Ne-am dorit de foarte multa vreme o sala de repetitii doar a noastra, un loc in care sa ne putem intalni cand avem chef, in care sa putem canta in conditii cat mai bune, atat in privinta acusticii cat si a sonorizarii. Si un loc in care sa nu depindem de programul altora. Asta a fost inceputul.
Avand spatiul, la inceputul verii l-am contactat pe Flaviu Oros si am stabilit o intalnire al carei scop era amenajarea unei sali de repetitii, tratament acustic, antifonare, tot tacamul. Flaviu e un tip meticulous si operativ. Proiectarea nu a durat foarte mult doar ca la final concluzia a fost una singura: de ce nu studio si doar sala de repetitii? De aici incolo, incet dar sigur, lucrurile au inceput sa scape de sub control, insa la modul fain. Am petrecut zeci de ore cu Mitza – Mihai Sarlea – discutand si cautand gramezi de scule pe net, incercand sa ne incadram intr-un anumit buget, facand diverse scenarii si planuri despre ce si cum ar putea fi. Eu pana in punctul acesta eram un mare strain de toata povestea cu ce inseamna dotarea unui studio. Insa chestia m-a prins ca un virus si de-atunci nu am mai scapat.
Planul initial era sa facem un mic project studio, cu Mitza “la butoane”. Pe parcurs am simtit nevoia unei extra-pareri avizate si uite asa a aparut in schema stimabilul domn Oliver Vegh, omul care a inregistrat trupe ca Luna amara, Kumm, Urma etc si de altfel un bun prieten al nostru.
De la cafeaua bauta pe o terasa din Cluj, intr-o seara torida de vara in care Oliver, Mitza si cu mine discutam potentiale set-up-uri pentru studio si pana azi, s-au scurs 5 luni. 5 luni in care nu a trecut o zi fara sa deschid gura si sa pronunt cuvinte precum preamp, eq, compresor s.a.m.d.
Am cunoscut doi oameni foarte faini lunile astea. Unul e David Marquette, un tip pasionat de reconditionarea echipamentelor audio analogice vintage si de constructia unor replici fidele dupa modele legendare (Telefunken V72 = Mercury M72) si care a reusit sa isi construiasca o afacere din asta. Aflati mai multe despre el accesand linkul de mai sus. Si neaparat sa va uitati si la lista de clienti. Impresionant! Omul asta mi-a oferit fara nici o obligatie o gramada de sfaturi legate de echiparea studioului, am facut schimb de muzici, ne-am conversat la telefon fara sa conteze faptul ca eu eram in Cluj si el in San Francisco. Thanks a lot, Dave!
Al doilea tip de care va pomeneam e Jeff Leibovich, omul care m-a ghidat cu partea de echipament cumparata de la Vintage King. Atat am de spus: suntem ani lumina in urma in ceea ce priveste felul in care la noi se consuma relatia comerciant – client.
Daca o sa va uitati pe cele doua linkuri de mai sus veti intelege ce am vrut sa spun cu “lucrurile au inceput sa scape de sub control”. Impreuna cu Oliver am facut mai multe variante de set-up si pana la urma am ales sa mergem exclusiv pe high-end uri boutique state-of-the-art analog gear. Si uite asa vocabularul meu s-a imbogatit cu nume proprii precum Neve, Telefunken, Neumann, Manley etc.
Tot ce pot sa mai spun ca incheiere la mica mea poveste este ca abia astept sa incepem sesiunile de inregistrari cu Luna Amara. Am toata increderea ca, in sfarsit, vom reusi din punct de vedere al productiei audio sa ne apropiem de ceea ce se intampla in State sau in vestul Europei, cu precadere in Anglia. Studioul se numeste “Luna Recording Studio” nu din pana de inspiratie ci mai degraba pentru ca identitatea reala si motivatia principala a acestei investii consta tocmai in muzica formatiei din care fac parte. M-as bucura sincer daca cat mai multe trupe ar alege sa inregistreze in acest studio din doua motive mari si late: echipament high-end si inginer de sunet beton. Acestea fiind zise, check out the goodies!

Nick Fagadar