Sorin-Mihai GRAD

Surogat

Ed. Herg Benet Publishers

 

Surogat de amintire

 

 

lumina cădea şi se spărgea pe jos

unde împrăştiasem iarbă şi pufuleţi

noi ascultam rammstein în surdină

beam din jumătăţi de grefuri

ce storsesem din ele

şi discutam despre preţurile legumelor

gulia e mai scumpă decât ceapa

mi-ai zis

ţi-am replicat ceva incoerent despre varză şi vinete

ciudat, nu-mi era foame, tu continuai

păstăii intră la socoteală doar în grup

şi dacă se poate în supă cât mai repede

iar cartoful ah cartoful!

ne-mpăiat e doar un tubercul oarecare

 

îmi doresc un iepure nu-mi amintesc

dacă ţi-am spus sau doar am gândit-o

oricum ştiai

tu nu citiseşi prichindel şi nu mai voiam

să te ascult

vânam cu ochii cioburi de lumină

spiel ein spiel mit mir

dar te-ai salvat cu habarnam

şi începeai să meriţi o focă

ei, cu asta te-am lovit

o mie de ani pace şi tot degeaba

de ce nu o zebră sau un creion?

atâta-ţi trebuia să mă întrebi

te spuneam ţie şi amestecam

alte cuvinte inutile în ce pica-n jurul nostru

m-ai botezat cu frunze

şi-am trecut iar la pătrunjel

câte coli poţi lua pe-o legătură?

pe ele să scrii crezi că scapi? şi să le-mparţi aleator

prin cutii poştale

ar fi o soluţie

dar

îţi aminteşti de optarii dulci

din pauzele de la şcoală?

îmi spuneai că mănânci infinite...

 

aşa cred că mi-ai fi povestit ziua aceea

dacă nu încercai să spargi nuci cu grenada

pe care-o găsisem în grădină sub ridichi

 

 

 

 

 

 

Surogat de psalm

 

 

din miile de cuvinte inutile

ce mi le-ai spus

prin tot felul de exaltaţi sau manipulatori

se poate înţelege orice

depinde doar de ambalaj

aşa că ţi le las

în seama celor care-ţi oferă loc

prin propriile capete şi suflete

 

încerc să te ignor de ceva timp

dar mi-e mai greu decât să te las în pacea ta

excesiv de senină

ironic e că oriunde merg dau

de urme atribuite sau oferite ţie

în fiecare oraş îţi vizitez casele

oare ai apucat să ţi le vezi pe toate?

 

chiar ai nevoie de atâtea când clienţii lor statornici

apar deseori cu stomacul gol?

nu ţi-a ieşit niciodată dintre rândurile cărţii ce le-ai lăsat-o

să le ceri să facă ceva pentru ei

nu pentru fantoma ta sfântă?

te-ar asculta de le-ai spune

să se investească-n alte direcţii

mai folositoare propriei turme

decât nimănui adică ţie

 

eşti cel mai crud tiran pe care

am ştiut să ni-l inventăm

te-am făcut fără chip

să nu te putem recunoaşte

fără nume

să nu te putem invoca împotriva ta

prea prezent

ca să te mai eradicăm din noi

prea puternic

să nu-ndrăznim să pricepem că ne faci şi rău

prea restrictiv

ca să ne-acceptăm şi alte gânduri

şi prea complex

ca să te mai putem distruge

 

 

 

 

 

Surogat de corespondenţă

 

 

o mie de ani pace ţie

în liniştea ta supremă

te-admir pentru serenitatea ce-o arunci

în palmele goale întinse spre tine

cum de te putem crede dintr-ai noştri

care întoarcem obrazul celuilalt

niciodată celălalt

pe dos

tu taci

rugile noastre inutile nu te ating

biletele îngropate în zidul tău se uscă

şi mor de oboseală

în chinuri

ce trec cu vremea

sau nu

iar când binevoieşti a te uita înspre noi

ne înghesuim

ne omorâm să îţi intrăm în privire

neştiind că vezi doar mult mai departe

decât putem înţelege

acelaşi nimic

pe care nu ştim să îl găsim în tine

oricât te-am săpa

pentru a ne planta

veştejite cevauri

de care nici nouă nu ne va mai păsa

de rodesc au ba

cândva

 

 

 

 

 

Surogat de acasă

 

 

o cameră duhnind a mine

şi-a ce las în urmă

unde aspiratorul s-a pierdut sub praf

iar geamul nu mai ştie

nici el pe unde zace

cum să se mai deschidă

aerul e atât de greu

că s-a prăbuşit

pe unde a încăput

arahnizi mumificaţi nu doar prin colţuri

gângănii chihlimbarizate în picături de suc

haine din care au crescut ierburi

deshidratate

să faci un horror aici

nu-ţi trebuie decor

nici scenariu

undeva se găsesc nişte cărţi

nu vor mai fi vreodată citite

teve'ul e o glumă proastă

de care nu-ndrăzneşte nimeni să râdă

dulapurile n-au avut uşi

nici când erau mici

pe pereţi s-o fi putând vedea viitorul

ce s-a petrecut pe ei e prea încâlcit

calculatorul mai mişcă doar în capul lui

arată de parcă l-ar fi folosit basarab

la solitaire când se sătura de tetrix @posada

ce mai e pe masă

pe lângă farfuria

cu tatăl lui carbon-paişpe

ar putea fi folosit drept probă

pentru orice

despre pat numai de bine

dacă eşti masochist

fantomele celor sinucişi aici

bântuie clădirea

dar le e frică să mai revină în odaie

deşi la intrare am un covoraş simpatic cu stafii

pe care scrie bine aţi venit

 

 

 

 

 

 

 

Surogat degeneraţionist

[Thanafură pentru nici un elefant verde]

 

 

nu am kilometri de şobolani să-ţi dăruiesc

nici câini cu ocheane sau urşi de containăr

doar niscaiva insomnii rămase de la păpuşarul

care mi-a adus floarea cu o singură petală

de la fratele păduche de pe amazonul micilor intenţii

trecând cu greu de zorro wawel santinela de plumb

fetişul dianei colega ta de sub cearceaful alb

luptându-se pe drum cu cârtiţa galbenă

şi alte sevrajuri cu nemuritoare frunze de păpuşoi

care-mi invadaseră mandala cu emograffitiurile smintirii lor

 

sunt un om plicticos şi nesigur

care se priveşte cu durere în oglindă

evită trenurile pe 31.02 şi poveştile emiliene

nu condamnă arta scalpării

sau tatuajele cu oedipi

nu leg borcane cu hârtie igienică n-am turnuri pe steag

nici vise extrauterine spre a fi cântate-n exces

când cei din jur se joacă de-a războiul civil

cu elefantul proscris

 

n-ai de ce să te temi de mine

ori de penuria mea de somn

nu-ţi dau surogate-n care nu cred

nici promit a-ţi dezveli absurdurile

de păturile care te izbesc zi de zi

cică protejându-te de frigul din noi

trăim aici de două mii de ani

plus câţi nu mai avem habar

sau chef să ne amintim

generaţie după generaţie de clone paralele

nouă înşine

hai să-ncercăm să ne cunoaştem

încep eu

mă cheamă sorin şi sunt egofob

 

 

 

 

 

Surogat de dacă

[inutilă declaraţie de independenţă a camerei mele din cămin]

 

 

dacă pentru fiecare sărut din mine aş primi câte un bob de strugure

sau pentru fiecare geamăt ce mi s-a întins pe pereţi un măr

n-aţi mai avea unde să vă iubiţi

 

dacă fiecare mângâiere văzută de mine mi-ar aduce o carte

de mult nu mai puteam avea parte de una nouă

decât la schimb

 

dacă ţipetele din mine s-ar aduna într-unul mi-ar crăpa nu doar geamurile

ci şi pereţii

şi s-ar bloca liniile de urgenţă ale poliţiei

 

dacă pentru fiecare dintre acestea care-a avut vreo legătură cu tine ai primi câte-un leu

n-ai avea bani nici de ziare

visătorule

 

dacă te-ntrebi oare de-mi aduci un epsilon de respiro

sau îmi plictiseşti palmaresul

să-ţi răspund sincer?

 

dacă vrei să pleci

închide uşa când ieşi

fără s-o trânteşti