„Tot ce ni se întîmplă ne influenţează”,

interviu cu Ada Milea

realizat de Mihail Vakulovski

 

 

- Salutare, Ada. Ce mai faci? Ne pregăteşti un nou album, o nouă piesă?

- Salutare! Hm... hm... de ce vreți voi să intrați în „bucătărie”? Mi-ar plăcea să gustați „mîncarea” cînd e gata. Am tot lucrat şi lucrez cu actori prin teatre, prin unele spectacole. Tocmai am avut concert cu ce-am făcut la Teatrul din Iaşi („Biedermann şi incendiatorii”), avem o variantă de concert şi pentru „Furtuna”  teatrului din Ploieşti, am înregistrat şi pare că va apărea destul de curînd „Apolodor” în engleză... Cîte-am făcut de cînd n-am mai fost pe la voi, prin Braşov...

 

- Care-s ultimele cîntece de-ale tale? Zi-ne cîteva versuri mai noi…

- „Orașul a ars, clădire cu clădire / N-a mai rămas nimic, nici în amintire / Focul a-nghiţit totul, totul a fost scrum, / dar s-a reconstruit totul / e nou acum / oraaaaşul... e din sticlă şi beton / cu lumina rece de neon / nimic inflamabil! / Oraşul de azi e mai sigur... şi confortabil!” Nu e vina mea... E din piesa de teatru de la Iaşi. Max Frisch m-a împins să fac aşa texte.

 

- Cum compui textele pentru piesele tale?

- În ultimul timp slujesc autori. Mi se pare mai frumos din partea mea să semnalez (cum pot) un text care mi se pare extraordinar.

 

- Cum ai scris primele texte pentru primele tale cîntece? Cum erau primii tăi ascultători?

- Ha-ha, m-am dus la o colegă bună la matematică să facem matematică, dar ea avea chitară şi-am făcut împreună un cîntec îngrozitor de lung despre fiecare coleg de clasă. Au urmat cîntece despre profesori, despre materii... Nu erau deloc cuminţi piesele astea, aşa că elevii le-au apreciat.

 

- Cum ţi-ai găsit stilul, care nu exista înaintea ta (dar care te-a făcut unică)? Ai cîntat şi muzică „serioasă” (în sens că din aia, fără umor, fără texte haioase)?…

- Păăăi, fiecare om e unic, doar că unii vor să fie grozavi şi îşi iau modele grozave. Cei care rămîn ei înşişi (cu bune şi cu rele), indiferent ce fac, fac în felul lor unic. Tot ce cînt e serios, în ciuda umorului. Unii îmi scriu: „ am rîs, am plîns, am rîs, am plîns...”

 

- Cum îţi împarţi timpul pentru muzică şi teatru? Cît de greu e să le separi?

- Muzică nu ştiu... Eu am terminat teatru’, da’ ce ştiu eu despre teatru?! De fapt, ce ştiu eu... în general?! Pînă şi Socrate zicea că ştie un singur lucru: că nu ştie nimic. Nu pot să împart timpul (pe care nu-l ştiu) între două lucruri pe care nu le ştiu, aşa că sunt fericită între ele şi le savurez pe amîndouă.

 

- Ce cărţi ţi-au plăcut în ultima vreme?

- Toate. Ce nu îmi place, nu mă mai poate obliga nimeni să citesc.

 

- Am făcut mai multe interviuri cu tine, dar nu cred că te-am întrebat vreodată cine-ţi place dintre cîntăreţii români. Ce asculţi în timpul liber, în maşină? Ce ai în MP3?

- Mulţi, cîţiva, unii... Nu dau nume.

 

- Care-i ultimul album care te-a impresionat?

- Bright Red – Laurie Anderson. E vechi, dar eu l-am rerereascultat recent.

 

- Pe 5 februarie vei avea un concert la Braşov. Cum ţi se pare publicul braşovean? Dar oraşul?

- Îmi place ENOOORM Braşovul, mereu şi dintotdeauna, cu public cu tot.

 

- Ai concerte de-ale tale de care-ţi aminteşti mai des?

- Da, 3 concerte oribile.

 

- Ce concerte la care ai fost te-au impresionat?

- Multe, dar acum îmi vine în minte STOMP. Ah, da’ nici nu ştiu dacă e considerat concert...

 

- Ada Milea are modele? Te-a influenţat vreun artist aşa încît asta să se vadă în ce faci în muzică?

- Precis, doar tot ce ni se întîmplă ne influenţează. Asta ne şi face unici (că nu trăim aceleaşi întîmplări).

 

- Revista Tiuk! împlineşte 10 ani, iar în nr. 1 an scris despre un concert care se numea „Ada Milea?” - http://www.tiuk.reea.net/1/63.html Dacă ai face acum un turneu cu denumirea asta cu semnul întrebării la sfîrşit, ce playlist ai alege?

- Din Don Quijote... cred.

 

- Mulţumesc! Te aşteptăm la Braşov. Noroc.

- Mulţumesc şi aştept să ne rererererevedem! Noroc & Fericire!

 

(18 ianuarie 2011, foto: Cristian Samoila)