„Spiritul şi atmosfera oraşului, studenţii, toate astea individualizează TIFF-ul şi îl fac printre cele mai memorabile festivaluri din lume”,

interviu cu Tudor GIURGIU,

realizat de Mihail Vakulovski

 

 

- Domnule Tudor Giurgiu, Festivalul Internaţional de Film Transilvania (TIFF), al cărei fondator şi director sînteţi, a ajuns la a X-a ediţie, felicitări! Vă mai amintiţi cum l-aţi gîndit acum 10 ani? Cum a fost prima ediţie?

 

Acum 10 ani părea pentru mulţi un proiect nebun, utopic şi naiv. Mai nimeni din cei cu care povesteam nu credeau că puteam să pun pe picioare un festival profesionist de film, departe de şuşele dîmboviţene şi amatorismul care le caracteriza. Am avut noroc să întîlnesc cîţiva oameni care au crezut în mine şi care m-au ajutat să depăşesc inerentele greutăţi ale primei ediţii. În 2002, eram o mînă de oameni care organizau festivalul, iar publicul era foarte restrîns. A fost ediţia cea mai romantică, îmi amintesc şi azi cum am făcut programul pe zile şi ore al Festivalului: noaptea, pe tren, în faimosul accelerat Bucureşti-Cluj.

 

- TIFF este festivalul la care au putut fi văzute în premieră cele mai faine filme româneşti, Occident, Moartea domnului Lăzărescu, A fost sau n-a fost, Cum mi-am petrecut sfârşitul lumii, Hârtia va fi albastră, Legături bolnăvicioase, California Dreamin’, 4 luni,3 săptămâni şi 2 zile, Amintiri din epoca de aur, Poliţist, adjectiv, Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu, Marţi, după Crăciun... Pentru dvs. care a fost cea mai memorabilă premieră (în afară de „Legături…”, fireşte)?

 

Cea cu Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu de anul trecut: tot timpul filmului m-a durut îngrozitor stomacul, de-abia am urcat pe scenă sa prezint echipa, iar la o zi după eram în spital, proaspăt operat, urmare a unei apendicite acute.

 

- Prin ce se deosebeşte TIFF de un festival de film din străinătate? Există ceva la TIFF absolut diferit faţă de ce se întîmplă la alte festivaluri de film?

 

Spiritul şi atmosfera oraşului, studenţii, toate astea individualizează TIFF-ul şi îl fac printre cele mai memorabile festivaluri din lume. Nu am spus eu asta, au spus-o cei care au venit regulat la TIFF de pe toate meridianele. E un festival care respiră film 24 de ore din 24.

 

- Pentru cea de-a X-a ediţie aţi pregătit ceva special?

 

Am decis să iradiem dinspre centru spre cartiere, aşa că vom organiza proiecţii în aer liber în Mănăştur, într-o zonă înconjurată de blocuri şi aproape de pădure. Vom mai face un experiment şi vom aduce spectacole de teatru avînd legătură cu filmul (de neratat Autobahn, spectacol care se joacă în 6 maşini pentru 18 spectatori), concerte, expoziţii, lansări de carte. Plus alternaTIFF, un indie music festival şi workshopul lui Thomas Mai, pe care îl recomand tuturor celor interesaţi de marketing, social media, film.

 

- De cîţiva ani festivalul are loc şi la Sibiu, nu doar la Cluj. Cum şi de ce aţi hotărît să-l faceţi în două oraşe? Ce planuri aveti cu TIFF Sibiu?

 

Planul e ca în 2-3 ani TIFF Sibiu să ajungă pe picioarele lui şi să se transforme într-un festival independent, cu personalitate şi profil distinct. TIFF va rămîne la Cluj şi Sibiul va avea TAFF, adică Transilvania Art Film Festival.

 

(9 mai 2011)