Teatru şi mult mai mult decît teatru

Interviu cu Constantin Chiriac, despre Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu

Veronica D. Niculescu

 

 

 

Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu (FITS), ajuns la a XVIII-a ediţie, are  loc anul acesta între 27 mai şi 5 iunie, cu tema „Comunităţi”. Cu peste trei sute cincizeci de evenimente şi participanţi din 70 de ţări, festivalul ne este prezentat de domnul Constantin Chiriac, directorul FITS şi al Teatrului Naţional „Radu Stanca”din Sibiu.

 

 - Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu ajunge la ediţia cu numărul XVIII. Am putea glumi spunînd că devine major. Dar „minor” nu mai este de mult timp... Cum aţi putea caracteriza, în cîteva cuvinte, ediţia „de majorat” a festivalului?

 - E o ediţie grea, o ediţie care vine pe fundalul acestei crize prelungite, o ediţie care vrînd-nevrînd încearcă să respecte acea continuitate, de după 2007, de a nu reduce, ci de a creşte mereu proiectul acestui festival. Din 2005, 2006, am arătat că prilejul pe care ni-l oferea anul 2007 (cînd Sibiul urma să fie Capitală Culturală Europeană), trebuia să se transforme în calea de a dezvolta o platformă de dialog cultural pentru anii care vor urma. Acest obiectiv propus era de a nu da nici un pas înapoi – pe principiul buldogului care a apucat şi se duce doar înainte, niciodată înapoi. După 2010, cînd au fost nume atît de sonore, nu mi-am imaginat că va fi greu să facem un festival măcar la fel. Eu cred că ediţia din acest an va fi măcar la fel de importantă. În condiţiile în care venim pe o moştenire financiară foarte grea. Din fericire, Primăria, Consiliul Local, au acordat aceeaşi sumă Festivalului Internaţional de Teatru. În acelaşi timp, dacă ne uităm pe costurile respective, a intrat în vigoare legea drepturilor de autor, iar cheltuielile au crescut. În acelaşi timp, TVA-ul, preţul benzinei. Astfel, onorariile, TVA-ul şi costurile de transport au crescut. Ar trebui să mă bucur că am aceeaşi sumă, atît de la Ministerul Culturii, cît şi de la Consiliul Local, dar asta se petrece în condiţiile în care am mărit programul. Din fericire, a apărut un nou finanţator, prin Ministerul Turismului şi al Dezvoltării Regionale, care susţine tot ceea ce înseamnă zona de outdoor. E important că ministerul a înţeles că festivalul este un brand al României şi probabil se va implica şi în alte proiecte ale teatrului. Sîntem pe ultima sută de metri cu această ediţie, programul este făcut.

 - Care ar fi noutăţile absolute ale ediţiei?

 

- Faţă de ceea ce am făcut anul trecut, pe lîngă numele foarte importante în zona spectacolului, avem pentru prima dată o secţiune nouă, de Teatru-Film, cu nume importante.

Încercăm să omagiem polivalenţa artiştilor care au creat excelenţă în zona spectacolului de teatru şi care au glisat în zona filmului. Nu vrem să ne ducem în ceea ce înseamnă scopul şi activitatea TIFF în această privinţă, pe noi ne interesează plurivalenţa unor mari personalităţi care s-au exprimat atît în zona dramatică, cît şi în cea de film.

 

- Care vor fi aceste personlităţi şi în ce va consta secţiunea?

 

- Va fi vorba despre proiecţii, locul va fi Sala Studio a Casei Sindicatelor, acolo unde se fac proiecţiile de filme la Astra Film Fest. Secţiunea o vom realiza împreună cu TVR.

În privinţa invitaţilor, este vorba de Liviu Ciulei, pe care dorim să îl aducem cu un prim spectacol de teatru, filmat. Domnul Ciulei va fi într-un dialog cu Sanda Vişan, cea care răspunde de această secţiune. Probabil vom prezenta „O scrisoare pierdută”.

Apoi este vorba de Lucian Pintilie. În cel mult o săptămînă vom stabili titlul ales.

Alt invitat este Ascanio Celestini, unul dintre cei mai importanţi artişti ai lumii, care va fi prezent la Sibiu cu o trilogie, scrisă şi interpretată domnia sa, pe parcursul a trei zile. Anul trecut, a luat trofeul de la Veneţia, este o onoare prezenţa sa la Sibiu.

Va fi de asemenea Luc Bondy, care va veni cu o înregistrare după un spectacol, va avea şi o conferinţă şi îşi va şi prezenta două cărţi, una scrisă împreună cu George Banu şi o carte de povestiri pe care o tipărim împreună cu Humanitas. Începînd din acest an vom tipări cărţile împreună cu Editura Humanitas, cu care organizăm şi tîrgul de carte, tîrg care a fost o premieră anul trecut.

De asemenea, îl invităm pe Mario Martone, directorul Teatrului Naţional din Torino. Vor fi, practic, cinci mari creatori de teatru şi film.

Deocamdată, această secţiune va fi cu intrare liberă, proiecţiile vor fi în jur de ora 16, ca să nu afecteze spectacolele de teatru importante, de seară.

Această nouă secţiune cred că este un aport important. De asemenea, anul trecut salutam prezenţa lui Dan Perjovschi în festival. În acest an, vine împreună cu trei artişti din Belgia, iar pe lîngă ce va face el în curtea teatrului, artiştii vor avea un moment special în Galeria de Artă Contemporană a Muzeului Brukenthal. Anul acesta avem foarte multe expoziţii.

 

- Dezvăluiţi-ne detalii despre cîteva dintre spectacolele invitate în festival, care nu trebuie ratate de iubitorii teatrului.

 

- În mod cert, spectacolul de deschidere, în regia lui Eimuntas Nekrosius, „Idiotul”. E important ca teatrul românesc să fie în acelaşi pas cu tot ceea ce înseamnă teatrul internaţional acum. Iar acesta este penultimul spectacol creat de Nekrosius.

Tot în prima zi avem premiera absolută cu „Ispita Cioran”. I-am acordat din nou încredere regizorului Gavriil Pinte, care pînă acum a reuşit să facă lucruri foarte importante la Sibiu. Cu acest spectacol, facem drumul înapoi spre Răşinari, pe care Cioran nu l-a mai făcut.

De asemenea, avem „Leonce şi Lena”, de Zoltan Balasz, unul dintre cei mai importanţi regizori europeni, în tot cazul cel mai important regizor maghiar în clipa asta. Şi primul dintre spectacolele lui Celestini.

În Piaţa Mare, aşa cum v-am obişnuit, aducem o mare companie, Pan Optikum, pe care aţi mai întîlnit-o în 2007, care vine cu „Tranziţie”, spectacol a cărui aducere a presupus un efort foarte mare.

Tot în prima zi, o companie foarte importantă din Franţa, Le Naif Théâtre, cu „Visul unei nopţi de vară”, o reinterpretare, spectacol regizat de Richard Demarcy, o mare personalitate a teatrului francez. Va avea loc în cetatea Cisnădioara.

În a doua zi, avem spectacolul de teatru-dans „Pierduţi în ceaţă”, cu compania Dazzle din Japonia.

 

- Japonia va participa cu toate spectacolele care fuseseră programate înainte de dezastru?

 

Exact. Absolut toate. Faptul că nu au dat înapoi nici de la programul de voluntariat, faptul că au o prezenţă atît de robustă este un lucru incredibil.

Tot în a doua zi vom relua spectacolul „Vocile din Cimitirul vesel”, pe care l-am mai prezentat doar o dată. E un eveniment atît de mare, cred că poate deveni un brand turistic. Cu Shaun Davey, compozitorul aceste suite muzicale, vom lucra pentru spectacolul „Călătoriile lui Gulliver” pe care Silviu Purcărete îl pregăteşte pentru anul viitor.

Duminică, în a treia zi de festival, avem Les Ballets Jazz de Montreal, una dintre cele mai căutate companii de teatru dans, şi avem şi compania Malabar în Piaţa Mare.

Iar luni avem „Metoda”, un spectacol al lui Theodor Cristian Popescu, de la Teatrul Nottara, la care ţin foarte mult. Tot luni, ne întîlnim cu una dintre cele mai importante regizoare din lume în această clipă: o aducem pe Emma Dante cu „Balerinii timpului”, creaţie nouă, din luna februarie a acestui an, care se joacă şi la Teatrul Naţional din Bruxelles şi la Odeon în Paris. De asemenea, „Tristeţile căpcăunului”, în regia lui Fabrice Murgia, regizorul Teatrului Naţional din Bruxelles. Şi compania de dans Inbal Pinto, din Israel. Marţi vom prezenta „Felii” cu Ofelia Popii.

Miercuri avem o prezenţă poloneză de excepţie: „desdeMONA”, cu Kropka Theatre, care se va juca în Centrul de Cercetări. Încercăm să ocupăm fiecare spaţiu şi, practic, faţă de ceilalţi ani, nu avem nici o zi liberă într-un spaţiu de joc. E o avalanşă de spectacole, sînt în jur de 350 de evenimente în total.

În aceeaşi zi, „Inimă însîngerată” în regia lui Zeno Stanek, mare regizor din Austria. De asemenea, „Opinia publică” în regia lui Theodor Cristian Popescu, şi un alt teatru din Polonia, cu spectacolul „A fost odată Andrzej, Andrzej, Andrzej”, la Hala Simerom. Prezenţa poloneză este una foarte solidă.

Joi, Saviana Stănescu vine cu textul „Polanski, Polanski”, pus în scenă de o companie importantă, Nomad Theatrical Company, regia Tamilla Woodart. Apoi o legendă a dansului, Pal Frenak; e extraordinar că îl putem aduce la Sibiu. Îl aducem din nou pe Masahiro Yasuda, cu „Parfum de femeie, parfum de tămîie”, plus un spectacol mamut din China, „Puterea Shaolin”, un spectacol de kung fu. Iniţial am vrut să îl facem în sala de sport, însă pînă la urmă l-am mutat la Casa Sindicatelor, aşa că vor fi 700 de locuri, va fi un spectacol unic.

Vineri, spectacolul „Furtuna” al lui Victor Ioan Frunză, şi de asemenea „Amancio Prada”, cu Teatro de la Abadia. Iată, deja avem trei teatre din proiectul european cultural „Cities on Stage” prezente în festival, iar în anii viitori vom încerca să aducem la Sibiu toate teatrele din proiect. Tot vineri, o companie de care sînt mîndru că o aducem, Tocadeo, din Canada, o revelaţie, compania celor patru tenori care vor cînta la Sala Thalia. La Casa Sindicatelor vom avea „Ecoul tăcerii”, în coregrafia lui Yukio Suzuki, un spectacol extraordinar.

Sîmbătă, „Recviem pentru Hiroshima” un spectacol din Iran. Am ţinut foarte mult să aduc un spectacol din Iran, ţară căreia i-a dedicat un segment anul trecut festivalul de la Edinburgh. Din Emiratele Arabe Unite, aducem spectacolul „Piatra neagră”, ei fiind cei care suportă toate cheltuielile. Tot sîmbătă, vom prezenta „Anonimi celebri”, un spectacol absolut fabulos de circ, cu Les Parfais Inconnus din Canada. Un spectacol foarte frumos, o nebunie pentru toate vîrstele, programat de două ori.

Duminică avem pentru prima dată la Sibiu trupa Burgtheater Wien, care joacă în sala Teatrului Gong un spectacol după „Dorian Gray”. Excepţional este şi „Dincolo de cuvinte”, de Claire Cunningham, un spectacol incredibil de teatru-dans. Tot duminică, „Pavilionul cu bujori”, al Teatrului de Operă din Beijing, apoi un spectacol de Matei Vişniec: „Cuvîntul progres spus de mama sună teribil de fals”, cel mai recent text al său.

 

- La toate acestea se adaugă nu doar multe alte spectacole, dar şi conferinţe, lansări de carte, ateliere...

 

- Numărul atelierelor este nu dublu, ci triplu faţă de anul trecut. Pe de altă parte, în cluburile de noapte avem un program mult mai bogat, dedicat tinerilor în special. Jucăm anul acesta în trei sau patru pub-uri.

În zona de conferinţe, vor fi invitaţi Nicolae Manolescu, Gabriel Liiceanu, Mircea Dinescu, Emil Hurezeanu, Răzvan Ungureanu, Sorin Alexandrescu, multe alte personalităţi. Conferinţele se vor desfăşura şi la Habitus, şi la facultate.

Secţiunea spectacolelor lectură, o dimensiune foarte importantă, o derulăm de acum împreună cu ICR, cu departamentul de traducere coordonat de Florin Bican. Cu tinerii traducători din limba română, aflaţi sub coordonarea dînsului, vom lucra în continuare această secţiune.

 

- În fiecare an, festivalul are o temă. De ce „Comunităţi”?

 

- Am dorit să venim cu o temă atît de generoasă, pentru că Sibiul este un oraş invidiat. Oriunde mergem în ţară, dar şi afară, se vorbeşte despre Sibiu ca despre o comunitate. În clipa asta, şansa ca România să scape de această tară care înseamnă politicianism, aceste talk-show-uri nesfîrşite, este crearea de comunităţi. De la micul sat, pînă la marea aglomerare urbană, de la tot ceea ce înseamnă comunitate spirituală, profesională, de gînd, de aspiraţii, e important ca artiştii să se adune într-o comunitate, să poată să impună proiecte şi programe.