Mihail VAKULOVSKI
Toţi sîntem îngrijoraţi
V.Leac e un poet tînăr interesant, pentru care experimentele poetice sînt cam obligatorii, iar „Toţi sînt îngrijoraţi”, cea mai recentă carte de poezie a sa, nu este o excepţie de la această… regulă. O carte de poezie narativă cu multe personaje, absolut toate – îngrijorate (păi, „ca să ajung(ă) acasă folosesc binoclul”!, apoi – printre ei sînt, inevitabil, şi vegetarieni şi „ştiaţi că majoritatea vegetarienilor sînt extremişti?”, mai ales că unii poartă „fular verde cu dungi verzi”) şi de aceea scriu scrisori şi e-mailuri şi mesaje lungi, mai mult pentru ele decît pentru destinatari, de parcă le-ar scrie chiar pentru astronauţii din motoul cărţii, aşa cum vrea poetul V. Leac („Întotdeauna mi-am dorit să scriu poeme pentru doi, trei astronauţi uşor distraţi, în care abia mai pîlpîie viaţa; navighează, aşa, fără o destinaţie precisă. Vreau să-ţi imaginezi surîsul astronautului stînd acolo, lîngă hublou, la o masă; sorbind din băutură – oare ce-o fi bînd. După lectură să ai impresia că poemul se ridică (din pagină) în vîrful picioarelor; te sărută pe obraz; apoi se îndepărtează în fugă; se opreşte; se întoarce şi-ţi rîde în nas, ca un copil şmecher despre care ai impresia că ştie secretul fericirii”). Personajele lui V. Leac chiar se simt mai tot timpul de parcă ar fi întîrziat undeva („Măi, broască de hîrtie”), ca-n Dumitru Crudu sau Costică Acosmei, pe care-l aduce subtil în carte, personajul S. citind «un posibil poem de Constantin Acosmei”: “.stau în ploaie / cu mîinile în buzunare / număr maşinile / care mă stropesc.». Poeme la feminin (normal, fiind cu gîndul la… astronauţi!), euri lirice surprinzătoare, ca inima, de exemplu, sau disperarea, poeme-povestiri, poeme-scrisori, poeme-mesaje, poeme-mailuri, toate admirîndu-se îngrijorate între copertele cărţii de exact 69 de pagini de existeme, carte în care poeziile se c(h)itesc între puncte, mai puţin poemele-bilete – de sinucigaş & bilet-ul găsit de misteriosul personaj S., într-un roman gros şi demodat, pe care nu cred că l-a citit vreun personaj de-al lui Leac, care n-ar avea răbdare pentru aşa ceva, creatorul lor fiind ludic, vesel, jucăuş, existenţial, inteligent, subtil şi foarte tehnic. Dacă încă n-aţi găsit cartea în librării, vă recomand să citiţi colajul de poezii de la rubrica „O apărut” din acest nr. Tiuk!, care sînt poeziile mele preferate din „Toţi sînt îngrijoraţi”.
V. Leac, „Toţi sînt îngrijoraţi”,
Ed. Tracus Arte, Bucureşti, 2010