Ştefan CARAMAN
Just call me baby
ACTUL II
Lumina se aprinde brusc odată cu terminarea piesei muzicale
Intră Sorana… ţine în mână o revistă glossy românească; se uită înfrigurată în toate părţile, se uită la ceas… face paşi înainte şi înapoi prin sala de aşteptare… vede cuplul de pe canapea, se apropie… mai e un loc în dreapta Florentinei…
SORANA : Can I …?
FLOR (observă revista) ; Da, locul e liber…
SORANA : Ah, tot din România…
FLOR: Da, de fapt azi mă întorc …
SORANA : Drăguţ…
FLOR : Tranzit?
SORANA : Da şi nu, nu ştiu…
FLOR (are o bănuială): Eu mă numesc Floren… mă numesc Flor, sunt din Bucureşti…
SORANA : Sorana… Sorana sunt… tot din Bucureşti…
Flor îşi maschează cu greu surpriza, o priveşte din cap până în picioare… e oarecum amuzată, o priveşte doar curioasă, fără vreun resentiment…
FLOR : Aşa deci…
SORANA : S-a întâmplat ceva ?
FLOR : Nu, nimic… iartă-mă, am obiceiul să privesc oamenii direct… nu prea sunt genul diplomat sau discret…
SORANA : Să fiu sinceră, nici eu… (îi sună telefonul) iartă-mă un pic (răspunde fără să se ridice) : Da pui… da, am ajuns, sunt în Oradea acum… (Flor pufneşte)… tu? să saluţi marea şi pentru mine, da?... nu, sunt ok, n-am nimic, sunt doar puţin obosită… am condus fără oprire… (zâmbeşte amar)… of, pui mic, ce m-aş face eu fără tine?... hai, lasă-mă să mă instalez şi te sun eu, da?... ok pui, te sărut pe năsuc… (închide; către Flor) Ştiu ce vrei să spui…
FLOR : Ba nu, nu ştii…
SORANA: Ei hai… suntem la Praga iar eu mint că am ajuns la Oradea… eşti femeie, îţi pui întrebări …
FLOR : Da, oarecum, dar bănuiesc că e ceva important dacă a trebuit să zbori până aici… eu n-am prea minţit …
SORANA : Poate pentru că nu ai fost obligată să minţi… Oamenii mint când trebuie să rezolve lucruri importante… eu aşa cred
FLOR : Oamenii mint tot timpul dragă… chiar şi în secunda asta…
SORANA : În fine… e complicat… totul e complicat…
FLOR : Dacă nu ţi-e greu având în vedere că nu ne cunoaştem, poţi să…
SORANA (îl observă pe bărbat) : Îi e rău?
FLOR (îl mângâie protector, îi aranjează mai bine sacoul pe cap) : E obosit…
SORANA (amuzată) : N-are nicio treabă tipul…
FLOR : Ah, nu… dacă e obosit se odihneşte, nu contează unde… nu are inhibiţii din astea…
SORANA : Corect… (se uită mai atent la Flor) : Ce ochi mişto ai…
FLOR : Crezi?
SORANA : O da, sunt mişto… verzi…. Şi părul… negru şi lung… îl faci?
FLOR: Nu,e natural…
SORANA : Cum reuşeşti ? am vrut să-l las şi eu aşa lung.
FLOR : Şi de ce nu l-ai lăsat ?
SORANA : Îmi cade, am rădăcina slabă…
FLOR : Te-am admirat şi eu mai devreme…
SORANA : Ei, eu… nu-mi place de mine…
FLOR : Hei, de ce spui asta? Eşti superbă…
SORANA : La 1.55 şi 53 kg?... Eşti o zână pe lângă mine…
FLOR: Nu-i adevărat… să nu mai spui niciodată asta, auzi, niciodată? Eşti frumoasă, eşti ok…
SORANA : Ei bine, dacă spui tu… de fapt ştiu că sunt frumoasă… adică, dacă e să mă iau după câte avansuri mi se fac zilnic pe stradă, sau la birou…
FLOR : A, lucrezi deja?
SORANA : De ce întrebi ?
FLOR : Credeam că eşti încă studentă sau cam aşa ceva… câţi ani ai ?
SORANA : Acum am 25… lucrez la o multinaţională…
FLOR : Şi tu ?
SORANA : Ca să vezi… te pomeneşti că suntem la aceeaşi firmă…
FLOR : Nu ştiu… eu lucrez la ABN AMBRO, conduc un departament de marketing…
SORANA: Banking… mişto… eu lucrez ROMPETROL…
FLOR: Nu e rău…
SORANA : Dă-l încolo de job…
FLOR : Cum spui tu…
Apare Barmanul cu un minibar ambulant; se opreşte în dreptul femeilor
BARMANUL : Ladies? Something to drink?
FLOR : Hey, hi again...
SORANA : Îl cunoşti?
FLOR : Am fost mai devreme în bar... era pe acolo...
BARMANUL : I’m always there...
SORANA : Aşa, bine că eşti... What do you have here?
BARMANUL : Wasser, vodka, Coke, orange juice....
FLOR : Stop... We can see that, anyway...
BARMANUL : I was affraid not...
SORANA : Ce bem?
FLOR : Apă cred... Au o apă bună aici…
SORANA : Eu aş bea o Cola... fără Cola sunt moartă...
BARMANUL (râde) : Ya, drinking Coke you’ll have a long long life...
SORANA : Is my fucking business... ia uite domnule!
BARMANUL : Ok, lady, ok... Wasser and Coke... and Mister?
FLOR : Mister is busy...
BARMANUL : Again? It looks really damaged…
FLOR : Why did you say that?
BARMANUL : I don’t know… maybe he looks fun when he drinks
FLOR : Boy, What is your name?
BARMANUL : Milan…
FLOR : Milan, you’re a nice guy, right?…
BARMANUL : I think so…
FLOR (cu glas rece): Fine, please remember that , just remain the same…and, leave him alone, ok?
SORANA: She’s a lioness… take care… Do you know this man? (barmanul dă să răspundă dar Flor i-o ia înainte)
FLOR : Normal că nu are de unde să-l cunoască…
BARMANUL : She said already... people have the right to keep their secrets... i understand that…
FLOR : You deserve a cookie… (Barmanul latră şi se gudură)
SORANA : Am zis eu că eşti tare…
FLOR : Ah, nu, doar îi explicam ceva… altfel e drăguţ, cum de ţi-a scăpat asta?
SORANA : Prea blond, prea curajos, prea ceh şi probabil prea sărac ca să mă intereseze…
BARMANUL : I’m a student, to… I will became a lawyer…
SORANA : Ya, right… te ajută şi faţa…
FLOR : Dar ce ai cu el?
SORANA : Nu-mi place că se bagă aşa aiurea în vorbă......
BARMANUL : All men does... is our clue...
FLOR : Eu cred doar că vrea să fie simpatic...
SORANA: Nu-i prea iese...
BARMANUL : My girlfriend says that I’m really cute...
SORANA : I’m not your girlfriend...
BARMANUL : God bless!
FLOR (râde) : Ţi-a spus-o, avocatul...
SORANA (râde şi ea): Până la urmă nu e chiar antipatic...
BARMANUL : No, I’m not... 10 EUROS...
SORANA: Cât?
BARMANUL : Just 10... come on lady, is cheap...
SORANA: Ieftin pe naiba... Urâtule...
FLOR: Lasă, fac eu cinste...
SORANA : Nu se poate…
FLOR : Ba se poate…
SORANA : De ce?
FLOR : Aşa, nu trebuie să mă refuzi... (plăteşte)
BARMANUL : She is a true woman...
SORANA: Dacă îţi plăteam eu spuneai acelaşi lucru...
BARMANUL : Just if you paid... but you not...
SORANA (scoate o bancontă) : Poftim...
BARMANUL : For what ?
SORANA : Just like that... take it!
BARMANUL (îi ia) : If you ask me that...Ok, thanks...
SORANA : Ok now, I’m listening to you...
BARMANUL (se luminează) : Oook, I see... what’s your name ?
SORANA : Sorana...
BARMANUL : Hey, Sorana... you are the most beautiful girl I ever seen...
SORANA : And…
BARMANUL : And you are so sexi…
SORANA : And…
BARMANUL : And so smart…
SORANA : And…
BARMANUL : And you are dressed so nice..
SORANA : And…
FLOR : Sper că doar te joci...
SORANA : Da, ce credeai ?
FLOR: Nu ştiu... Eu nu aş plăti să aud asta...
SORANA : Tu nu ai nevoie...
FLOR : Dumnezeule! Nici tu nu ai nevoie...
SORANA: Ba da... tu ai un bărbat care-ţi încălzeşte acum coapsele... eu nu... lasă-mă să mă simt bine...
FLOR: Eşti...
SORANA : Cum sunt ?
FLOR : Surescitată...
SORANA: Da, s-ar putea... având în vedere contextul…
BARMANUL : For another 10 EUROS you can be better than Kylie Minogue herself...
SORANA : Nu, ajunge... m-am distrat destul...
BARMANUL : As you wish...
SORANA : Înseamnă că poţi să pleci…
FLOR : Bietul băiat, peste cine a dat…
SORANA : Mda, nu prea i-a ieşit…
BARMANUL : Ladies? (se îndepărtează)
Moment de pauză
SORANA : Şi tu ?
FLOR : Şi eu ?
SORANA : Adică voi… plimbare?
FLOR (e vădit încurcată) : Noi… venim de la… adică am fost aici, la Praga… ne-am… ne-am plimbat… am profitat de câteva zile de vacanţă mai vechi pe care nu le-am luat şi… am venit…
SORANA : Super oraş…
FLOR : Da, e frumos…
SORANA : Te invidiez…
FLOR : De ce ?
SORANA : Aş fi vrut şi eu un bărbat care să aibă momentele astea de … aşa, să nu ţină cont de etichetă… cred că tipul e supermişto…
FLOR: Da, de ce nu… este
SORANA: Pun pariu că-ţi ia flori din alea ieftine când vine acasă… dar ţi le dăruieşte în aşa fel încât n-ai ce să-i mai spui…
FLOR : Da, e genul acela de bărbat…
SORANA: Lasă-mă să ghicesc… ultima oară când te-a scos la un bar scump ţi-a oferit de băut o Coca Cola, nu? (Flor izbucneşte în râs)… tu te aşteptai la nu ştiu ce cocktail şi el ţi-a cumpărat cola… zi că nu…
FLOR : Mă rog, nici chiar aşa… dar pe aproape…
SORANA : Uite aşa e tata… cum să nu-l iubeşti ?
FLOR : Chiar aşa…
SORANA : Să nu-i dai drumul niciodată… oricâte prostii ar face, e genul care rămâne al tău… chiar şi când pleacă e prezent… rari…
FLOR : Tatăl tău e un adevărat model…
SORANA : L-am studiat… E un zăpăcit şi jumătate… cred că şi afemeiat, dar cui îi mai pasă… de ales, a ales doar una şi aia e mama… (se uită iar la bărbat) Dudu al meu n-ar accepta o secundă să stea întins pe o canapea în public, cu capul pe picioarele mele… să-l alint astfel… ştii, e scorţos… la el alintul se reduce la preludiu… în fine.
FLOR : Dudu al tău e la mare, din câte am înţeles, iar tu eşti la Praga… sau Oradea..
SORANA : Flor, n-o să crezi ce mi s-a întâmplat… Dumnezeule, ard toată… apropo, stai de multă vreme aici ?
FLOR : De câteva ore.
SORANA : N-ai văzut un bărbat la 40 şi ceva, blond, cu barbă, tuns scurt şi cu ochi albaştri ?
FLOR : Joe Cocker ?
SORANA (râde) : Faci mişto de mine…
FLOR : Am văzut doar unul slab, înalt şi îmbrăcat sport… se plimba dezorientat pe aici, cred că era ceh… sau german…
SORANA : Nu, nu… Înălţime normală, ceva burtică… poartă tot timpul cu el un laptop… şi e român…
FLOR (ezită mult) : Nu am fost prea atentă… sunt obosită şi eu… de fapt, am stat mai mult în bar… iar so… iar el s-a ameţit un pic şi a trebuit să-l veghez să n-o ia razna…. Nu e un băutor de felul lui, dar uneori se mai încântă… a făcut la un moment dat o scenă…
SORANA : Aş muri să ştiu că am bătut drumul degeaba până aici…
FLOR : De ce ?
SORANA : Of, e mult de povestit…
FLOR : Eu am avion abia peste două ore…
SORANA : Uite, acum doi ani eram aici, pe aeroport. Mă întorceam acasă, veneam de la un trening organizat în Praga… stăteam exact pe canapeaua asta, n-am s-o uit niciodată… tot aici stătea şi… mă rog stătea un bărbat.. ţinea laptop-ul pe genunchi şi scria… la început am spus că e vreun şmecher, apoi am început să vorbim… fată! Mi s-a pus pata pe el imediat… era mişto, avea vorbele cu el, versat ştii tu…
FLOR : Nu, nu prea ştiu… soţul meu e zăpăcit, e natural dar e un pic mai mototol…
SORANA (arată către Rudi) : Mototolul doarme sigur? (râde)… Deh, în fine… să-ţi zic… m-a luat mai întâi cu texte, se dădea gomos… după aceea a devenit cald şi gata, ne-am lipit…
FLOR : Pur şi simplu…
SORANA : Era zăpăcit de tot… la prima vedere ziceai că e Moş Scorţos în persoană, dar după aceea… fermecător şi amuzant… cald, foarte cald… a, ştii cu ce se ocupă?
FLOR : Ar trebui să ghicesc…
SORANA: Chiar, ia zi… ce crezi că lucrează?
FLOR : Din câte încercări ?
SORANA : Din trei…
FLOR : Scriitor ?
SORANA (un pic descumpănită): Exact! Dar cum ţi-ai dat seama ?
FLOR : Nu ştiu, aşa mi-a venit…
SORANA : Scriitor era… mă rog, e şi acum…
FLOR : Şi cum s-a terminat ? Sau, s-a terminat ?
SORANA : Atunci da… s-a întâmplat ceva, nu ştiu exact ce… Andu mă tot suna, pe el îl tot sunau ba unii, ba unele…ne-am supărat şi ne-am despărţit…
FLOR : Să înţeleg că a fost o poveste completă de dragoste cu debut, apogeu şi final în mai puţin de câteva ore…
SORANA : Aproape, pentru că n-am apucat să facem sex…
FLOR : Uite că asta îmi scăpase…
SORANA : Şi asta a fost doar începutul…
FLOR: Parcă tocmai se terminase…
SORANA : Aşa am crezut şi eu… Însă anul trecut, exact la aceeaşi dată – aşa ca şi azi – am ajuns aici cu Dudu… mergeam la Madrid, la mare… pe cine crezi că am văzut?
FLOR : Ghicesc doar dintr-o încercare…
SORANA : Exact, el era scriitorul… Cu una, o prietenă, habar nu am… am crezut tot timpul că e nevastă-sa, dar nu era… mi-a spus la urmă dându-mi un sms… ce m-a mai înfuriat…
FLOR : Şi ce aţi făcut?
SORANA : Am vorbit la telefon… ne tot scuzam pe motiv că avem treabă, ne sunam şi vorbeam…
FLOR: Interesant…
SORANA : La final ne-am certat iar…
FLOR : Şi?
SORANA : Nu pot să mi-l scot din cap… azi se împlinesc trei ani… sunt sigură… de fapt eram sigură că va avea aceeaşi idee… şi dă-ţi seama că altfel nu ne-am mai văzut deloc… nu l-am sunat şi nu m-a sunat… ambiţios…
FLOR : Să vină din nou la locul de întâlnire… ar fi ceva.
SORANA : Îl iubesc mult pe Dudu, dar dacă Rudi se afişează azi aici, îl părăsesc… am o singură viaţă şi sunt prea tânără ca să-mi urmez raţiunea… îl vreau pe el, l-am vrut de când l-am văzut prima oară aici…
Flor are un moment de ezitare, de confuzie… pune mâna pe sacou cu gândul de a-l da la o parte, dar nu are curajul…
FLOR : Nu ştiu ce să spun… eu n-am avut parte de aşa nebunie… (arată către Rudi) El a fost de la început atras de mine…
SORANA : Te cred şi eu la cum arăţi…
FLOR : Mai sunt femei frumoase, iar el e un bărbat bine, chiar dacă doarme prin aerogări…
SORANA : Dar voi cum v-aţi cunoscut ?
FLOR (e surprinsă) : Cum ne-am cunoscut….
SORANA : Da, v-aţi cunoscut înainte de a vă vedea, fireşte… (râde) ce prostie am spus…
FLOR : Simplu… eram undeva într-un bar, nu mai ştiu unde… nici nu mai contează… intrasem să beau nişte apă… el era acolo… privirile ni s-au întâlnit întâmplător şi… a fost ca o flamă…
SORANA : Şi ai simţit fluturii ăia în stomac ?
FLOR (zâmbeşte) : Da, un stol întreg…
SORANA: Şi ai simţit că e el? Că nu mai ai linişte dacă nu te ia în braţe? Că totul devine brusc fără sens, dacă nu e el?
FLOR: Întocmai…
SORANA : La fel am simţit şi eu…
FLOR : Cu Dudu ?
SORANA : Aş fi vrut eu… pe Dudu l-am ales mai mult din încredere şi din naivitate… l-am văzut cuminte, de familie bună, aşezat şi mi-am spus : „acesta e!.. el e omul de care o să mă îndrăgostesc”… între timp ne-am cunoscut, am dezvoltat o relaţie, probabil o să ne căsătorim, dar… ceva s-a pierdut pe drum… ceva din adâncuri îmi spune că nu e el… nu e el…
FLOR: Să spunem că înţeleg…
SORANA : Atât?
FLOR : E nevoie de mai mult ?
SORANA : Păi ce s-a mai întâmplat ?
FLOR : Nu-mi prea place să vorbesc despre lucrurile intime…
SORANA : Nu fi… Eu cum am spus ?
FLOR: Tu eşti extrovertită, simţi nevoia să te exprimi…
SORANA (se uită la ceas) : Am aterizat cu întârziere… (face o grimasă ca şi cum ar plânge) Dacă l-am pierdut…
FLOR : Sună-l…
SORANA : Nu
FLOR : Treaba ta…
SORANA : Nici el n-a sunat…
FLOR : Sună-l tu… bărbaţii sunt mai încăpăţânaţi… dacă ai bătut drumul până aici, poţi să ridici telefonul şi să formezi…
SORANA : Dacă-l sun nu mai are nici un farmec… o să se supere sau o să găsească el ceva să nu mai vină…
FLOR : Ai spune că-l cunoşti foarte bine…
SORANA : Nu ştiu cât îl cunosc, dar am o intuiţie – dacă-l sun, stric totul…
FLOR (misterios) : Era şansa ta…
SORANA : Poate o să vină… ceva îmi spune că e pe aici pe undeva… sau se gândeşte la mine…
FLOR : Sau poate nu… (Sorana se uită urât)… te tachinam, atât…
SORANA (se ridică) : Mă duc până la toaletă, mă ţin de când am ajuns… uf, nici fond de ten nu am apucat să-mi pun… dacă vezi vreun bărbat… adică, aşa cum ţi-am spus… nu ştiu, reţine-l, fă ceva… mă anunţi… da? Te rog, da ?... (Flor încuviinţează, Sorana iese)
Moment de pauză (eventual muzical; propunere : Yes – I’ve Seen All Good People”)
RUDI (dă brusc haina la o parte) : Ce caut aici ?
FLOR : Nimic.
RUDI (e tulbure) : Ah, zâna cea bună… Dorm de mult? Trebuie să pleci ?
FLOR : De fapt ai dormit foarte puţin… nu, încă nu trebuie să plec…
RUDI : Ai amorţit? Te deranjez?
FLOR (se uită cald la el) : Dacă ai ajuns până aici, taci din gură şi spune mulţumesc…
RUDI (nu înţelege) : Mulţumesc… (pune capul la loc, Flor pune din nou haina pe umeri şi îi acoperă capul)
FLOR : Nu ai pentru ce… (pentru ea)… eu îţi mulţumesc… (apoi) Îţi mai este rău?
RUDI (de sub haină) : Da, îmi mai este… Miroşi frumos…
FLOR : Crezi?
RUDI : Pulpele tale…
FLOR : Ce e cu pulpele mele ?
RUDI : Pulpele tale miros frumos…
FLOR : Sper că nu urmează o replică vulgara…
RUDI : Aşa mă ştii tu pe mine ?
FLOR (zâmbeşte) : Mă tem că nimeni nu te ştie mai bine decât mine…
RUDI : Uşor de spus…
FLOR : Eşti uşor de citit…
RUDI : Poate pentru că m-am dezobişnuit să mă mai ascund… la ce bun?
FLOR : Poate din asta…
RUDI : Şi cum sunt?
FLOR : În câte cuvinte?
RUDI : Unul, doar unul…
FLOR : Cald…
RUDI : Normal, se apropie vara…
FLOR : Eşti prost acum…
RUDI : Auzi? A trecut cineva?… adică ai observat vreo fată care…
FLOR (îl întrerupe) : Nu, e o linişte de parcă ar fi grevă… n-a trecut decât un grup de asiatici, atât…
RUDI (ca pentru sine) : Deci n-a mai venit… auzi?
FLOR : Da?
RUDI : Spune-mi că sunt tâmpit…
FLOR : Cum o să spun aşa ceva ?
RUDI : Spune-mi, o merit ?
FLOR (ridică sacoul – cei doi se privesc) : Ce s-a întâmplat?
RUDI (îşi trage sacoul pe cap) : Stau în braţele celei mai frumoase femei din câte am văzut şi întreb de …
FLOR : Mai bine taci…
RUDI : Zău, vreau să spun că…
FLOR : Rudi, te rog taci… nu vreau să aud nimic altceva… strici tot…
Moment de tăcere
RUDI : Te superi dacă o să aţipesc din nou?
FLOR : Dormi, am eu grijă de tine…
RUDI : Pot să te îmbrăţişez?
FLOR : De ce ?
RUDI : Stau mai comod…
FLOR : Dacă e numai din asta, poţi… (Rudi o îmbrăţişează)
RUDI : Ştii? N-a avut nimeni vreodată grijă de mine… m-au catalogat toţi ba puternic, ba bun, ba neserios, ba indiferent dar nimeni nu mi-a spus „ am eu grijă de tine”… a iubit fiecare ce-a vrut sau ce i s-a potrivit…
FLOR : Nu te cred…te alinţi
RUDI : Nici eu nu te cred, dar te rog, mai spune-mi-o o dată… ba nu, de două ori… te rog…
FLOR : Am eu grijă de tine… (îl mângâie)… am eu grijă de tine…
RUDI : De ce?
FLOR : Pentru că n-am avut niciodată grijă de cineva, iar de tine n-a avut nimeni grijă până acum…
RUDI : În mod normal ar trebui să spun, „uite, ne-am găsit”…
FLOR : Şi de ce nu spui?
RUDI : Nu ştiu… poate că e prea evident… uneori când numeşti un lucru îl murdăreşti… când bei dintr-un pahar de vin bun e o prostie să spui, „iată, beau un pahar de vin bun”… se acreşte pe loc…
FLOR : Îţi place să explici… tot timpul simţi nevoia să explici…
RUDI : Da, dă urât, nu-i aşa?… mi se tot reproşează…
FLOR : Mie mi se pare simpatic… dacă simţi nevoia să explici, explică… îmi place să te ascult, oricum…
RUDI : Întrebare… dacă aş fi iubitul tău, cum mi-ai spune?
FLOR : Nu eşti iubitul meu, Rudi…
RUDI : Acum tu strici totul… fabulam… spune-mi…
FLOR (se gândeşte un pic) : Baby…
RUDI : Cum ?
FLOR : Baby…
RUDI : Baby… da, Baby… îmi place… adică, mi-ar plăcea… (se prosteşte) : Ya honey, just call me baby…
FLOR (îl plesneşte în glumă): Te simţi mai bine ?
RUDI : Da, mă simt bine… nu erecţie, nu pasiune… mă simt mic şi pentru prima oară nu mi-e frică… îmi vine să plâng…
FLOR : Mai bine dormi…
RUDI : Ştii? Uneori cred despre mine că-s un individ decent… merg pe stradă, mai trag cu ochiul în câte o vitrină, mă văd, îmi pare că sunt ok… adică, îmi vine să mă admir (Flor zâmbeşte şi-l mângâie foarte delicat şi discret)… îmi zic „ moamă ce tare eşti şmechere”… adică folosesc cuvintele astea vulgare… de multe ori o expresie vulgară explică mai bine 100 de pagini de eseu… nu crezi? Serios, am eu o teorie… de fapt nu e teorie, e rezultatul observaţiilor mele… uită, să-ţi dau un exemplu… (scoate capul ) dar să nu te superi, da? (Flor îl asigură din cap că nu se supără; el se ascunde la loc)… te îndrăgosteşti de o femeie, adică nu tu… în general… în fine… îţi place mult, vă apropiaţi şi la un moment dat ieşiţi în oraş la masă, sau pur şi simplu la o plimbare prin Herăstrău… apoi, la un moment dat, vă vede împreună prietenul tău cel mai bun … îi place mult de tine… îi vine să spună : „Dumnezeule, câtă inspiraţie şi putere trebuie să ai ca să trimiţi pe pământ un asemenea înger, să ne lumineze sufletele, să ne facă zilele albe şi fericite…” bla bla-uri din astea… dar ce crezi că spune? Aşa, în sinea, lui, simplu… (Flor ridică din umeri) „ ‘Ai sa-mi bag pula ce coardă!”…
FLOR (izbucneşte în râs dar e ruşinată) : Nu pot să cred că ai spus asta…
RUDI : Nu, nu eu am spus asta, prietenul meu…
FLOR : Un bărbat adevărat nu ar spune aşa ceva…
RUDI : Dacă ai asculta cum vorbeşte un bărbat adevărat ai rămâne vestală până la moarte…
FLOR : Povesteşte, îmi place…
RUDI: Despre ce ?
FLOR : Nu ştiu, oricum o să adormi… abia te mai auzi…
RUDI : Într-o altă zi eram pe aeroport la Praga… aşteptam pe cineva… de fapt, credeam că aştept pe cineva… cineva care cred că murise încă înainte să pun piciorul pe scara avionului… în teatru există două măşti : una care râde şi alta care plânge… zburam cu masca tristă… dar am intrat în barul aeroportului.. şi atunci (abia se mai aude… adoarme)
Moment de pauză…
Revine Sorana
SORANA : Nimic, nu ?
FLOR : Nimic care să aibă vreo legătură cu problema ta…
SORANA : Ah…
Suna telefonul Florentinei… îl ridică cu precauţie
FLOR (vorbeşte cu voce scăzută, caldă): Da?... ce faci? (chipul ei capătă un nuanţă amară; mâna care îl mângâia pe Rudi rămâne suspendată în aer)… nu încă nu am plecat, mai am ceva mai bine de o oră… ei, o să ajung acasă şi o să mă odihnesc, iar mâine o să ajung ceva mai târziu la job – o să le spun că am vizitat un client… (tace o vreme)… nu ştiu Dănuţ… ţi-am spus că nu ştiu, nu vreau să deschid subiectul acesta acum…pentru că eu nu rezolv niciodată astfel de probleme la telefon… de ce nu mi-ai spus ieri? aseară la club… azi noapte în pat… nici nu te-ai atins de mine… dacă ai fi fost un aparat foto… ah, nimic, o prostie… aparatele foto nu uită, noi oamenii da… aş fi vrut să fii uneori un aparat foto… ştii ce te rog? Mâine ai o zi grea, mâine predai primul proiect… o să fie bine, o să-ţi dea un bonus şi o să fii vedeta serii la ambasadă… gândeşte-te cel mai bine la asta… gândeşte-te la ce-ţi face ţie bine, Dan… asta e tot ce trebuie să faci… noapte bună Dan… (Sorana asistă siderată la conversaţie)
SORANA : Dacă aş spune că e fratele tău mai mare, ai crede despre mine că-s proastă…
FLOR: De fapt nu trebuie să spui nimic, Sorana…
SORANA (tace, se frământă) : Nu pot…
FLOR : O, ba da…
SORANA : Zău nu pot…
FLOR : Te consumi inutil…
SORANA : Şi el?
FLOR : El e cu mine…
SORANA : Asta văd şi eu…
FLOR : Ai văzut destul…
SORANA : Cine e?
FLOR (schimbă vorba) : La vârsta ta ar trebui să ţii în mâini o carte nu o revistă pentru femeie singure…
SORANA : Citesc, citesc… chiar aseară am terminat „Maşinăria de Rock’n’Roll”…
FLOR : N-am auzit…
SORANA : Norman Spinrad… nu citeşti S.F.?
FLOR : Ah, foarte puţin… nu ştiu dacă reţin ceva acum… a, ba da… Philip K. Dick, dar nu mă întreba ce anume…
SORANA : A, e bun… universul uman, psihologie, distopii… deşi e cam depresiv, trebuie să te înarmezi cu mult curaj dacă ai de gând să-l citeşti…
FLOR : S-ar putea să-l am…
SORANA : Deci cine e ?
FLOR: Sorana, mă faci să zâmbesc…
SORANA : Nu e soţul tău, asta e clar… când am început să vorbesc cu tine eram sigură, dar sigură că… adică, pe cuvântul meu, pari genul de femeie aşezată, fidelă unui singur bărbat, serioasă, în fine, înţelegi ce vreau să spun…
FLOR : Nu, nu prea înţeleg…
SORANA : Disimulezi perfect…
FLOR : Sunt cea pe care o vezi, Sorana… atât şi nimic mai mult…
SORANA : Iar dacă nu e soţul şi tu vii de unde vii… e clar e omul cu fluturii… wow! El e deci… (Flor nu spune nimic, doar zâmbeşte superior)… Cum ai făcut dragă? Spune-mi hai spune-mi…Ce chestie, nu-mi vine să cred… ceva nu se leagă… la cum arăţi, la cum te afişezi nu eşti genul… nu ai cum… insul trebuie să fie dat dracului… mototol ziceai?
FLOR : Da, un pic…
SORANA : Deci cine e?
FLOR : E… e el.
SORANA : Normal că e un el, dar cine? Zi : starea civila, meseria… are bani? Are, sigur că are…
FLOR : Nu ştiu ce are… ştiu doar că e el… e EL.
SORANA: Aaa… (se gândeşte un pic)… Ok, el şi mai cum…
FLOR : El şi atât
SORANA : Nu fii…
FLOR : Cum să fiu ?
SORANA : Suntem femei, ce naiba!
FLOR : Eşti o fată admirabilă, Sorana… ai multă energie, probabil şi multe talente, ai viitorul în faţă… dar…
SORANA : Dar ?
FLOR : Dar nu eşti încă o femeie…
SORANA (scapă) : Bine că eşti tu…
FLOR : Iartă-mă că a trebuit să te irit… n-am vrut…
SORANA : Bine, bine… dacă nu vrei, nu vrei… Doamne cum sunt unii! Să nu cumva să ţi-l ia cineva… (se ridică, se uită într-un punct imaginar) : Ăsta a fost avionul către Hamburg… avionul cu care a plecat atunci, prima dată… ştii ce mi-a spus la plecare? Ultimul lui cuvânt…
FLOR : Cine, scriitorul ?
SORANA : Da, el în persoană…
FLOR : O să te surprind…
SORANA : Nu că dacă o ştii şi pe asta…
FLOR : Ne jucăm, suntem femei, nu ?
SORANA : Fie, ce mi-a spus?
FLOR : Cară-te dracului o dată!
SORANA (consternată): Îţi baţi joc de mine… am sentimentul că îţi baţi joc de mine…
FLOR : Nu mi-aş permite…
SORANA (se ridică şi se foieşte de colo colo): Ba da. Îţi baţi joc de mine; de când m-am apropiat ţi-ai propus asta… ce ţi-ai spus, uite o idioată, hai s-o iau puţin la mişto…
FLOR : Ştii şi singură că nu e adevărat…
SORANA : … îl cunoşti, asta e… cred că îl cunoşti… eşti vreo amantă de-a lui, sigur îl cunoşti… nu aveai de unde să ştii asta… să nu mă iei cu intuiţii sau prostii din astea că nu te cred…
FLOR ( e calmă tot timpul) : Sorana…
SORANA : Îl cunoşti pe Rudi al meu… eşti vreuna din zecile lui de amante… să ştii că nu vă iubeşte pe niciuna – se foloseşte doar de voi şi atât… mă iubeşte numai pe mine…
FLOR : Sorana…
SORANA : Stai numai puţin… numai puţin… acum o să apară pe poarta aceea şi… şi o să râdă de tine… o să-ţi spună ţie „cară-te dracului acasă!”… ce întâmplare, frate… peste cine am dat eu la Praga… vin după el şi dau de … dau de…
FLOR : Sorana… Hei… Eşti doar surescitată… Nu-l cunosc pe Rudi al tău, e bine? Habar nu am cine e… Linişteşte-te… te rog, te priveşte lumea…
SORANA: Atunci de unde ştii atâtea lucruri despre mine? Despre ce s-a întâmplat atunci ... despre faptul că scrie… astea-s coincidenţe ? cât de tâmpită crezi că pot fi ca să cred în coincidenţe…? În coincidenţele ACESTEA!
FLOR: Mai încet, te rog… îl trezeşti – înainte să adoarmă i-am promis că o să-i veghez somnul… te superi ?
SORANA : Ok, ok…(apoi) Nu pot să cred… pur şi simplu nu pot să cred… Eşti o femeie periculoasă… cred că dacă ar cunoaşte cine eşti de fapt…
FLOR : Dacă m-ar cunoaşte…
SORANA : Rudi e un ins uns cu toate alifiile, ştie cum să se ferească…
FLOR : Să se ferească? De ce să se ferească?
SORANA : Pentru că tu poţi ucide un om spunându-i că-l iubeşti… la tine lama de cuţit şi sărutul franţuzesc solicită acelaşi gest…
FLOR : N-ai mai iubi un om dacă n-ai avea permanent pornirea de a-l ucide…
SORANA : Vezi? Vezi?
FLOR : Nu-mi aparţine… am citit-o undeva… să fiu sinceră nici eu nu cred în bazaconia asta… de fapt, sunt o femeie blândă… cineva mi-a spus că sunt o zână… zâna lui bună…
SORANA : Ba nu… eşti rea, eşti rea…
FLOR: Sorana… de fapt de ce îţi e frică acum ? Într-o oră, o să mă urc în Airbus-ul acela alb de acolo, am să decolez şi n-ai să mă mai vezi niciodată… Iar până la sfârşitul zilei, chiar dacă bărbatul pe care-l aştepţi o să apară sau nu, într-un fel sau altul vei afla care e… care e sfârşitul poveştii tale… de fapt, recunoaşte, de aceea ai venit azi aici – ca să întâlneşti nu un bărbat, ci sfârşitul poveştii… azi se încheie cercul…
SORANA : De unde ştii tu asta ?
FLOR : Sorana, Sorana… nu există iubire fără cei doi, fără dorinţa de a-l vedea în fiecare secundă pe celălalt, fără atingere, fără abandon, fără certitudinea că fiecare clipă fără el e ca o condamnare la moarte… dacă şi tu şi el aţi rezistat impulsului de a vă căuta timp de doi ani, dacă amândoi aţi pus în faţă propria vanitate, atunci … atunci aceea nu a fost iubire… atracţie? Poate… pasiune? Poate şi asta… dar atât
SORANA : Dar de unde ştii tu asta ? Nici tu n-ai un trecut prea încărcat…
FLOR : Tocmai de aceea… mi-au lipsit toate acestea… le cunosc atât de bine pentru că nu le-am avut… iartă-mă, nu cred că-l meriţi… şi mai cred că nici el nu te merită pe tine… e doar o poveste frumoasă între un bărbat blazat şi o tânără rătăcită prin propria ei căutare de sine… pur şi simplu n-a fost să fie…
SORANA (strigă) : Nu e adevărat! (realizează, şopteşte nervos) : Nu e adevărat! Eu sunt sigură pe sentimentele mele, pe intuiţia mea… I-am văzut ochii, privirea, l-am văzut cum respiră lângă mine… era al meu, înţelegi, al meu! E al meu… şi în curând o să apară pe una din porţile acelea, o să-mi facă semn cu un zâmbet mare şi o să mă ia în braţe… o să mă ia în braţe şi n-o să-mi dea drumul de acolo niciodată… înţelegi? Niciodată!
FLOR (o lasă să se liniştească puţin): Ştii ? Mi-ar fi plăcut să fiu prietena ta cea mai bună… sau măcar să te fi cunoscut mult mai devreme…
SORANA : Asta ce mai e…
FLOR : Serios.
SORANA : De ce?
FLOR: Pentru că aş fi avut ce să învăţ de la tine…
SORANA : Mă ironizezi… Ce poate fi de învăţat de la mine?
FLOR : Ai fi în stare să renunţi la tot pentru iubire… ai lăsa totul în urmă şi ai lua-o de la capăt… ai sacrifica orice comoditate numai ca să rămâi cu iubitul tău… acum probabil că ai ratat, nu ţi-ai măsurat bine forţele… dar într-o zi îţi va apărea omul, ai tot timpul… eu n-am avut niciodată curajul tău… niciodată până acum… (aranjează cu mare grijă sacoul peste Rudi)
SORANA : Poate că ar trebui să învăţ şi eu ceva de la tine …
FLOR: Da, chiar mai multe (râde)… glumesc…
SORANA : Puterea… asta îmi lipseşte, puterea de a pune mâna, de a strânge şi de nu mai lăsa să se ducă…(se ridică) Cred că nu mai vine… tu rămâi aici presupun…
FLOR: Habar nu am… e ultimul lucru la care să mă gândesc acum…
SORANA : Iartă-mă pentru ieşire… mi-e ruşine de mor…
FLOR : Să nu-ţi fie… eşti tânără, sănătoasă lupţi pentru ce crezi că îţi aparţine…
SORANA : Uite că nu-mi prea aparţine…
FLOR (zâmbeşte): Deja începi să fii femeie… în general, te defineşti ca om prin ceea ce pierzi nu prin ceea ce câştigi…
SORANA (în glumă) : Asta e vrăjeală…
FLOR : Numai un scriitor ar spune asta…
SORANA : Da, da, tachinează-mă…
FLOR : Amicii se tachinează, au voie…
SORANA : Corect (întinde mâna) Mi-a părut bine… iartă-mă încă o dată pentru ieşire… plec, în curând se anunţă îmbarcarea… Mai am timp să intru în duty free… până la noapte sunt la Constanţa… ce spui să-i cumpăr ?
FLOR : E bărbat bine ?
SORANA : O, da, e genul spilcuit (râde)…
FLOR: Ia-i un parfum… Bulgari-Soire… merge la sigur…
SORANA : Ok… (moment de încurcătură)
FLOR : Dacă nu aş avea picioarele ocupate m-aş ridica şi te-aş îmbrăţişa…
SORANA : O, lasă, nu contează… o să spun că ne-am îmbrăţişat… ai grijă de el.
FLOR : I-am promis… o femeie adevărată nu-şi încalcă niciodată promisiunile… să ţii minte asta.
Sorana face cu mâna şi se îndepărtează… apare lângă ea barmanul cu măsuţa lui...
BARMANUL : Hey, Sorana, do you leave ?
SORANA : Ya, I have to go...
BARMANUL : Can I tell you something ?
SORANA : If you do that quickly
BARMANUL : I still believe that you are the most beautiful girl in the world....
SORANA : Hai că nu mai are haz...
BARMANUL (îi întinde bancnota) : No, no, no…Look, take it back... please... (Sorana îi ia) : Ok, I still believe that you are the most beautiful girl in the world...
SORANA : It is true, but not because you say that
BARMANUL : Oh, you are so cold… I don’t believe that you are a Romanian girl…
SORANA : Milan, prietene… Your girlfriend will kill you...
BARMANUL : If that is the price, ok, I’m ready
SORANA : Asta îmi mai lipsea, un admirator în aeroportul de la Praga....
BARMANUL: It is more than that... this is love at first sight…
SORANA : Da, sigur în trei secunde şi iată-te în limbă după mine...
BARMANUL : Three seconds can change the entire world...
SORANA : Don’t tell me... am mai păţit-o…
BARMANUL : Can I ask for your phone number ?
SORANA : For what ?
BARMANUL : Maybe I call you some time to time...
SORANA : Mi-ajunge o greşeală într-un aeroport...
BARMANUL : Please, can I ask for the phone number?
SORANA : I don’t want to hurt you, but...
BARMANUL : Ok, stop... listen to me, listen just one second... (îşi ia elan; începe să cânte cu o voce foarte bună)... Time to say goodbye/Paesi che non ho mai/Veduto e vissuto con te/Adesso si li vivro...
SORANA : Numai oameni de artă în locul ăsta...
BARMANUL : Sorana, listen this… (îşi drege iar vocea) : I just called to say I love you/I just called to say how much I care/I just called to say I love you/And I mean it from the bottom of my heart
SORANA (deschide gura să spună ceva, sau să protesteze, dar...) : Ok, dă-mi o hârtie... adică, give me a piece of paper... (o primeşte scrie pe ea)
BARMANUL : I understud at the first time...
SORANA : Mă temeam că nu te prinzi... Ok, I must be going... see you... call me when… call me when you want to… (iese zâmbind încurcată şi vorbind la telefon în timp ce barmanul îngenunchiat în direcţia ei, cu mâna întinsă cântă o arie din Cavaleria Rusticana...) Alo, pui? Mi-e dor de tine, am plecat… am rezolvat mai repede – mi-era dor de tine şi nu mai puteam să aştept… ajung în 8-10 ore… să fii cuminte, da?... atât îţi trebuie… cine? a, nimeni, e un aparat de radio...
Blank şi spot pe cei doi care rămân pe canapea îmbrăţişaţi… ea îl mângâie tandru şi distant în acelaşi timp…Rudi se întoarce cu faţa către public, tot cu capul pe picioarele Florentinei; ţine ochii deschişi…după ceva vreme se ridică, se apleacă şi scoate laptop-ul de sub canapea… îl deschide, începe să scrie ceva… dar foarte puţin; la un moment dat, rămâne cu mâinile suspendate în aer, apoi trânteşte capacul şi azvârle aparatul cât colo… se întinde iar pe canapea, pune capul pe picioarele femeii şi se ghemuieşte în poziţie foetală
CORTINA