Vi-l imaginaţi pe Mihai Mărgineanu cîntînd într-o instituţie culturală plină de femei, copii şi oameni mai în vîrstă? Nu? De ce, pentru că muzica sa e de cartier bucureştean, piese şmechere care merg bine la chefuri şi la întruniri de baştani, iar piesele sale originale sînt total necenzurate, comparabile cu cele ale formaţiei hip hop „Paraziţii”? E şi asta adevărat, dar vă spun io că se poate şi altfel, abia am asistat la un concert de-al lui Mihai Mărgineanu şi trupa lui la Centrul Cultural Reduta din Braşov (pe 3 martie, în luna lui mărţişor, la Braşov – luna lui fulguşor). A fost un concert extraordinar, la care s-au simţit foarte bine şi cei de pe scenă (mai ales al doilea toboşar, „balerinul” Nicu), dar şi spectatorii, în special copiii, care au rîs în continuu. E adevărat că Mărgineanu n-a rostit nici măcar unul din cuvintele „alea” din piesele lui, pe care le-a înlocuit cu cuvinte obişnuite care mai rimau, mai ritmau – uite o nouă rimă subversivă, asta moralistă, în capitalismul de tranziţie, dar foarte asemănătoare cu rima subversivă din timpul comunismului, cu care e soră sau cel puţin verişoară! În sală era şi soţia şi copilul lui Mihai Mărgineanu, dar şi soţia şi copilul toboşarului, aşa că din cînd în cînd Mărgineanu spunea că se pregăteşte să dea unele explicaţii, cred că deja a intrat în starea DEX-ului sau măcar a dicţionarului de sinonime… E adevărat că „prezentatorul” Andrei Duban a zis bancuri mai suburbane, pe care le ştia cam toată lumea, la bancurile lui rîdea doar el şi mai chicoteau copiii, dar în general s-a păstrat o atmosferă caldă, prietenoasă şi artistică – şi asta datorită formaţiei lui Mărgineanu, nu lui Duban. A fost un concert foarte frumos, vesel, călduros, haios, formaţia creînd o atmosferă prietenească şi de familie, iar la final, după aplauzele furtunoase şi cîntecele la bis, toată lumea ieşea din sala Reduta zîmbind.