George CHIRIAC
Frica circulă prin subteran
prima sosire la bellu
în septembrie 2008 am trecut vis-à-vis de acest loc al dorinţelor, acolo unde era să ne izbească tramvaiul şi bătrînii vindeau vechituri pe macadam. chiar de pe atunci ştiam de katalina boschott, cea care nu-şi deschide umbrela cînd plouă. şi nu am înţeles niciodată de ce jack se sprijinea de poarta cimitirului, dădea deznădăjduit din cap. aici iei biletul numai dus. şi un sac de dormit. la bellu sînt oameni pe care nu i-am cunoscut niciodată, dar ei ne privesc ca pe nişte musafiri.
visam să merg departe de cimitirul bellu dar
metroul a oprit la eroii revoluţiei
bocancii mei de cărămidă
refuzau să se oprească
ascultă de oamenii care ridică
pliculeţele de ceai de pe alei
nu vei şti niciodată în care noapte
ei vor ieşi să scrie mesaje pe cruci
cei care se pupă sînt nişte pupe
leneveam amîndoi pe băncuţa de lemn
fragilă şi plină de licheni verzui
ea are o cutie muzicală o înveleşte
în puloverul negru ca şi cum cineva ar vrea
să i-o fure frica se resoarbe
înăuntru ca un cîine
adormit în mijlocul frunzelor
fereşte-te frica vine frica revine în cutiile negre cu
repeziciune
nopţi purtate în paturi suprapuse
în noaptea de noiembrie. în vechea cantină. încă se mai aud rîsetele studenţilor de la medicină. se lasă ceaţa ca o rochie invizibilă. pisicile negre o privesc prin geam. ea urcă cu picioarele goale scara patului suprapus. pisicile urcă scara de incendiu. încă se mai aud zbieretele fetiţei ucise cu furculiţa. în vechea cantină. în noaptea de noiembrie. cînd ea ţipă în somn. şi pisicile în călduri se ating sub maşini.
cine se plimbă pe gheaţă
sînt un radio cu sonorul dat foarte tare
noaptea îţi citesc din sylvia plath
şi corpul tău se evaporă
ţii minte visul acela cînd patinam pe rîul îngheţat
(cred că gheaţa avea vreo 10 cm
dar nu era foarte frig)
trînteam
sticle de jägermeister pe gheaţă – totul părea de-adevăratelea
o cameră de luat vederi era
montată în loc de ochi/ nimeni nu face nicio mişcare
locuim într-un vapor pe acest rîu turiştii vin şi ne
fotografiază ei
cred că am fugit în europa făcînd autostopul dar nu
în cana cu ceai e o pojghiţă de gheaţă o pipă de os
ridicăm pliculeţe binefăcătoare
păianjenul pustnic se ascunde la colţ
m-am gîndit
ea mestecă cutii muzicale
sunetul ieşit îmi va gîdila urechile
voi zîmbi – pentru că aşa îşi doreşte ea
de la rîu pînă-n pub
de la pub pînă-n rîu
îmi zici bancul acela deştept
care e asemănarea între kurt cobain şi michelangelo?
amîndoi au pictat tavanul folosindu-şi creierul, zic
deocamdată e frig păsări rele bocăne în cuşti
te simt ca pe un sac de box
se scurg lichide cărora nu le ştiu denumirea
jos s-a format o pată de petrol – o ocolesc în gînd mă distanţez
ca un cîine care pleacă cu spatele
sînt un radio cu sonorul dat foarte tare
noaptea îţi citesc din sylvia plath
şi corpul tău se evaporă
trick `r treat
tocmai m-am mutat într-o piscină goală aici e puţină apă
cîteva frunze o veveriţă descompusă
tu pluteşti cu faţa în jos
cineva filmează totul
îmi muşc buzele
ceaiul din acest pub poate încălzi orice
stau acoperit cu toate pernele din casă
zdrobit cumva
printre mese goale unde
oameni goi rîd şi se hlizesc
trec
e ca şi cum cineva ar turna ingenios
ceai ţinînd cana în podea
şi ceainicul în tavan cana poate fi
plină dacă vrei –
am haine care miros a vanilie
sînt răspîndit în tot pubul
tu ai fost aici şi ai văzut
o fetiţă împarte
pliculeţe de ceai cu vanilie te
faci că nu o vezi tu eşti moartă
nu te mai ridici
azi-noapte de Halloween sufletele celor morţi
se plimbau printre cei vii
îi trăgeau de mîneci trick or treat
trick or treat treat or trick treat or trick
şi sylvia plath mă trăgea de mînecă
mă striga daddy eu nu eram daddy
îmi dădea o lopată şi
mă punea să o dezgrop
o sapă lată două sape late şapte sape late
şi alte şapte sape late o sapă lată două sape late
şapte sape late şi alte şapte o sapă lată două
sape late şapte sape late şi alte şapte sape
late o sapă lată două sape late
şapte sape late şi alte şapte