Mitoş MICLEUŞANU

 

Sisifilis

 

N-ai nici o şansă, crede-mă, n-ai cum! Nici măcar nu merită să încerci! Chiar nu-ţi dai seama în ce te bagi? Poate mai demult era o ferestruică, dar acum  s-a închis şi aia. Nu se mai poate face nimic! Tu mă ştii bine, nu ţi-am băgat niciodată beţe-n roate, te-am susţinut şi am avut încredere că vei reuşi, dar treburile s-au schimbat. Acum chiar nu mai există nici o posibilitate! E simplu, nu se mai poate şi gata! Altădată, cu ceva efort ai fi izbutit, sunt convins, dar... hai să nu ne mai cramponăm, nu există nici măcar variante de rezervă! Crede-mă! Şi nici nu vor apărea! Pur şi simplu s-a închis prăvălia, înţelegi? Trebuie să uiţi! Dacă vei insista, te vei consuma degeaba, vei irosi timp şi energie! Eu înţeleg, tu îţi imaginezi că ar fi de sărit nişte trepte, ca pe vremuri, sau pe ocolite, dar nu mai sunt nici trepte, nici cărări, nimic! Nu există nici un acces, de nicăieri!  Nici de sub pământ, nici din aer, cu atât mai mult din interior. N-ai ce face! Las-o baltă, ţi-am spus, uită şi gata! Nu te mai chinui degeaba. Mai bine caută-ţi de viaţa ta în continuare, mai sunt atâtea de rezolvat, de ce să te blochezi tu la un scop imposibil de atins. Ce-i cu idealismul ăsta infantil? Este o prostie! Nici măcar nebunie, doar o prostie! Crezi că altcineva în locul tău ar reuşi? Nimeni n-ar reuşi aşa ceva, ne depăşeşte pe toţi, crede-mă, nu eşti primul şi nici ultimul. Nu e treabă de om asta, sincer! Nu e treabă de om! Da, ştiu, tu te uiţi la cei care au ajuns acolo, dar nu vrei să ştii ce-au făcut ei ca să ajungă, nu vrei să ştii! Tu nu eşti capabil de aşa ceva! Adică, nu mă înţelege greşit, eşti capabil să răstorni munţi, poate chiar să mergi peste cadavre, dar e altceva la mijloc. Ţi-am spus, nu e treabă de om, ce mai vrei? Vrei să mă scoţi din sărite? Eu nu mai suport să te tot urmăresc cum dai cu fruntea de betoane! N-ai nici o şansă! Auzi, nici o şansă! Nici măcar zero virgulă zero! Te rog, renunţă! Renunţă cât mai ai energie, cât încă te mai poţi reorganiza, reorienta! Altfel eşti terminat, crede-mă! Şi mai e ceva, ţi-am mai spus, n-ai resursele potrivite pentru aşa ceva, nici interioare, nici exterioare! Iartă-mă că-ţi spun verde-n faţă, ştiu că nu vei reuşi! Şi n-o lua drept eşec! Nu te victimiza, acceptă situaţia şi mergi mai departe, dar în altă direcţie, clar! Altă direcţie, neapărat!
  Ce-ţi veni ţie să te bagi tocmai în asta? Chiar vrei să-ţi testezi limitele? Aici nu e vorba de limite, de ce nu mă înţelegi? E vorba despre nişte parametri la care tu, psihologic vorbind, nu corespunzi! Nici parapsihologic, nici fiziologic, anatomic, antropologic, ce dracu! Nu ai nici o şansă! De cîte ori vrei să-ţi repet! Nu ai nici cea mai microscopică şansă! Nici măcar o rază de şansă, ce-a mai subţirică rază, nici un fascicol de şansă, drăcia porcilor! Nu te băga unde nici măcar nu fierbe ceva! Nu e pentru tine! Dragul meu! Poţi să plângi, să urli, să te zgârii pe faţă! O să-ţi repet la nesfârşit! Nu vei reuşi! Niciodată! Nu vei reuşi nici în zece vieţi. Nici ca om, nici ca pisică, nici ca furnică! Nu te vei strecura! Abur să te faci, fir de păr, ce vrei tu, tot n-ai cum! Uite, hai să fim sinceri! Poate nu te cunosc aşa cum te cunoşti tu, dar ce se vede se vede! Ştiu că poţi răzbate când ţi se pune pata, ai şi demonstrat asta, dar tu confunzi nişte lucruri. Tu crezi că te poţi baza pe experienţă, iar eu îţi spun că nu mai are nici o legătură cu experienţa! Nu ţine de nici o dibăcie, nu-i nici o acrobaţie la mijloc, accesul este zero! Atât! Nu ţine de voinţă, nici de ambiţie! Tu, slavă domnului, ai ambiţie cât zece, dar uite de când te chinui şi n-ai înaintat nici un milimetru? Crezi că e întâmplător? Acuma clar, tu te încăpăţânezi tocmai pentru că e gros peretele, aşa pare, că-i gros, dar este infinit de gros, orice ţeastă de diamant s-ar toci, înţelegi? Şi este infinit de înalt, n-ai nici aripi, nici aer pentru aşa ceva? De ce nu te concentrezi tu pe altceva? Uite câtă vreme a trecut şi nu te-ai clintit din loc! Iar timpul trece, morţii lui de timp. El nu aşteaptă după nimeni! Şi, la urma urmei, de ce să ne ascundem după degete, când ceva nu e de nasul nostru, nu e şi gata! Încăpăţânarea e bună, dar să fie cu măsură! Altfel e o doar prostie, nu fi idiot! Hai să nu subestimăm situaţia! Eşti trecut prin foc şi sabie, înţeleg, dar nu te baza pe asta! E altă ciorbă, alt principiu! Este inaccesibil! Ce mai vrei? Ce dracu vrei să demonstrezi? Şi cui? Nu ai nici spectatori, nu e nici o competiţie, eşti doar tu şi scopul tău irealizabil! Ce ai? Un drac care te împinge din interior, un motor stricat? Opreşte-te, gata! Eşti aproape terminat! Arăţi ca o epavă, ca o stafie! Te-ai uitat în oglindă? Dar ce-ţi pasă ţie, tu pur şi simplu ai o fixaţie! Dacă n-aş şti că eşti pragmatic de felul tău, te-aş lăsa în pace, te-aş lăsa cu zidul tău cu tot, să-ţi trosnească ţeasta! Dar ştiu că eşti raţional, ştiu că nu te bazezi doar pe intuiţie! Poate intuiţia îţi şopteşte: „nu te opri, nu te opri!” Crezi că intuiţia nu se poate îmbolnăvi? Crezi că intuiţia e totul? Ştii bine că nu? Intuiţia plăsmuieşte nişte himere, apoi te învăluie şi ajungi ca un câine învârtindu-se în jurul cozii! Asta ai ajuns tu! Vrei să-ţi muţi umbra împotriva soarelui! Hai că am obosit! Treaba ta, faci cum vrei, am spus ce-am avut de spus! Dar îţi mai repet pentru ultima oară, ca să nu-mi scoţi ochii mai târziu că nu te-am avertizat, că n-am avut grijă, că nu ţi-am fost aproape şi tot aşa. Deci! Opreşte-te! Încetează! Nu vei reuşi! Auzi? Uite-te la mine! Nu vei reuşi! Nu vei reuşi!   
  Hai să ne gândim la rece. Tu ştii prea bine despre ce este vorba şi sunt convins că nu-ţi arde nici ţie de glumă. De fapt, asta mă nelinişteşte cel mai mult, că tu chiar îţi închipui că ar fi posibil. Aici nu te înţeleg, este ridicol, mai ales că a trecut suficient timp ca să-ţi dai seama cu ce ai de-a face. Eu înţeleg argumentele tale, dar ele nu schimbă situaţia. Ţi-o spun ca de la om la om, este ca şi cum ai face un pas în gol, un pas iraţional şi iresponsabil, înţelegi? Nu trebuie să-mi explici nimic, practic nu mai avem despre ce discuta şi chiar îmi vine să râd când mă gândesc cât timp am pierdut încercând să te conving să revii cu picioarele pe pământ. Şi voi mai pierde cu siguranţă, din timp şi din greutate, fiindcă nu te pot lăsa baltă. Poate sunt eu cel tâmpit, din moment ce nu mă înţelegi, fiindcă mă simt ca un idiot, paştele mă-sii de treabă! Mi se desface capul, crede-mă!  Nici nu ştiu ce să-ţi mai spun. Parcă suntem într-un film absurd, adică, ce absurd... nici măcar, un film cu proşti! Un film prost cu proşti, fiindcă există şi filme deştepte cu proşti, dar filmul ăsta e o capodoperă a prostiei generale! Sincer, eu te-aş lăsa în pace, eşti vaccinat, mâine poimâine te vor fugări nepoţii, dar nu pot. Dacă te las aşa, cu planul tău irealizabil, dacă nu te conving să renunţi în timp util, mă aşteaptă o caravană de nopţi nedormite şi n-am chef de aşa ceva! Îmi ajung regretele mele mărunte, nu mai vreau pete pe creier! De asta voi merge până-n pânzele albe, până se vor face pânzele franjuri, până se vor înnegri şi vor putrezi dracului! Nu mă interesează, eu nu te las până nu te laşi! Dar trebuie să vină de la tine! Degeaba mă strofoc eu să-ţi expun tabloul general, dacă tu tot rămâi cu un cheag de speranţă! Trebuie să-ţi intre până-n măduva oaselor că este inutil să mai insişti atâta! Este inutil să-ţi imaginezi că mai există ceva de imaginat! Este penibil, înţelegi? Este penibil ce facem noi acum, tu, care pur şi simplu nu vrei să înţelegi, iar eu, un imbecil care nu-i capabil să-ţi transmită un mesaj elementar! Atât de elementar măi omule! Ce vrei să fac, să te rog în genunchi? Nu are rost, renunţă, te rog din suflet! Renunţă! Există atâtea cărări, atâtea posibilităţi!  De ce dracu ţi-ai ales tocmai varianta asta înfundată? De ce? Chiar şi cel mai miop catâr, nu te supăra pe mine, chiar şi un bou după ce dă cu capul în zid o dată, de două ori, de zece, o sută, tot se opreşte şi o ia la stânga sau la dreapta, dar tu... nu ştiu, parcă vii dintr-o lume anapoda, o lume în buclă! Şi eu sunt încăpăţânat, după cum vezi, dar tu ai trecut dincolo de încăpăţânare, adică eşti un fenomen, un caz de studiu, nu ştiu, o fi o patologie la mijloc, fiindcă altfel nu-mi explic! Eşti nebun, eşti dus! Uite la tine, cazul clinic perfect, cel care nu dă înapoi atunci când numai înapoi se mai poate! Îţi spuneam, asta nu mai are legătură nici cu ambiţia, nici cu voinţa, consecvenţa sau speranţa! Asta are cea mai directă şi strânsă legătură cu prostia! Clar ca bună ziua! Iar eu mai am şi alte probleme, crede-mă! N-am infinitul la dispoziţie, sunt şi eu un om, sper că te-ai prins, un om cu necesităţi fiziologice, tre să mă mai hidratez din când în când, să mă mai piş, să mă mai întind, înţelegi? În porcii mă-sii de idiot, pardon, de mine vorbeam, nu de tine!  Eu sunt idiotul aici, nu tu! Cum am spus, tu ai depăşit demult stadiul de idiot, tu ai trecut la avansaţi, adică la arieraţi! Ai auzit de etapa asta? Nici nu mă miră, nu există arierat care să-şi aprecieze condiţia la justa ei valoare! Aş putea să-ţi spun câte ceva despre consecinţele demersului tău, dar cred că deja le suporţi, împreună cu mine. Fii atent, există rataţii clasici, care au pornit la drum într-o zi, au avut un demers după care au eşuat şi gata! Dar tu ai eşuat în faşă, ştii vorba aia, mort la naştere! Exact, asta-i situaţia ta! Steaua ta nici nu s-a aprins vreodată! Tu porneşti de la zero spre zero! Asta faci tu, asta eşti! Un eşec la start! Un cretin până la brâu în beton, care se ia la întrecere cu racheta! Şi nu eşti doar betonat! Eşti un betonat paralizat, că dacă prin absurd se crapă betonul, te prăbuşeşti ca o cârpă udă! Dar betonul nu se va crăpa, te asigur, este beton armat, iar tu eşti până la gât şi racheta e deja pe orbită, boule! Eşti varză, asta eşti! Îmi pare rău că-ţi spun asta, dar adevărul ţinut prea mult la întuneric se împute! Eu atât am avut de spus. Mai departe, treaba ta. Eu mi-am făcut datoria, am încercat să te ajut, să te susţin, dar timpul nu iartă! Trebuie să fug, mai am de călăuzit şi alte spirite rebele ca tine! Fraier idealist şi imatur! Şi încă ceva, cu riscul de a mă repeta, nu uita, cu cât mai repede vei renunţa, cu atât mai repede te vei redresa! Rima e din partea casei, restul se decontează, cum ne-am înţeles! Te-am pupat!