Ruxandra CESEREANU

Anti-chimbal 16. interogații

Julian Barnes pare să fie încă tot cuminte, tot mielușel, și totuși întrebările ascuțite puse de el încep să înainteze în text ca niște buzdugane moi deocamdată, care vor deveni tancuri cândva sau măcar săgeți. În cele ce urmează, el laudă mai întâi starea de îndrăgosteală, apoi o chestionează și reclamă verificarea ei. Să vedem.

Mai țineți minte acel paradox al dragostei, al primelor săptămâni și luni de Dragoste Pătimașă (din capul locului, cuvintele se scriu cu majusculă, ca în rețetă), care e totodată și un paradox al timpului? Ești îndrăgostit și ai ajuns în faza când în tine se dă o luptă între mândrie și teamă. Pe de o parte, ai vrea ca timpul să-și încetinească surgerea fiindcă, ai grijă să ți-o spui, e cea mai bună perioadă din viața ta. M-am îndrăgostit și vreau să savurez acest lucru, să-l studiez și să mă abandonez alături de el unei dulci toropeli; fie ca ziua de azi să nu se termine niciodată. Asta e latura ta poetică. Totuși, există și o latură a prozei, care nu îndeamnă timpul să treacă mai încet, ci dimpotrivă, îi cere să se grăbească. De unde știi că e dragoste? șoptește latura prozei, ca un avocat sceptic. Au trecut doar câteva săptămâni, câteva luni. N-o să-ți dai seama dacă e dragoste adevărată decât dacă atât tu, cât și ea o să simțiți același lucru și peste – cât să zic? – cel puțin un an; e singurul mod de a dovedi că nu trăiești o minciună gogonată și că nu comiți o mare greșeală. Treci prin perioada asta cât poți de repede, indiferent cât de mult îți place. Abia după aceea o să fii în stare să descoperi dacă te-ai îndrăgostit sau nu cu adevărat.

Ce-i drept, sunt de acord cu amestecul de poezie și prozaic în dragoste (și îndrăgosteală), fiindcă la urma urmei dragostea conține în ea mimetismul vieții cotidiene, chiar dacă acesta este filtrat lăuntric printr-o cu totul altă viață. Mr. Barnes cred, însă, că ne pregătește (confecționează) o grenadă de mână și încă nu știu exact cum și când o va arunca…

 

 mesmeeacuttita spune:
septembrie 18, 2010 la 10:35 pm | Răspunde

… sau chimioprozopoezie (strutocamila emotionala) – never knows! :)

ora25 spune:
septembrie 19, 2010 la 8:23 am | Răspunde

off topic : azi m-am întâlnit cu tine într-o carte. erai cu Corin, în vizită la Sabato. a fost simpatic să dau de voi aşam, musafiri. :) (cartea era “Traducerile din poveste”, Luminiţa Voina-Răuţ)

mesmeea cuttita spune:
septembrie 19, 2010 la 9:02 am | Răspunde

… si eu am rasfoit-o acum cateva zile, see the potriveala? :)

ora25 spune:
septembrie 19, 2010 la 9:05 am | Răspunde

:)sunteţi voi ubicui!

mesmeea cuttita spune:
septembrie 19, 2010 la 9:30 am | Răspunde

ubicui am vrea sa fim pe insulele din mediterana :)
(dar vezi ca trebuie sa ne limitam la zona bastinasa)

ora25 spune:
septembrie 19, 2010 la 9:34 am | Răspunde

ce fain e să fii personaj de poveste, totuşi. sunt şi insulele respective pe-aici. vă despart câteva pagini. :)

mesmeea cuttita spune:
septembrie 19, 2010 la 9:44 am | Răspunde

yap! :)

Ski spune:
septembrie 21, 2010 la 9:29 am | Răspunde

poezie şi proză – clar, dar a cam uitat de dramaturgie (şi critică “literară”, “pe text”, ce să mai zicem de teoria literaturii, aia e pentru îndrăgostiţii tîrzii?).

mesmeeacuttita spune:
septembrie 27, 2010 la 4:54 pm | Răspunde

pai e uituc in chestiunea teatralitatii, probabil fiindca j.b. e britanic:)