Ioana Chichet-Macoveiciuc

Festivaluri de vară în Capitală: mici mulţi, acreditări foto puţine

Oameni buni, dragi colegi organizatori de concerte, că pînă la urmă şi eu şi voi lucrăm în acelaşi domeniu, şi anume să extragem omul din confortul canapelei şi să-l plasăm în faţa unei scene pe care se produce mai bine sau mai prost un artist de talie judeţeană sau internaţională, aş fi nemaipomenit de bucuroasă să aflu care este motivul pentru care voi, sau, mă rog, “managementul trupei” refuză acreditarea unui fotograf la concertul organizat de voi şi promovat de mine în revistă, pe blog, pe facebook şi treaba mea încă mai pe unde.

Nu ştiu dacă poporul plătitor de bilete ştie, dar cam la orice concert, fotografii au voie să facă poze doar la primele trei piese din concert. Pentru că după ele, artiştii transpiră, le cade machiajul pe jos, le ies ochii din cap, li se udă părul şi li se lipeşte de frunte, se umflă şi se buhăie şi nu dau frumos în poze. Înţeleg asta, e perfect rezonabil. După cele trei piese, fotografii sînt scoşi din ţarcul special amenajat pentru ei la 2 metri de performeri, mînaţi către culise, unde, dacă vor să mai stea la concert, li se reţin camerele foto, iar dacă nu, sînt eliberaţi în afara zonei pentru public, să se ducă unde văd ei cu ochii. Başca, poze cu artiştii transpiraţi poate face oricine cu un telefon mai acătării sau cu o săpunieră foto cu zoom bunicel. Iar pozele alea pot ajunge foarte bine prin reviste, pe bloguri, pe oriunde vrea publicul fotograf. Da, dar ele nu-s poze PROFESIONALE, ceea ce înseamnă că ele nu există.

Bon, ce vreau eu să vă întreb, dragi colegi organizatori de concerte, este: de ce refuzaţi acreditări pentru fotografi? Am primit de mai multe ori răspunsul ăsta la cererea mea de acreditare de echipă editor-fotoreporter: ne pare rău, dar managementul trupei nu a aprobat şi cererea de acreditare pentru fotograf. Mi s-a întîmplat la Eric Clapton, la Roxette şi la Bestfest. Adică nu, mulţumim, nu avem nevoie să ne promovaţi concertul prin poze bune de la eveniment, ne descurcăm foarte bine şi singuri. Nu prea e loc în ţarcul din faţa scenei, iar artiştii sînt oameni modeşti, nu prea le place să apară aşa, peste tot, că cine ştie, dacă data viitoare cînd mai vin, vînd mai multe bilete?

Unii organizatori oferă fotoreporterului o invitaţie la concert în locul acreditării, gest frumos pe care-l apreciez şi-l laud, numai că i se specifică din capul locului să nu vină cu cameră foto profesională. Şi e păcat, că omul ăla voia să facă poze la concert, nu doar să mai vadă un concert pe gratis. Şi cine ştie, poate chiar ieşeau nişte poze nemaiîntîlnit de bune…