„Bună, ce faci?”,

interviu cu Ana POPESCU

realizat de Mihail Vakulovski

 

- Bună, Ana, ce mai faci, acum, cînd „Bună, ce faci?” se plimbă prin ţară?

- Bună, Mihai, ce faci?:) Eu am călătorit o vreme cu filmul, alături de cei din echipă. Acum, „Buna, ce faci?” este liber, are drumul lui şi știu că îl parcurge bine. Eu sunt cu sufletul acolo, aşa cum suntem toţi cei care ne-am bucurat să filmăm pentru scenariul acesta minunat. Pe de altă parte, aici, în Bucureşti, mă ocup în continuare de Asociaţia Teatrul Alb, pe care o conduc împreună cu doi buni prieteni, Bobi Pricop, tânăr regizor de teatru, şi Mădălina Ripanu, actriţă. Ne-am dorit să trezim interesul copiilor pentru cultură şi astfel am construit proiectul „Teatru în Orfelinate”. Este vorba despre un spectacol de teatru-musical, adus chiar la ei acasă, în centrul de plasament. Între timp filmez, dau probe şi călătoresc.

 

- Ai studiat chestii cam ciudate pentru un artist: chimie, fizică, management, design şi croitorie… Cum ai ajuns la film şi teatru? Care e primul tău rol?

- De film m-am îndrăgostit la 5 ani, când am văzut „Once Upon A Time in America”, iar de teatru la vârsta de 7 ani, îmi amintesc când am fost cu școala la piesa „Ivan Turbincă”:). A rămas o „pasiune ascunsă” până la 20 de ani, pentru că nu am avut curaj să încep drumul ăsta. Am vrut să devin medic, biochimist, designer, însă, la sfârșitul zilei, părea că nimic nu mă bucură cu adevărat. Toate experiențele pe care le-am avut mi-au dat curaj şi au construit un drum către actorie, drum continuat la clasa profesor Sanda Manu, asistent Dana Voicu. Am fost foarte norocoasă, este minunat să ai profesori care să creadă în tine! Am jucat mai multe roluri mici în diverse filme, dar pentru mine primul rol este „zgubilitica” Toni din „Bună! Ce Faci?”.

 

- Ai jucat în multe reclame. Îmi amintesc că Nikita Mihalkov făcea reclame-filmuleţe, la noi parcă se apropie de aşa ceva Radu Muntean… Cum ţi se pare munca de artist de reclame? Care e reclama în care ţi-a plăcut cel mai mult să joci? Care-ţi place cel mai mult cum a ieşit?

- Îmi place cum ai spus, „artist de reclame”:). Pentru mine reclamele au fost un refugiu când nu am avut proiecte de film şi o șansă, pentru că astfel am învățat să lucrez cu camera, am cunoscut regizori, actori, echipe cu care am colaborat mai departe. Mi-a plăcut un proiect la chipsuri, reclama a fost foarte haioasă.

 

- Înainte de „Bună, ce faci?” ai jucat şi-n filme regizate de Francis Ford Coppola, Joel Schumacher sau Ricky Schroder. Se aude prin tîrg că urmează un alt rol într-un film străin. Ne poţi spune despre ce e vorba?

- Sunt discuții pe tema asta, dar să vedem cum se aşează stelele:). Lucrez cu drag la toate proiectele, învăţ meserie de la toți cei care mă iau în proiectele lor, însă acum îmi doresc să joc mai mult în filme românești.

 

- Cum au fost filmările pentru „Bună, ce faci?”?

- Filmul lui Alexandru Maftei este o experiență foarte importantă pentru mine. Este un rol măricel, iar regizorul m-a ajutat să înțeleg multe lucruri pe care încă nu le știam, din meseria unui actor de film.

 

- Ce reclamă ai face filmului dacă ai fi PR-ul lui?

- Îmi place întrebarea! Aş fi făcut câteva milioane de tricouri cu logo-ul „Bună! Ce Faci?” şi le-aş fi distribuit în toată ţara! E ca un salut național!:)

 

- Dacă încă n-ai văzut filmul şi citeşti vreo cronică în care se povesteşte subiectul filmului nu-ţi prea vine să te mai duci să-l vezi. Cît de important pentru un actor e subiectul filmului în care urmează să joace?

- Eu merg la filme românești nu pentru că sunt actriță şi fac parte din contextul ăsta, ci pentru că îmi place. Nu citesc cronicile înainte. De multe ori plec de acolo învăţând ceva şi cu bucuria că cinematografia românească a mers mai departe, că nu a fost doar „un trend”, cum au „prezis” unii critici. Pentru mine este foarte important ceea ce vrea să transmită un scenariu, ce îmi inspiră subiectul, regizorul, colegii. Ca actriță, în primul rând vreau să cred în toate aceste lucruri.

 

- Cum e rolul tău?

- Rolul meu e haios, e optimist! Toni este un om simplu şi liber, o fată ușor naivă, aparent șmecheră, care tratează lucrurile cu sinceritate şi „fără perdea”.

 

- Ai văzut de mai multe ori filmul? Cît de diferită a fost a doua vizionare în comparaţie cu prima?

- Prima vizionare a fost la TIFF 2010, cu sala plină şi am fost foarte emoționată şi surprinsă de reacția celor de lângă mine, din sală. Îmi amintesc că râsetele umpleau pur şi simplu sala. O senzație extraordinară. Pot spune că am văzut filmul abia la a doua vizionare, la festivalul internațional de la Palm Springs. M-am bucurat de poveste, de forma în care a ajuns ea pe ecran, de tot: de imagine, de coloana sonoră, dar şi de bucuria spectatorilor, de data asta dintr-un cinematograf străin.

 

- Ce regizori îţi plac? Ce filme te-au marcat?

- Îmi plac mulți regizori români, dar nu o să îi enumer, știm toți care sunt numele care au făcut să se vorbească de filmul românesc în toată lumea. Am să spun însă doi dintre regizorii de teatru: Alexandru Dabija şi Silviu Purcărete! Revăd cu plăcere filmele lui Kubrick, Kieslowsky, Forman, Polansky, Coppola, Bize, Tony şi Ridley Scott, Iñárritu... Primele filme care îmi vin acum în minte sunt „Dr Strangelove”, „Decalogul”, „Casablanca”, „It’s a Wonderfull Life”, „The Godfather”, „La Vida de Los Peces”...

 

- Ce actori români îţi plac? Dintre tinerii actori cu cine ţi-ar plăcea să joci?

- Victor Rebengiuc, Marcel Iureș, Horațiu Mălăele, Olga Tudorache, Luminița Gheorghiu, Dana Dembinsky, Dana Voicu, Oana Ștefănescu, Ionel Mihăilescu. Mi-ar face plăcere să joc cu Mirela Oprișor, Ana Ularu, Cristina Casian, Sanziana Tarta, Crina Semciuc, Ilinca Manolache, Lia Bugnar, Dorina Chiriac, Adina Lucaciu, Victor Bucur, Cătălin Babliuc, Vasile Calofir, Dorian Boguta, Andi Vasluianu, Dragoș Bucur... În ambele cazuri, „lista” este mai lungă, munca lor mă inspiră şi merg să îi văd la teatru şi la film cu plăcere.

 

- Cum ţi se par tinerii artişti de acum: scriitori, pictori, fotografi etc.?

- Îmi place generația de tineri artiști şi o să încep cu designerul Claudia Castrase, ale cărei creații le port cu mine peste tot, de la București până în America. Ca dramaturgi, îmi place cum scriu Mimi Brănescu şi Lia Bugnar. Alexandrina este o pictoriță minunată. Apoi, fotografia lui Cosmin Bumbuţ. Sunt mulți tineri artiști talentați, dar este nevoie să li se acorde credit.

 

- Care-i ultimul film care te-a impresionat?

- M-a impresionat povestea spusă de filmul chillian „La Vida de Los Peces”, regia Matias Bize.

 

- Ultima carte? Ultimul album?

- „Anna Karenina” şi „The Very Best of Otis Redding”.

 

- Ce hobby-uri ai? Ce-ţi place să faci în timpul liber?

- Văd filme, merg la teatru, citesc, fac sport (baschet, dans), merg la cursuri de gătit şi pictez.