Mihail VAKULOVSKI
CTS 2011

3 apr., pe drum (Alba Iulia – Braşov)
’s în tren, vin de la Colocviile Tinerilor Scriitori din Alba Iulia, unde am primit două cărţi şi le-am citit pe amîndouă (şi încă una pe care o aveam eu) şi despre două dintre ele am şi scris – e cam departe Alba de Braşov. ascultam „Doctor Jivago” la MP3, dar s-a terminat cartea, mă gîndesc ce actori faini citesc cărţile în rusă şi ce literatură au ruşii… trecem prin Sighişoara despre care e poemul meu la această ediţie, Sighişoara universală şi atemporală care nu există în realitate, aşa cum nu mai există nici festivalul de poezie avangardistă din Sighişoara şi nici personajul din poem. la colocvii mereu cele mai faine-s lecturile, dar de data asta au fost mai puţini scriitori, dintre care – mulţi critici, aşa că recitalul a ţinut mai puţin. Tema colocviilor a fost „2000-ismul”, dar s-a vorbit mai mult despre „optzecism”, asta din cauza lui Aurel Pantea, preşedintele US din Alba Iulia/Hunedoara. abia mi-am editat cartea despre „optzecişti”, dar nu m-am băgat în discuţie (de fapt, am încercat, dar m-a acoperit imediat Pantea), oricum… fiecare cu „optzecismul” lui. în afară de poeţii tineri a citit şi Ion Mureşan un poem din noua lui carte şi pe unul l-a recitat, „Alcoolicii”, l-a citit de atîtea ori încît nu mai are nevoie de carte, că l-a învăţat pe de rost. l-am filmat cînd l-a citit pe celălalt, că pe ăsta, vorba lui, îl ştie toată lumea. am trecut peste un rîuleţ, pe maluri – doar doi pescari, unul pe un mal, celălalt pe celălalt mal, faţă în faţă… mă gîndesc dacă nu-şi încîlcesc undiţele… pe Aleea Scriitorilor din Alba Iulia doar bustul lui Gr. Vieru avea flori şi coroane, le adunase Grişca pe toate, dar nici un tînăr scriitor care trecuse pe alee nu observase asta. e foarte ciudat că pe Aleea Scriitorilor Ardeleni din Alba Iulia au răsărit busturile lui Păunescu şi Vieru, bustul lui Păunescu seamănă un pic cu Pantea, iar bustul lui Vieru seamănă cu bustu’ lu’ Eminescu şi cu pozele lu’ fiu-so. În comparaţie cu alţi ani am fost şi-ntr-o excursie mişto, la Casa Memorială „Lucian Blaga”, a fost foarte fain, deşi mai fusesem o dată, cu K, într-o (foarte) dimineaţă, cînd ne întorceam de la Timişoara, cu vreo 10 ani în urmă… acum însă am văzut toată casa şi chiar şi grădina, nu ca atunci, cînd plătisem intrarea şi am putut vedea doar două camere şi nişte cărţi propagandistice despre Blaga.

Au apărut florile de pădure şi ieri a fost ziua lu’ K, dar n-a fo’ nimeni acasă, scriitoru’ era la colocvii, iar profa – la conferinţa internaţională din Sinaia…




