George MUREŞAN

Entomofagie întâmplătorie (in vino vermitas)

____________________________________

 

We are all newyorkers

Nous sommes tous des madrilènes

Şi voi sunteţi români

Ce soir je suis tunisien

Şi ce-ar trebui să se întâmple, oare,

Dumnezeule

Ca s-o scoată cu toţii, ca mine

Nous sommes tous des catalans

We all live in KopshaMikă

Suntem cu toţii la RoşiaMontană

[maan’tana :h]

Chiar când suntem în pat şi sforăim

Obosită lumea merge la culcare

Şi respirând toţi ostăşeşte

Am încheiat citatul Ada Milea, respect

Toţi suntem femei, bărbatul e o femeie excepţional de excepţională,

Şi nu e o laudă

Toţi suntem budişti, God is gay and your were right

Toţi suntem insectivori, ziceam că una ca asta

N-o să mi se-ntâmple niciodată

Adineaori în paharul meu cu vin se nimeri o muscă,

n-o văzui

I-am simţit cu limba textura picioruşelor

Am scuipat-o în farfurie cu interes, era chiar o muscă

Am constatat – eu, căruia mi-e o scârbă legitimă orthodoxă şi pravoslavnică

de japonezi, and another crap eaters

Că textura picioruşelor muştei pe limbă nu e mai suprinzătoare decât

gustul înţepător şi intrigant al sexului feminin,

tot pe limbă,

aceeaşi senzaţie de nou şi surprinzător şi de hartă neexplorată-chiar-dacă-

a-fost-ultraexplorată-

Thailàndia-

Pe scurt, a mânca o muscă este ok

Dumnezeule !,

Se pare că are proteine,

Sper să fie o veste bună pentru cei mai mulţi dintre voi,

Unde mai pui că se pare că mâine, în lumea de mâine cu mî mic

Majoritatea o să mâncăm alge, şi alte asemenea scârbăvenii,

Se pare că o să ne-obişnuim, prieteni

Sâc sâc sâc, şi tu o să mănânci biscuiţi.