„Un cîntec nu este niciodată gata”,

Interviu cu Mihai MĂRGINEANU

realizat de Mihail Vakulovski

- Domnule Mihai Mărgineanu, vă mai amintiţi cînd aţi început să cîntaţi? Cum erau primele dvs. cîntece?

- Primul cîntec pe care l-am învăţat (de la bunică-mea) a fost unul popular, de-al lui Dolenescu, cred. Aveam ’fro 5 ani.

- Cum aţi ajuns la stilul dvs.? E adevărat că era un loc liber şi gol în spaţiul muzicii româneşti, dar acum toată lumea are impresia că dvs. cîntaţi aşa dintotdeauna…
- Nu știu dacă este neapărat un stil. Pur şi simplu mă comport normal şi nu joc nici un  rol.

- Dacă aţi cînta altceva, ce gen vi s-ar potrivi mai mult şi care v-ar plăcea mai tare – rock, rap, pop?...
- Rock, cu siguranță! Pop, cu ușurință, şi aş cînta orice mi-ar plăcea.

- Ce muzică ascultaţi de obicei, de exemplu în maşină? Ce aveţi în iPod sau MP3?
- Rock FM, 100.6. Muzică ascult în maşină, numai cînd sînt singur. De la Romica Puceanu la Floyd.

- Cînd hotărîţi că o piesă e gata? Cum vă faceţi albumele? Cum alegeţi denumirea lor?
- În general, piese are Mozart. Eu personal am cîntece şi vă spun cu mîna pe roşu că un cîntec nu este niciodată gata. El este într-o schimbare continuă.

- Cîntecele dvs. sînt haioase, dar şi oarecum subversive, necenzurate, ascunzînd multe aluzii şi trimiteri, inclusiv sexuale… Totuşi, reuşiţi să susţineţi concerte admirabile cu copii în sală, fără ca ei să simtă despre ce e vorba în ele, cum reuşiţi să înlocuiţi cuvintele „alea” în concerte?
- La început nu cîntam anumite cîntece, cu timpul le improvizez (sau nu, cîteodată!). La concertele mele nu ţin cont de „oamenii  mari”. Ăştia „marii” sînt destul de sătui de ipocrizia din România ca să nu se bucure cînd vorbim sau cîntăm de cazuri realeJ. Acuma, nu trebuie sărit calul cînd de faţă sînt copilaşi sau oameni mai în vîrstă. Decenţa este o calitate, chiar şi în condiţiile unui text „indecent”.

- Cum aţi adunat formaţia cu care cîntaţi acum în turneu? Vă potriviţi foarte bine, dar parcă… prea bine, să zic aşa. Cum se explică plăcerea cu care vă faceţi spectacolele?
- E simplu! Cînd mi s-a propus să cînt pentru o companie, acum 6 ani, m-am speriat atît de tare încît era gata–gata să refuz. Şi mi-am dat singur curaj: ce bucurie mai mare ar putea să-ţi dea ţie D-zeu decît aia de a cînta pentru nişte oameni care te şi plătesc să te vadă şi se şi bucură să te asculte? Şi mi-am răspuns tot singur: CORECT! Emoțiile fiind pe măsură, l-am rugat pe Motanu (chitara rece!) să cînte cu mine. Peste 2 săptămîni de la acest incident, fiind în Vama Veche, l-am întîlnit pe Vioară (vioara!). După juma’ de oră de cîntat la o terasă a unor prieteni (într-o stare bahică celebră!) l-am întrebat dacă vrea să cîntăm împreună. Şi a zis da! Asta era în vara lui 2005. După vreo 3 ani şi aproape 300 de cîntări l-am intîlnit pe Kiba (bass!) la un concert de-al meu, care, la pauză, m-a întrebat dacă nu se urcă şi el pe scenă şi să cîntăm „la prima”. Ne-a plăcut atît de mult (Kiba fiind Top 3 basişti în România), încît am hotărît să mai cîntăm şi altă dată. Adică… data viitoare! Dacă ai bass şi n-ai percuţie ca să asiguri secţia ritmică degeaba ai bass. Aşa că l-am solicitat pe Nicu Dumitrescu (percuții), pe care-l cunoscusem la filmările serialului Clanul Sprînceană. Şi care a fost de acord! Asta era în mai 2008. În iunie 2009 Florin Ionescu (baterie) ne-a făcut scena şi sunetul pentru un concert în aer liber, pe malul mării. Şi a zis: „Vezi că am pus şi nişte tobe, aşa, ca să fie!”. Şi uite aşa am mai adăugat un membru la formaţie. Pentru că Michelle cînta rumba, samba, merenghe şi alte genuri latino (de care noi nu prea ştim!), l-am tras şi pe el în conspiraţie. Vezi ce simplu!

- Aveţi un site pe care aşteptăm să faceţi… mai des însemnări. Ce înseamnă internetul pentru dvs.?
- N-am un PR angajat. Tot ce s-a spus şi se scrie despre mine şi trupa mea este ceea ce doreşte „presarul”. Şi am observat că e mai bine aşa. Mai bine şi mai natural!

- Ce părere aveţi despre downloadare? Pe dvs. asta vă ajută sau din contra?
- E şi bine, şi rău! Dacă se cîştigau bani din vînzarea de CD-uri, poate că-mi părea rău un pic după eventualii bani. Sau poate nu! Cert este că prin download am ajuns mai repede la public.

- Aţi spus la concertul de la Braşov că veţi avea o emisiune TV. Despre ce e vorba?
- Mi s-a propus de către Mondofilm să fac o emisiune la B1. Va fi sîmbătă seara de la ora 9 la ora 12 noaptea. Sper că va fi frumoasă!

- Pînă acum aţi imprimat cîte un album la doi ani, asta înseamnă că-n 2011 ne vom putea bucura de un nou album Mărgineanu?
- Nu știu cîtă bucurie ar fi asta pentru tine, dar cu siguranţă voi scoate un album în varianta de live, pe care îl voi lansa la Sala Palatului pe 2 octombrie – cînd împlinesc 6 ani de la prima descălecare în shoubiz şi vîrsta veritabilă de 42 de primăveri.

- Ce scriitori vă plac? Dintre tineri, cine v-a atras atenţia – din muzică, literatură, cinematografie etc.?
- Cinematografie: Mimi Brănescu, în muzică Paraziţii, poezie: Mircea Dinescu, Mihai Soare. De curînd am recitit „Groapa” lui Eugen Barbu: psiho-sociologie în stare pură!

- Ce formaţii româneşti vă plac?
- Vama Veche, Paraziţii, Holograf…

- Ce albume româneşti aţi recomanda unui amic din străinătate?
- „Slalom printre cretini”.  

- Ce album v-a plăcut în ultima vreme?
- Habar n-am!

- Ce hobby-uri aveţi? Ce vă place să faceţi în timpul liber?

- Multe! Schiez, înot, mă dau cu bicicleta pe munte, mă caţăr,  petrec mult timp la casa mea de la munte, învăţ să cînt la ţambal, învăţ spaniola, stau cu copiii mei… mult. Învăţ de la ei învăţîndu-i!

(începutul lui martie 2011)