Andrei Zbîrnea 
Rock în Praga
espresso
amestecă-ţi plămânii
cu pliculeţe de zahăr brun
aici
mirosul de iarbă umedă
persistă
aici
poţi servi cafeaua în tăcere
paşii lor nu se aud
zid
locuieşti
de ceva timp lângă un zid fără farduri
aici nu a plouat niciodată
aici ţi-ai ascuns braţele între fisuri
niciodată nu a curs atât sânge
pe treptele dezordonate
unde amândoi scriam poeme
despre clasa muncitoare
încă de atunci fardurile
schimbaseră culoarea zidului
şi
treptele ascundeau
neliniştea glasului tău amorf
locuieşti
de ceva timp lângă un zid fără farduri
trezeşte-mă
totul se scurge
mai devreme sau mai târziu
tramvai
te ascunzi printre şinele prăfuite
şi
două iluzii
două tricouri negre
traversează o stradă
aştepţi un tramvai ce nu mai vine
îl simţi cum te străpunge
tâmplele ochii buzele
miros de păcură
totul se dilată
un călător coboară
tramvaiul e un vis catatonic
child in time – iederă MIX
te-ai trezit
trupul tău acoperit de iederă
şi
patul ia forma cămăşii tale
albastru cobalt
coapsele tale. miros de scorţişoară
şi patul se mişcă. paşi de rock and roll
doi nasturi desfăcuţi.cămaşa sfâşiată
riffuri psihedelice
child in time
îmi repeţi obsesiv
de ce iedera acoperă patul?
în anglia iedera era considerată divinitatea feminina
“It was a bad result but nothing to get too disheartened about” (Paul Hunter)
nu vei avea niciodată lovitura de deschidere
buzele tale acoperă partea superioară a mesei
buzele mele/snooker la tâmplele tale
lovitură cu două mante
prin stânga bilei roz
şi totul se sparge
mănunchiul de bile roşii
sânii tăi dezgoliţi
ochii mei căprui / ochii verzi ai tatălui meu
ai ratat unghiul la bila neagră
ar trebui să o luăm de la capăt
să fugim din crucible
de anglia
să găsim un alt nume
pentru divinitatea feminină
recviem
ascunde-te
lasă-ţi pleoapele să curgă
sub pietre funerare
ne-ntâlnim dincolo
în spaţiul deschis
o lungă tăcere
un tablou neterminat
se desface de carne
braţe
prelungiri ale braţelor
priveşte-mă
totul se leagă
bărăgan
o simfonie însoţeşte moartea
lângă căciula rusească
pe obraji pe bărbie
două pete roşii
seninătate
ceva nu mai curge
am renunţat firesc
la monoloagele inutile
văd monede aruncate la răscruce
doar picioarele acceptă
bărăganul nu mai e demult o simfonie
acum
iedera acoperă
viorile pianul şi instrumentele de suflat
iedera acoperă drumurile amestecate de nisip
la orice răscruce
liniştea apasă
iederă
memoriei bunicului meu
ai pierdut la ruletă
sunetele din camera de tortură
cineva te-a găsit
era prea târziu
noroiul acoperise durerea
câtă linişte e aici
iedera proaspătă mângâie pereţii
niciun cuvânt în plus
iedera proaspătă mângâie pereţii
are mâinile albe fine
o fetiţă de treisprezece ani
învaţă pâinea noastră cea de niciodată
cu un profesor de pian
iedera e proaspătă
nu lasă urme inutile pe retină
se scurge
peste blocuri mirosind a tămâie
dincolo
iedera se găseşte pe toate drumurile