Carmina VAKULOVSKI
Earl Babbie, Practica cercetării sociale,
Iaşi, Editura Polirom, 2010, 739 p. (Wadsworth Publishing, a Cengage Learning Company, Florence, KY, 1975. Traducere în română de Sergiu Gherghina, George Jiglău, Monica Andriescu, după ediţia din 2007)
The Practice of Social Research de Earl Babbie este un studiu viu şi deosebit de util, un adevărat manual de cercetare teoretică şi practică. Traducerea corectă, de altfel, a titlului Practica cercetării sociale, dă în română, din păcate, o denumire cacofonică, insesizabilă la prima lectură.
Lucrarea este scrisă din necesitate şi din dorinţa firească a profesorului de a-şi ajuta studenţii, în urma unui curs universitar la care a observat că aşa ceva pur şi simplu lipseşte pe piaţa editorială.
Aflăm povestea cărţii chiar din prefaţă. E un studiu practic şi viu, pentru că de la ediţie la ediţie (iar aceasta este traducerea ediţiei a XI-a!) autorul vine cu modificări şi îmbunătăţiri faţă de ediţia anterioară, în primul rând din cauză că tehnologia şi practicile cercetării sociale se schimbă şi evoluează, apoi autorul cărţii predă în continuare şi asta îl ajută să descopere noi şi noi idei şi metode de cercetare socială. Şi, nu în ultimul rând, profesorul Earl Babbie nu neglijează nici sugestiile studenţilor şi ale colegilor săi, ceea ce face din acest proiect extraordinar un studiu tot mai aproape de perfecţiune, volumul la care visa Earl Babbie când era tânăr şi avea doar şase studenţi pentru care spera să scrie o carte ideală, pe care a dedicat-o soţiei şi colaboratoarei sale, Sheila Babbie.
The Practice of Social Research este o carte foarte bine scrisă şi construită, care te prinde în mrejele ei chiar din primele rânduri ale prefeţei, în introducere lectorii fiind deja fascinaţi de practica lui Earl Babbie, care are grijă să-şi vrăjească subtil cititorii, pe care-i asigură din start că ei deja ştiu foarte multe despre tema studiului său, din simplul motiv că au făcut cercetare socială toată viaţa. Fiecare capitol începe cu un rezumat care scoate în faţă, pe scurt, conţinutul de bază şi o introducere concisă, în care se anunţă ideile principale ale capitolului, şi „Sociology Now: Research Metods”, trimiteri la lucrări virtuale, resurse de studiu pe internet. Teoriile şi ideile ilustrate de Earl Babbie sunt susţinute de exemple existenţiale foarte interesante şi convingătoare, care, însă, nu te fac să uiţi că nu citeşti un roman, ci te fac mai atent şi mai concentrat asupra subiectului cărţii, aceste exemple fiind de multe ori surprinzătoare. Am putea spune că-i un studiu ştiinţific hedonist, comparabil în acest sens cu critica literară a lui George Călinescu sau Nicolae Manolescu. Este interesant cum autorul evidenţiază termenii-cheie prin casete în care se explică noţiunile, iar graficele, tabelele şi desenele îţi creează o impresie de joc, atrăgându-te şi mai mult.
Construcţia cărţii are forma designului unui proiect bine făcut, un cerc care se închide perfect. Dacă în Partea I se realizează o introducere în investigaţie, structura investigaţiei este detaliată în a II-a parte, fiind succedată de prezentarea metodelor de observare în partea a III-a şi de analiza datelor în partea a IV-a.
Fiecare din cele patru părţi ale cărţii debutează cu câte o succintă descriere a conţinutului şi a fiecărui capitol. Ideile principale şi termenii cheie se reamintesc la finalul capitolelor, la fel ca setul de întrebări şi exerciţii recapitulative şi propuneri de lecturi suplimentare sau resurse de studiu pe internet.
Bazele întregului volum sunt puse în prima parte, prin „examinarea caracteristicilor şi aspectelor fundamentale care diferenţiază ştiinţa de celelalte modalităţi de a cunoaşte lucrurile”. Investigaţia umană nativă, pe care o realizăm cu toţii în timpul vieţii, fundamentele, dialectica şi etica ştiinţelor sociale sunt tratate în cuprinsul primul capitol. Capitolul doi conţine o prezentare a paradigmelor sociale şi a modurilor de construire a teoriilor deductive şi inductive, dar şi stabilirea legăturilor dintre teorie şi cercetare. Pentru că cercetările sociale se realizează în contexte sociale, autorul prezintă în capitolul trei aspecte etice în cercetarea socială, două controverse etice, în fapt două proiecte de cercetare care au provocat disensiuni de natură etică şi puncte de vedere care ţin de politica cercetării sociale.
Caracterul interactiv al scrisului, jocul dialogului cu cititorul este admirabil manageriat de autor, elocvente fiind întrebările adresate după prezentarea unui caz: „Ce credeţi despre această cercetare? Sunteţi de părere că subiectul a fost destul de important pentru a justifica astfel de măsuri” (p. 118)
Analiza a ceea ce trebuie observat, formularea întrebărilor ştiinţifice şi structurarea investigaţiei constituie subiectul părţii a doua a lucrării, care cuprinde capitole destinate Designului cercetării, Conceptualizării, operaţionalizării şi măsurării, Indexurilor, scalelor şi tipologiei acestora, dar şi Logicii eşantionării.
Partea a treia a lucrării abordează tehnicile variate de observaţie pe care le pot utiliza cercetătorii din domeniul ştiinţelor sociale. În cele cinci capitole sunt prezentate experimentele, cercetarea socială prin sondajele de opinie, cercetarea calitativă de teren, cercetarea discretă şi cercetarea evaluativă.
Analiza datelor este prezentată în partea a patra a cărţii în cele cinci capitole care o alcătuiesc: analiza calitativă, analiza cantitativă, modelul de abordare, analizele statistice cum citim şi scriem studiile de cercetare socială.
Dacă vrei să realizezi cuvinte încrucişate, teme de lucrări practice sau exerciţii on-line interactive specifice fiecărui capitol, poţi accesa pagina de internet a cărţii găzduită de site-ul editurii:
http://wadsworth.com/cgi-wadsworth/course_products_wp.pl?fid=M20b&discipline_number=14&product_isbn_issn=0495093254
Am lecturat cartea şi am recomandat-o şi altor colegi. Am încercat apoi să identificăm împreună care sunt elementele care o fac atât de uşor de citit. Am concluzionat că regăsim exprimate adevăruri pe care le ştim din copilărie şi că exemplele date pentru diferite teme sunt simple, atractive şi originale: „prea multe bomboane ne vor distruge dinţii” (p. 31), amintiri din copilăria petrecută la sat a unor autori ca Lewis Hill despre strângerea fânului (p. 33), statistici despre pagubele cauzate de furtuni puternice în SUA (p. 46), liste cu experienţe de viaţă pentru a defini ce înţelegem prin „a fi trecut prin lume” (p. 56), sondaje făcute în preajma alegerilor în rândul clienţilor unor restaurante din Statele Unite (p. 65), de ce fumează oamenii marijuana (p. 94-95), cercetări şocante care vizează actele homosexuale dintre necunoscuţi sau disponibilitatea oamenilor de a se supune ordinelor (p. 115-118), elemente cheie care alcătuiesc întregul proces de cercetare socială (p. 165), modul în care rezultatele cercetărilor pot fi influenţate de anumite variabile ca în cazul stabilirii celui mai bun colegiu din Statele Unite (p. 234-235), citate din filme pentru ilustrarea utilizării experimentelor (p.327), pasaje din Vechiul Testament pentru ilustrarea vechimii sondajelor (p. 329), studiul lui Katherine Fox în 1991 privind lupta unei agenţii împotriva SIDA (p. 412), proiecte de cercetare a acţiunii participative în cadrul corporaţiei Xerox (p. 415), folosirea de către Sandrine Zerbib a programului Nvivo pentru a înţelege regizoarele de film (p. 532-537), modalităţi de eşantionare în Iran (p. 293) sau analize precum nivelul relativ de sărăcie la nivel mondial în 1992 în care puteţi afla pe ce loc se găsea şi România (p. 459-460).
Deşi iniţial a fost gândită ca un proiect ştiinţific despre metodele de cercetare socială, Practica cercetării sociale a lui Earl Babbie nu e o carte indispensabilă doar pentru sociologi şi cercetători în domeniul ştiinţelor sociale, considerată „biblia metodelor de cercetare socială”, ci şi un studiu deosebit de util şi pentru pedagogi, profesori, psihologi, PR-işti, politicieni, dar şi pentru cititorii simpli, fiind o carte foarte interesantă, care se citeşte cu plăcere. Viziunea iniţială a autorului de a schiţa „cuprinsul unei cărţi ideale” despre metodele de cercetare a reuşit, acest fapt fiind apreciat de studenţi, colegi profesori şi cercetători. O carte despre cunoaştere, „nu atât despre ceea ce ştim, cât despre cum ştim”, cum spune chiar Earl Babbie, o carte despre modul de cunoaştere a realităţii sociale, scrisă în urma unor cercetări, studii, experienţe, observaţii şi descoperiri personale, nu pe „convenţii şi credinţe”.