Mihail Vakulovski

Aurora

„Moartea domnului Lăzărescu” de Cristi Puiu e un film foarte important pentru cinematografia românească de după Sergiu Nicolaescu, aşa că toată lumea a aşteptat cu interes următorul proiect al regizorului. „Aurora”, noul film al lui Cristi Puiu, în care regizorul joacă rolul principal, e un (foarte) lung-metraj de trei ore, un film care a cam decepționat pe toată lumea, considerat de mulţi critici „cea mai mare dezamăgire a noului val al cinematografiei româneşti”. Viorel, personajul pe care-l joacă Cristi Puiu, săvîrşeşte chestii aparent alogice pe tot parcursul filmului, într-un ritm lent, cotidian, fără sclipiri, fără faze faine, fără dialoguri interesante şi chiar fără prea multe cuvinte, ca-n proza lui Peter Handke, unde cineva bate la uşă, iar cînd te duci să deschizi nu e, de fapt, nimeni. Omul pur şi simplu trăieşte, plat şi firesc, apoi la fel de misterios pentru publicul din faţa ecranelor omoară patru oameni, aşa, ca şi cum ar mînca nişte nuci, parcă fără ură, fără prea multe sentimente, ca lunetistul lui Vladimir Sorokin, care omoară pentru că acesta e serviciul lui, liniştit şi împăcat cu sine, apoi se duce să-şi cumpere ceva de mîncare. Doar în final, cînd criminalul pedant şi abstracţionist se duce la o secţie de poliţie să se predea, putem dezlega toate iţele naraţiunii şi reface puzzle-ul lui Cristi Puiu. Cristi Puiu spune într-un interviu pentru revista web rusească OpenSpace că filmul trebuie văzut de mai multe ori, pentru că filmul lui cere să te întorci la el, dar cine se poate uita a doua oară la un film de trei ore, pe care abia a rezistat să-l vizioneze o dată (şi asta făcînd şi alte chestii – să nu-mi spuneţi c-aţi stat în faţa televizorului aceste trei ore fără să mai faceţi şi altceva!)? În acelaşi interviu regizorul spune o chestie foarte adevărată, care explică cu exactitate personajul principal: „E îngrozitor de complicat s-o ascundem pe maimuţa din noi. De multe ori oamenii se poartă ca nişte animale”. Personajul principal din Aurora e greu de înţeles şi pentru că acţiunile sale nu pot fi explicate, pentru că el… e mult mai aproape de animale decît de oameni, omoară mult prea inexplicabil pentru noi. Un film experimental, tehnic, bazat pe-o idee, totul putînd fi explicat doar post-factum, acţiunile anterioare fiind explicate doar de acţiuni care au loc după aceea. O dramă existenţială ciudată, în care nu poţi să susţii sau să simpatizezi personajul negativ, cum se mai întîmplă în cazul altor filme, un film care e, totuşi, prea lung şi prea plictisitor, chiar dacă regizorul Cristi Puiu a gîndit totul la milimetru, iar actorul Cristi Puiu îşi joacă foarte bine rolul.

“Aurora” (România-Elveţia-Franţa, 2010)

Regia: Cristi Puiu

Cu: Cristi Puiu, Clara Vodă, Luminiţa Gheorghiu, Catrinel Dumitrescu, Valentin Popescu, Valeria Seciu, Ileana Puiu, Gelu Colceag