Dumitru CRUDU
Alegerea lui Alexandru Suţţo
(Acest text se bazează pe o istorie reală care a avut loc în spaţiul carpato-danubian la 13 ianuarie 1821. Alexandru Suţţo a fost un personaj real, cunoscut absolut de toţi românii. De aceea, toate asemănările cu realitatea nu sunt deloc întîmplătoare. )
Personaje
Surugiul
Bucătarul
Spălătoreasa
Paharnicul
Ienicerul
Gunoierul
Voci din mulţime
Scena 1
Interiorul unei case. Toată lumea face curat. Se face seară. Contururile celor care fac curat aproape că nu se disting.
Surugiul: Nu am să mătur mai departe duşumeaua.
Bucătarul: Nu?
Surugiul: Nu.
Bucătarul: Dar e un ordin.
Surugiul: Mă doare în cot de toate ordinele, comenzile şi însărcinările din lume.
Bucătarul: Dă-i drumul că e interesant. Zi mai departe!
Surugiul: Eu am zis tot ce am avut de zis.
Bucătarul: Ce s-o întîmplat cu tine: ai lipsit cinci minute şi ai devenit, brusc, curajos, aşa cum nu ai fost niciodată pînă acum?
Surugiul: Eu am fost la closet. Pur şi simplu am fost la closet să-mi satisfac nevoile.
Bucătarul: Şi asta explică tot? Cît de simplu e să ajungi un om îndrăzneţ.
Surugiul: Nu-i vorba despre asta.
Bucătarul:Dar despre ce-i vorba?
Surugiul: L-am văzut acolo pe Alexandru Suţţo.
Bucătarul: Pe cine?
Surugiul: Pe Alexandru Suţţo.
Bucătarul: Şi de ce nu mi-ai spus de la bun început?
Surugiul: Am uitat.
Bucătarul: El e în closet ?
Surugiul: Da,e în closet.
Bucătarul: Dar el ne-a spus că se duce la agăţat femei în Băneasa şi că, atunci cînd se va întoarce, ne-a cerut ca toate încăperile să strălucească lună. Înseamnă că nu a mai ajuns în Băneasa?
Surugiul: Se pare că nu a ajuns.
Bucătarul: E foarte bine pentru că noi încă nu am terminat să facem curat, iar el o să ne facă zile fripte pentru asta.
Surugiul: Deja nu o să ne mai facă nimic.
Bucătarul: Ce vrei să spui cu asta?
Surugiul: Alexandru Suţţo e mort.
Bucătarul: Nici eu nu vreau să mai spăl mai departe duşumeaua. Mă doare în cot de ordinul lui Alexandru Suţţo. Toată lumea să se oprească din lucru pentru că această însărcinare nu mai este valabilă. Şi ce-a păţit?
Surugiul: I s-a oprit inima în loc în closetul din curte.
Bucătarul: Şi l-a scos cineva din closet?
Surugiul: Nu l-a scos nimeni.
Bucătarul: Şi în ce closet e?
Surugiul: În closetul din faţă.
Bucătarul: Du-te şi-l scoate din closet!
Surugiul: Eu?
Bucătarul: Da, tu.
Surugiul: Eu nu vreau să mă duc.
Bucătarul: De ce?
Surugiul: Pentru că, deja, mi-am satisfăcut nevoile.
Bucătarul: Atunci trimite pe altcineva să-l scoată de acolo.
Surugiul: Bine.
Bucătarul:Urgent!
Surugiul: Ei, vino încoa!
Paharnicul: Dar eu am treabă la masă.
Surugiul: Lasă masa aia în pace că sînt probleme mai importante de rezolvat.
Paharnicul: Vă ascult.
Surugiul: În timp ce făcea pipi, individului ăla i s-a oprit inima în loc.
Paharnicul: Pipi?
Surugiul: Da, pipi. Dar nu despre asta-i vorba, ci despre aceea că i s-a oprit inima în loc. Ai înţeles?
Paharnicul: Am înţeles.
Surugiul: Scoate-l din closet şi adu-l încoa.
Paharnicul: L-am scos.
Surugiul: Acum adu-l în faţa noastră.
Paharnicul: E destul de greu.
Surugiul: Fă şi tu un efort.
Paharnicul: Bine.
Bucătarul: Încheie-i şliţul!
Paharnicul: Eu?
Bucătarul: Da, tu.
Paharnicul: Eu nu pot să-i închei şliţul unui...tip.
Surugiul: Dar e un individ mort.
Paharnicul: Cu atît mai mult.
Surugiul: Înseamnă că eşti un tip cam pudic, nu-i aşa?
Paharnicul: Aşa e. Tot timpul am fost aşa. De ce acum aş fi altfel? Am şi eu nişte principii ale mele în viaţă pe care le respect. De ce le-aş încălca anume acum?
Spălătoreasa: Pot să-i închei eu şliţul.
Bucătarul: Încheie-l.
Spălătoreasa: Domnilor, dar ăsta-i Alexandru Suţţo? Nu-i aşa că-i Alexandru Suţţo?
Bucătarul: Ai dreptate.
Surugiul:Aşa e.
Bucătarul: Într-adevăr, e Alexandru Suţţo.
Paharnicul: E Alexandru Suţţo! Cît de ciudat e că nu l-am recunoscut de la bun început.
Spălătoreasa: Dumnezeule, acesta e Alexandru Suţţo!
Paharnicul: Niciodată în viaţă nu mi-aş fi imaginat că acesta e Alexandru Suţţo.
Spălătoreasa: Uluitor!
Surugiul: Lăsaţi vorba şi aşezaţi-l pe scaun pe Alexandru Suţţo.
Paharnicul: Pe scaunul lui.
Surugiul: Bineînţeles, pe al lui.
Spălătoreasa: Bine, îl aşezăm.
Paharnicul aşază cadavrul lui Alexandru Suţţo pe scaun. Surugiul şi bucătarul încep o partidă de zaruri.
Surugiul: Acum e serviciul tău.
Bucătarul: Fii pe fază.
Paharnicul: Domnule, şi ce fac eu mai departe cu Alexandru Suţţo?
Surugiul: Cu cine?
Paharnicul: Cum, cu cine? Cu Alexandru Suţţo căruia i s-a oprit inima în loc în vreme ce se pişa.
Surugiul: Dar care-i problema?
Paharnicul: El alunecă de pe scaun.
Bucătarul: Ia-l în braţe.
Paharnicul: Nu pot să-l iau în braţe.
Surugiul: Dar acum e o situaţie mai specială.
Paharnicul: Am şi eu nişte principii ale mele pe care nu le încalc niciodată. De ce le-aşi încălca acum?
Spălătoreasa: Îl pot lua eu în braţe pe Alexandru Suţţo.
Bucătarul: Ia-l!
Paharnicul: Ce dezmăţată eşti! Mă dezamăgeşti!
Surugiul( i se adresează bucătarului): Îţi închipui, Alexandru Suţţo stă în faţa noastră şi nu ne mai spune nimic.
Bucătarul: Nu-mi pot crede ochilor.
Surugiul: Alexandru Suţţo care tuna mereu şi fulgera tot timpul cînd era cazul şi cînd nu era acum tace mîlc. Acum stă în faţa noastră şi nu mai zice absolut nimic.
Bucătarul: Acum noi jucăm zaruri, iar Alexandru Suţţo ne priveşte de pe scaunul ăsta fără măcar a crîcni ceva. Este prima dată în viaţă cînd jucăm zaruri de faţă cu Alexandru Suţţo, şi tot pentru prima dată în viaţă el nu ne mai cere nimic: nici să-i aducem de mîncare, de băut, să-l dezbrăcăm, să-i aducem femei şi muzicanţi, să-i facem vînt cu evantaiul sau mai ştiu eu ce. El nu ne mai ordonă nimic.
Bucătarul: Alexadru Suţţo, după cum se vede, poate fi şi un om de treabă.
Spălătoreasa: Alexandru Suţţo alunecă. Nu-l mai pot ţine în braţe.
Paharnicul: Nici eu.
Surugiul: Lăsa-ţi-l să cadă.
Paharnicul: Acum pot să plec?
Bucătarul: Nu.
Paharnicul: Atunci am să stau.
Spălătoreasa: Nu sînteţi împotruvă să mă întind alături de Alexandru Suţţo?
Bucătarul: Nu, bineînţeles.
Surugiul: Dumnezeule, dar ce-o să facem acum?
Bucătarul: Ce-ai în vedere?
Surugiul: Sîntem pierduţi.
Bucătarul: De ce crezi asta?
Surugiul: Pentru că, dacă românii vor afla că Alexandru Suţţo nu mai e în viaţă, s-a zis şi cu noi. Noi nici să citim sau să scriem nu ştim prea bine, la fel cum nu prea ştia nici Alexandru Suţţo, astfel încît noul domnitor nu o să ne ţină pe lîngă el.
Bucătarul: Şi nici o limbă nu o ştim bine.
Surugiul: Nici măcar limba maternă nu ne o cunoaştem prea bine. Căci, în ultimul timp, mai vorbeam în română doar cu caii mei.
Bucătarul: Nici pe mine noul domnitor nu o să mă ţină pe lîngă el, deoarece nici bucătăria grecească, nici cea turcească, dar nici cea românească nu o ştiu prea bine. Ştiu doar să mănînc. Aici m-a băgat spălătoreasa care e iubovnica mea şi care se culca cu Alexandru Suţţo. După ce m-am aranjat eu aici, te-am adus şi pe tine încoace, culegîndu-te de pe drumuri. Ţii minte?
Surugiul: Ţin minte, bineînţeles, deoarece spălătoreasa este soţia mea.
Bucătarul:Acum e însă foarte nasol, căci ea nu va mai avea cu cine se culca. Oare ce ne vom face?
Surugiul: Important este ca românii să nu ştie că Alexandru Suţţo nu mai e în viaţă.
Bucătarul:Dar, dacă românii vor întreba unde e Alexandru Suţţo ce-o să le spunem?
Surugiul: Va trebui să nu le spunem nimic.
Bucătarul: Ba nu, va trebui să le spunem tuturor că e mort cît încă nu au aflat din alte surse . Du-te şi anunţă-le românilor vestea morţii lui Alexandru Suţţo.
Paharnicul: Eu?
Bucătarul: Da, tu.
Paharnicul:Mă duc.
Surugiul: Nu te du.
Paharnicul: Nu mă duc.
Bucătarul:Trebuie să le spunem românilor că Alexandru Suţţo a murit. Du-te şi le spune românilor că Alexandru Suţţo a murit!
Paharnicul: Mă duc.
Surugiul: Nu trebuie să le spunem nimic. Nu te du nicăieri şi nu le spune nimic!
Paharnicul: Nu mă duc nicăieri şi nu le spun nimic.
Surugiul: Nici un român nu trebuie să afle că Alexandru Suţţo a murit. Nici unul măcar. Cu atît mai mult turcii, căci s-ar putea să-i ia caftanul înapoi. De asta depinde soarta noastră de mai departe. Numai aşa ne putem păstra privelegiile pe care le avem acum: să mîncăm, să bem şi să chefuim pe degeaba, oricît ne-am dori. Acum nimeni nu o să ne mai ceară să facem ceva- să înhămăm sau să deshămăm caii, să facem mîncare şi s-o servim la masă, să-l descălţăm de bocanci, să-l dezbrăcăm de haine, să rînim grajdul sau să-i turnăm vin în pahare. Acum putem să huzurim şi noi în voie.
Bucătarul: Crezi?
Surugiul: Bineînţeles. Vom putea însă să profităm de situaţia asta numai dacă vom ascunde de toţi că Alexandru Suţţo e mort.
Bucătarul: Trebuie să ne gîndim şi la alte soluţii.
Surugiul: La care? Sau vrei din nou să fii sluga nu ştiu cui şi să te speteşti din zori şi pînă noaptea tîrziu?
Bucătarul: Fără doar şi poate că nu vreau.
Surugiul: Atunci lasă vorba şi aruncă zarurile. Este serviciul tău.
Bucătarul: Scopul meu este să cîştig toate partidele pe care le joc cu tine.
Surugiul: Şi eu tot asta mi-am propus.
Bucătarul: Atenţie! Eu merg!
Paharnicul: Domnilor, dar cu caftanul lui Alexandru Suţţo ce facem?
Bucătarul: Dar ce s-a întîmplat cu caftanul lui?
Paharnicul: Spălătoreasa l-a dezbrăcat de caftan pe Alexandru Suţţo. Şi sub caftan, el e îmbrăcat în haine europeneşti. Culmea! Tuturor ne cerea să purtăm haine turceşti, iar el, uite ce făcea, purta pe dedesubt haine europeneşti. Vă închipuiţi aşa ceva?
Bucătarul: Ciudat de tot.
Surugiul: Dumnezeule, ce perfid era!
Paharnicul: Pînă acum, nu am văzut niciodată în viaţa mea haine europeneşti.
Bucătarul: Nici eu nu am văzut, dar pe mine nici nu mă interesează.
Paharnicul: I-aş putea lua eu hainele europeneşti?
Surugiul: Ia-le!
Paharnicul: Şi sacoul, şi pantalonii, şi cămaşa?
Surugiul: Da. Şi sacoul, şi pantalonii, şi cămaşa.
Bucătarul: Numai să le îmbraci sub alea turceşti.
Paharnicul: Bine.
Surugiul:Ceasul de la mîna dreaptă a lui Alexandru Suţţo însă, dă-mi-l mie.
Paharnicul: Doamne, ce curioase mai sunt!
Bucătarul: Iar mie lanţul de aur de la gîtul lui Alexandru Suţţo.
Paharnicul: Luaţi-le! Eu însă am să mă îmbrac chiar acum în hainele europeneşti ale lui Alexandru Suţţo. Am să-i îmbrac chiar şi chiloţii săi europeneşti.
Surugiul: Îmbracă-i!
Paharnicul: Niciodată nu am purtat asemenea haine! Dumnezeule, ce sacou negru! Ce pantaloni! Ce cămaşă! Ce chiloţi!
Bucătarul: Acum stai jos lîngă ei.
Paharnicul: Nu mă aşez ca să nu-mi şifonez hainele mele noi, de stofă.
Bucătarul: Stai jos, ţi-am spus.
Paharnicul: Mă aşez, dar nu alături de ei. Mă aşez în pirostrii. Am şi eu anumite principii în viaţă pe care nu vreau să le încalc chiar acum.
Bucătarul: Vreau ceva să beau .
Surugiul: Şi eu.
Bucătarul:Adă-ne o şampanie din lada de lîngă geam.
Paharnicul: Dar aia e şampania lui Alexandru Suţţo pe care a pregătit-o pentru cheful din seara asta. E şampania lui Alexandru Suţţo.
Bucătarul: Blegule, Alexandru Suţţo nu mai e!
Paharnicul: Exact, nu mai e!
Bucătarul:Atunci?
Paharnicul: Vă aduc îndată. Şi cu mortu ce să fac?
Surugiul: Are grijă de el spălătoreasa.
Paharnicul: Vin îndată.
Paharnicul se întoarce cu o sticlă de şampanie.
Bucătarul: Să bem pentru domnitorul nostru.
Surugiul: Să bem pentru domnitorul nostru.
Bucătarul: Să bem pentru domnitorul nostru care a murit de trei zile. Să bem pentru Alexandru Suţţo.
Surugiul: Noroc, măria ta!
Bucătarul: Toarnă-i şi lui Alexandru Suţţo un pahar de şampanie în gură!
Paharnicul: Dar oare el vrea...şampanie?
Bucătarul: Sigur că vrea.
Surugiul: Închină şi tu un pahar, cu noi, Alexandru Suţţo!
Bucătarul: În sfîrşit, acum am şi eu posibilitatea să beau cu Alexandru Suţţo!
Surugiul: Şi eu pentru prima dată în viaţă am să ciocnesc cu Alexandru Suţţo!
Bucătarul: Tu de ce nu bei cu noi pentru Alexandru Suţţo?
Paharnicul: Pentru că eu, de felul meu, nu prea beau şampanie.
Bucătarul: Eşti cam fricos, bătrîne. Stai cam prost la capitolul curaj şi îndrăzneală politică. Bea un pahar de şampanie împreună cu Alexandru Suţţo.
Surugiul: Nu te uita la copacul din faţă, unde te-ai pişat un pic mai înainte, ci la Alexandru Suţţo.
Bucătarul: Uită-te în ochii lui Alexandru Suţţo. O asemenea ocazie nu o să se mai repete degrabă.
Paharnicul: Dar el are ochii închişi.
Bucătarul: Stai că am să-i ridic eu pleoapele! Aşa! Acum uită-te în ochii lui!
Surugiul: Priveşte-l măcar o dată în viaţă în ochi pe Alexandru Suţţo.
Paharnicul: Îl privesc.
Surugiul: Minţi!
Bucătarul: De ce nu-l priveşti în ochi pe Alexandru Suţţo?
Paharnicul: Pentru că mi-e frică.
Bucătarul: Nu trebuie să-ţi fie. Domnitorul nostru în faţa căruia şi noi tremuram altădată de frică, acum e mort.
Surugiul:Acum sîntem liberi să facem ce vrem. Uite, de exemplu, eu am să mă aşez pe scaunul pe care stătea el tot timpul şi nu o să mi se întîmple nimic şi nimeni nu o să-mi spună nimic. Crezi?
Paharnicul: Oare chiar să ai tu atîta curaj?
Surugiul: Am.
Surugiul se aşează pe scaunul pe care, de obicei, stătea Alexandru Suţţo.
Surugiul: Ei, a crăpat cerul?
Paharnicul: Nu.
Surugiul: Mi-a zis cineva ceva?
Paharnicul: Nimeni nu ţi-a zis nimic.
Surugiul: Şi Alexandru Suţţo?
Paharnicul: Nici Alexandru Suţţo nu ţi-a zis nimc.
Surugiul: Dar de ce nu mi-a zis nimic.
Paharnicul: Nu ştiu exact.
Surugiul: Nu mi-a zis nimic pentru că nu are curaj. Acum toarnă-mi şampanie în cupa lui. Vreau să beau şampanie din cupa lui.
Paharnicul: Dar, totuşi, asta e cupa lui.
Surugiul bea şampanie din cupa lui Alexandru Suţţo.
Surugiul: A ripostat în vreun fel?
Paharnicul: Nu.
Surugiul: Acum putem face ce vrem pentru că suntem slugi libere. Acum nu mai avem cui să-i dăm socoteală.
Bucătarul:Sîntem slugi libere! Putem să bem chiar şi şampanie de faţă cu Alexandru Suţţo şi chiar împreună cu Alexandru Suţţo. Ia toarnă-i, din nou, un pahar de şampanie lui Alexandru Suţţo în gură pentru că vreau ca el, măcar o singură dată în viaţă, să se îmbete împreună cu noi. Sănătate, măria ta! Sănătate! Vreau să-l îmbătăm, aşa cum ne îmbăta şi el pe noi, şi să rîdem de el. Toarnă-i toată şampania în gură.
Surugiul îi toarnă toată şampania lui Alexandru Suţţo în gură.
Surugiul: Nu ştiu de ce, dar eu simt o dorinţă nebună să-l scuip în faţă pe Alexandru Suţţo, aşa cum făcea şi el cînd se îmbăta.
Bucătarul:Scuipă-l!
Surugiul îl scuipă în faţă.
Surugiul: Acum scuipă-l şi tu pe Alexandru Suţţo între ochi!
Paharnicul: Eu?
Surugiul: Da, tu!
Paharnicul: Îl scuip.
Surugiul: Nu l-ai scuipat cum trebuie. L-ai scuipat cu ochii închişi şi scuipatul tău a nimerit în altă parte. Ai nimerit în coşul de gunoi.
Bucătarul: Ce-i cu tine? De ce tremuri?
Surugiul: Încă îţi mai este frică de Alexandru Suţţo?
Paharnicul: Un pic.
Bucătarul: Nu are de ce să-ţi fie frică.
Surugiul: Nu are de ce să-ţi fie frică pentru că Alexandru Suţţo e mort.
Paharnicul: Ştiu asta, dar, oricum, nu ştiu de ce mi-e teamă.
Surugiul: Uite, ca să te convingi că nu are de ce să-ţi fie teamă, am să-l scuip, din nou, şi Alexandru Suţţo nu o să zică nici mîlc, ba chiar o să-i placă. Aşa. Îmi adun toată saliva în gură. Fac doi paşi spre Alexandru Suţţo. Mă apropii. Şi... L-am scuipat! Ura! L-am scuipat din nou în faţă pe Alexandru Suţţo! Ura! Doamne, ce tare sînt şi ce curajos! Iată aşa ar trebui să-l scuipi şi tu. Hai, încearcă.
Sururgiul îşi suflecă mîinile şi îl scuipă din nou.
Bucătarul: Bravo!
Paharnicul: Sînt gata să-l scuip şi eu în faţă pe Alexandru Suţţo.
Bucătarul: Acum va trebui să aştepţi un pic...la coadă. Acum e rîndul meu.
Surugiul: Şi, după aceea, al meu.
Surugiul şi bucătarul îl scuipă, pe rînd, pe Alexandru Suţţo.
Bucătarul: Nu ştiu de ce, dar am chef să-i ard şi o palmă lui Alexandru Suţţo.
Surugiul: Arde-i !
Bucătarul îi arde o palmă, fără să se uite însă la Alexandru Suţţo.
Bucătarul: Palma asta e pentru că îmi cereai să-ţi spăl în fiecare seară picioarele. De acum încolo, sper că nu ai să-mi mai ceri să-ţi spăl picioarele?
Surugiul: Bravo!
Paharnicul: Şi eu vreau să-i lipesc una.
Surugiul: Stai la coadă.
Bucătarul: Acum am să-i trag şi un picior în burtă lui Alexandru Suţţo. Aşa. Ticălosule, să ţii minte şi să nu mă pui mai mult să-ţi spăl vasele, noaptea, aşa cum ai făcut-o acum patru zile, cînd m-ai trezit din somn şi mi-ai cerut să spăl toate farfuriile murdare din casă. Aşa. Nenorocitule, piciorul ăsta e pentru faptul că m-ai făcut ţăran. Lepră ce eşti!
Bucătarul îi arde picioare în burtă.
Spălătoreasa( transpirată, îl trage într-o parte): Asta-i prea de tot.
Bucătarul: Cum aşa?
Spălătoreasa (transpirată, îndepărtîndu-l de Alexandru Suţţo): Oricum, Alexandru Suţţo încă mai e domnitorul nostru.
Bucătarul: Că bine zici...
Bucătarul o îmbrăţişează, o îmbrăţişează cu patimă.
Surugiul: Ba-te cineva în poartă!
Bucătarul ( către paharnic): Du-te şi vezi cine-i!
Paharnicul: A venit soţia lui Alexandru Suţţo şi vrea să intre încoace.
Surugiul: Ce să facem?
Bucătarul: Nu ştiu.
Surugiul: Să-i spunem care-i situaţia sau nu?
Bucătarul: Să-i spunem.
Surugiul: Ba nu, ea nu trebuie să ştie nimic.
Bucătarul: Dar ea este soţia lui Alexandru Suţţo?
Surugiul: Mare lucru!
Bucătarul: Du-te şi spune-i!
Paharnicul: Dar ea deja a plecat.
Surugiul: Aşa de repede?
Paharnicul: A plecat cu... iubovnicul ei.
Bucătarul: Nu i-ai spus că soţul ei e...mort?
Paharnicul: Nu.
Bucătarul: De ce?
Paharnicul: Pentru că nu m-a întrebat.
Surugiul: Bravo. E bine că nu a aflat, căci s-ar fi putut să le povestească şi altor... iubovnici de-ai ei, astfel încît vestea ar fi putut ajunge şi la urechile boierilor, iar apoi a turcilor, iar aceştia ar fi putut să-i retragă caftanul şi atunci s-ar fi zis cu noi.
Bucătarul: Că bine zici.
Surugiul: Alexandru Suţţo este singura noastră şansă.
Bucătarul: Domnitorul nostru mort este salvarea noastră.
Surugiul: Este singura noastră garanţie ca să trăim fără griji şi mai departe.
Bucătarul: Şi să huzurim în voie, aşa cum o să ne taie prin cap.
Surugiul: Vom chema femei, vom aduce vin, muzicanţi şi mîncare cît o să ne poftească inima pentru care nu vom plăti un sfanţ. Căci cine ar îndrăzni să-i ceară bani domnitorului?
Paharnicul: Nimeni.
Surugiul: Vom da o raită prin oraş şi pe femeile cele mai frumoase, le vom aduce încoace, indiferent că sunt sau nu măritate.
Paharnicul: Aşa cum obişnuia şi Alexandru Suţţo.
Bucătarul: Anume aşa.
Surugiul: Dar pentru asta trebuie să ne purtăm aşa de parcă Alexandru Suţţo mai e în viaţă, iar noi nu facem nimic altceva decît că-i executăm comenzile. Aţi înţeles?
Bucătarul: Am înţeles.
Paharnicul: Domnitorul nu e mort. Domnitorul nostru, adică cadavrul ăsta, e viu. Alexandru Suţţo e viu, o duce bine mersi, poartă turban şi joacă zaruri...cu nişte femei.
Surugiul: Domnule Alexandru Suţţo, mai vreţi ceva? Cît vă gîndiţi, să aştept în spatele dumneavoastră? Bine, măria ta. Bine, aştept.
După ce îşi spune replica, îl scuipă în faţă.
Bucătarul: Dar poate vreţi să mîncaţi? Căci de trei zile nu aţi mai luat nimic în gură. Ce aţi vrea să vă pregătesc pentru diseară? Un curcan umplut? Bine, măria ta. Mă duc la bucătărie să-l pregătesc. La cină să le chem şi pe fete? Dar din ce cartier? Bine, măria ta am să le chem pe cele din Cotroceni.
După ce îşi spune replica, îl scuipă în faţă.
Surugiul: Dar poate aţi vrea să vă plimb cu rădvanul prin oraş. Vreţi?
Bucătarul: Vrea, bineînţeles că vrea. Arde de nerăbdare să se plimbe în după-amiaza asta prin Bucureşti ca să pună ochii pe femeile pe care nu le-a avut încă.
Surugiul: Atunci am să pregătesc rădvanul.
Bucătarul: Chiar ar fi bine să ieşi cu rădvanul lui Alexandru Suţţo prin oraş ca oamenii să-l vadă şi să-l ovaţioneze, iar femeile să fugă din calea lui, speriate (de ochii lumii) că domnitorul a ieşit în oraş. Vezi, pescuieşte şi tu cîteva gospodine!
Surugiul: Căluţilor, veniţi la tata.
Surugiul înhamă caii.
Surugiul: Să-l urc şi pe el în trăsură.
Bucătarul: Nu-i nevoie căci, oricum, geamurile sunt acoperite. Lumea o să-i vadă rădvanul şi, automat, o să creadă că înăuntrul e Alexandru Suţţo.
Surugiul: Am plecat. Haide, căluţilor!
Surugiul mînînd rădvanul prin oraş.
Surugiul: La o parte că trece domnitorul.
Surugiul: Făceţi-i drum domnitorului.
Surugiul: Ce problemă aveţi? Am să-i spun domnitorului. Toate jalbele mi e puteţi da mie. Diseară, Domnitorul o să ia cunoştinţă de ele.
Surugiul: Măria ta, lumea vă doreşte sănătate. Oameni buni, domnitorul vă salută!
Mai mulţi oameni, adunaţi la marginea drumului, aplaudă cînd trece pe lîngă ei rădvanul.
Voci din mulţime: În rădvan e domnitorul. Alexandru Suţţo ne face din mînă. Asta e mîna domnitorului.
Voci din mulţime: Şi eu îl văd pe domnitor. Alexandru Suţţo e în rădvan. Domnitorul ne flutură din mîini. Astea-s mîinile domnitorului.
Lumea aleargă după trăsură să sărute mîinile domnitorului.
Voci din mulţime: Trăiască Alexandru Suţţo!
Voci din mulţime: Trăiască Alexandru Suţţo!
Voci feminine din mulţime: Da, vreau să vin, măria ta, dar bărbatul meu e lîngă mine. Vin numai dacă îl luaţi şi pe el.
Surugiul se întoarce la curte.
Bucătarul: Cum a fost plimbarea?
Surugiul: Minunată.
Bucătarul: Şi cum s-a simţit măria sa?
Surugiul: Foarte bine. A spus bancuri tot drumul.
Bucătarul: Şi oamenii?
Surugiul: L-au ovaţionat tot timpul, cu toate că, anume din cauza lui, o duc foarte rău, iar eu lucrul ăsta nu l-am înţeles niciodată, dar, cu atît mai bine e pentru noi. Pe unde treceam, valahii, mulţii dintre ei în zdrenţe, se adunau la marginea drumului şi strigau- Trăiască Alexandru Suţţo ! Trăiască Alexandru Suţţo!
Bucătarul: Minunat. Asta şi trebuia să demonstrăm că Alexandru Suţţo e în viaţă şi că eventualele zvonuri despre moartea sa care ar putea să apară sunt nişte tîmpenii. Şi femeile?
Surugiul: Cîteva s-au aruncat singure în rădvan, chiar din mîinile bărbaţilor lor, strigînd însă că au fost răpite, bărbaţii lor nu s-a prea amărît prea tare şi s-au dus fericiţi la cîrciumă, fericiţi că au mai scăpat de ele un pic.
Bucătarul: Şi ce-ai mai aflat?
Surugiul: Am aflat că astăzi se adună divanul.
Bucătarul: În ce problemă?
Surugiul: Ca să-l confirme pe vechiul domnitor sau ca să-l propună pe unul nou.
Bucătarul: Am sfeclit-o!
Surugiul: Nu cred.
Bucătarul: Dar, după lege, el ar trebui să ia parte la întrunirea divanului.
Surugiul: Da, ar trebui să ia parte, dar noi o să le spunem că, în vizită, la Alexandru Suţţo a venit trimisul sultanului să discute despre viitorul Valahiei şi că, din această cauză, nu poate veni la adunarea boierilor. Du-te şi le spune asta boierilor.
Bucătarul: Şi dacă nu o să mă creadă?
Surugiul: Cheamă muzicanţii, gospodinele şi ţigăncile! Să cînte muzica!
Bucătarul: I-am chemat. Dar nu înţeleg cu ce ne-ar putea ajuta ei.
Surugiul: Tot timpul cînd vine trimisul sultanului, Alexandru Suţţo face nişte chefuri monstru. Ei bine, auzind muzica, toată lumea o să creadă că ei chefuiesc.
Bucătarul: E o propunere ingenioasă. Muzicanţi, începem chiolhanul. E ordinul domnitorului. Cîntaţi ceea ce-i place domnitorului!
Surugiul: Noi vom avea numai de cîştigat de pe urma acestui chef.
Bucătarul: Ai perfectă dreptate. Mă duc să le spun boierilor că Alexandru Suţţo nu poate veni la divan pentru că s-a întîlnit cu trimisul porţii şi discută despre viitorul ţării noastre suferinde.
Surugiul ( i se adresează paharnicului): Ascultă, bătrîne, celor care vor bate la poartă şi vor întreba de Alexandru Suţţo să le spui că...
Paharnicul: Da, chiar ce să le spun?
Surugiul: Spune-le că domnitorul are o discuţie foarte importantă cu trimisul porţii despre viitorul Valahiei.
Paharnicul: Şi dacă o să bată la poartă însuşi trimisul porţii?
Surugiul: Spune-i că Alexandru Suţţo s-a dus la şedinţa divanului.
Paharnicul: Bine.
Surugiul: Important este ca nimeni să nu ştie adevărul. Du-te şi lansează zvonul în mulţime!
Paharnicul: Mă duc.
Iese pe uliţă.
Paharnicul: Domnitorul discută cu trimisul porţii despre viitorul ţării noastre suferinde( strigă). Cadavrul lui s-a cam împuţit rău ( pentru sine). Domnitorul discută cu trimisul porţii despre viitorul Valahiei noastre iubite, despre independenţa principatului nostru, despre construirea primei şosele în Bucureşti şi despre democraţie(strigă)! Români, Alexandru Suţţo dă un chef în cinstea venirii trimisului porţii! Alexandru Suţţo vă doreşte petrecere plăcută!
Surugiul: Ţi-ai făcut datoria?
Paharnicul: Da, mi-am făcut datoria. Cînd însă mă întorceam l-am văzut pe gunoier intrînd. El ştie ceva?
Surugiul: Nu cred, căci el e beat tot timpul... Stă în cocioaba din spate şi bea zi şi noapte... Şi tu te-ai întors?
Bucătarul: Da, am venit să-i spun măriei sale că divanul deja s-a întrunit şi că lumea îi urează negocieri reuşite în convorbirile sale cu trimisul porţii. Lumea are toată încrederea în capacităţile sale de-a întoarce discuţiile spre binele Valahiei.
Surugiul: Şi cum credeţi că se va încheia divanul? Pe cine o să-l aleagă?
Bucătarul: Zvonul lansat o să ne ajute foarte mult.
Paharnicul: Ce vrei să spui cu asta?
Bucătarul: Boierii o să-l aleagă, din nou, pe Alexandru Suţţo, fără să ştie că e mort de trei zile, şi fără să bănuiască că aleg în fruntea Valahiei un hoit.
Surugiul: Nu contează că e hoit, important este să-l aleagă.
Bucătarul: Sunt sigur că-l vor alege. Măria ta, nu-ţi fă griji, căci tot matale vei fi ales domnitor al tuturor valahilor.
Surugiul: Şi dacă vor afla turcii că domnitorul e mort?
Bucătarul: Nu au de unde afla.
Paharnicul: Au venit ţigăncile!
Bucătarul: Cheamă-le încoa!
Surugiul: Muzica, să cînte muzica mai tare!
Bucătarul: Fetiţelor, ia să vedem cum dansaţi voi.
Surugiul: Măria ta, dumneavoastră nu vreţi să dansaţi cu fetele? Puteţi dansa cu femeile măritate, dar puteţi dansa şi cu ţigăncile. Nu vreţi? Vă priveşte. Dar nişte vin doriţi? Nici vin nu doriţi? Bine, măria ta. Fetelor, hai scoteţi-mi hainele, ce mai aşteptaţi! De exemplu, tu. Ei şi ce dacă se uită soţul tău la tine?, dezbracă-mă de haine. Bravo, te-ai descurcat foarte bine!
Paharnicul: Bate cineva la poartă. Să mă duc să văd cine-i?
Surugiul: Du-te.
Paharnicul: E...crîşmarul.
Surugiul: Şi ce vrea?
Paharnicul: Are veşti proaste!
Surugiul: Ce s-o întîmplat?
Paharnicul: S-a ridicat poporul.
Surugiul: Cum aşa?
Paharnicul: Nu ştiu cum.
Surugiul: Fetelor, lăsaţi-ne un pic singuri. Domnitorul o să vă cheme un pic mai tîrziu. Zi mai departe!
Paharnicul: Tudor Vladimirescu a trecut Oltul.
Surugiul: Nasol.
Paharnicul:Toate satele pe unde trece i se alătură.
Surugiul: Şi unde se îndreaptă?
Paharnicul: Spre Bucureşti.
Surugiul: Şi ce vrea?
Paharnicul: Capul boierilor.
Surugiul: Şi de ce vine spre Bucureşti?
Paharnicul: Să-i ceară ajutor lui Alexandru Suţţo pentru a-i stîrpi pe boieri. El vrea să se vadă şi să vorbească cu Alexandru Suţţo.
Surugiul: Nasol.
Bucătarul: Groaznic.
Surugiul: Dacă valahii vor afla că Alexandru Suţţo nu mai este, s-a zis cu noi.
Bucătarul: Şi ce să facem?
Surugiul: Pentru început, nimeni nu trebuie să mai intre şi să mai iasă afară din palat. E un ordin!
Paharnicul: Am înţeles.
Surugiul: Căci, dacă Vladimirescu va afla că Alexandru Suţţo e mort, va ocupa Bucureştiul şi se va proclama domnitor, iar noi o vom sfîrşi în ţeapă.
Bucătarul: Şi ce să facem?
Surugiul: Mă gîndesc şi eu la asta. Aha, zi-i cîrciumarului să le spună pandurilor că domnitorul e de partea lor şi că-i aşteaptă la Bucureşti.
Bucătarul: Eşti nebun?
Surugiul: Ba nu, exact aşa să le spună. Şi încă ceva...
Paharnicul: Da, te ascult.
Surugiul: Transmiteţi-le oamenilor din stradă cîte o sticlă de vodcă şi spuneţi-le că e din partea lui Alexandru Suţţo. Boierilor însă trebuie să le spunem că Alexandru Suţţo e împotriva lui Tudor Vladimirescu.
Bucătarul: Mă duc eu să le spun.
Paharnicul ( iese afară cu o ladă de vodcă şi strigă): Vodcă din partea lui Alexandru Suţţo. Vodcă din partea domnitorului.
Paharnicul: Mai am o veste proastă.
Surugiul: Dă-i drumul!
Paharnicul: Dinspre răsărit vine zavera.
Bucătarul: Ce facem acum, dragi simpatrioţi?
Surugiul: E mai rău decît îmi puteam imagina.
Paharnicul: Ei vor să se întîlnească cu domnitorul ca să-l convingă să întoarcă armele împotriva turcilor.
Surugiul: Şi ei vin spre Bucureşti?
Paharnicul: Da, vin spre Bucureşti.
Surugiul: Foarte nasol.
Bucătarul: Poate ar fi bine să le cerem ajutor turcilor.
Surugiul: Nu. Nicidecum.
Bucătarul: De ce?
Surugiul: Pentru că turcii o să vrea să se întîlnească cu domnitorul. Iar domnitorul e mort..., şi atunci... ştiţi ce se va întîmpla mai departe.
Bucătarul: Dar ce să facem?
Surugiul: Să-i spunem lui Ipsilanti că domnitorul susţine zavera şi că-l aşteaptă la Bucureşti ca să se întîlnească cu el. Nu-i aşa , măria ta, că vrei să te întîlneşti cu Ipsilanti?
Bucătarul: Vrea, bineînţeles că vrea.
Surugiul: Transmiteţi-le peruca lui Alexandru Suţţo pe care el o ţinea ascunsă în safeu ca să fie pregătit dacă, brusc, s-ar fi schimbat timpurile. Acesta e un semn clar că domnitorul e cu ei şi îi aşteaptă.
Paharnicul: Mai am o veste proastă.
Surugiul: Te ascultăm!
Paharnicul: Vladimirescu şi Ipsilanti s-au unit şi se îndreaptă spre Bucureşti.
Surugiul: Groaznic.
Paharnicul: Pînă diseară s-ar putea să fie în Bucureşti.
Bucătarul: Nasol de tot.
Paharnicul: Pînă diseară mai e mult. Acum trebuie să vedem ce facem cu nevastă-sa?
Bucătarul: La ce te referi?
Paharnicul: Ea, din nou, a venit.
Surugiul: Unde-i?
Paharnicul: La poartă.
Surugiul: Nu o lăsa să intre.
Paharnicul: Mă tem să nu facă scandal.
Bucătarul: Ea ar putea să ne strice toate socotelile.
Paharnicul: Ea vine încoace.
Surugiul: Ne-am ars.
Bucătarul: Totul e pierdut.
Spălătoreasa: Domnilor, nu vă faceţi probleme.
Surugiul: Cum aşa?
Spălătoreasa: Ea îşi caută aici iubovnicul .
Bucătarul: Şi nu pe soţul ei?
Spălătoreasa: Nu.
Surugiul: Dar ea ştie că soţul ei a murit?
Spălătoreasa: Ştie.
Surugiul: Şi ce are de gînd să facă?
Bucătarul:Chiar, ce are de gînd să facă?
Spălătoreasa: Soţia domnitorului e de acord....
Surugiul: Cu ce e de acord?
Bucătarul:Da, cu ce e de acord?
Spălătoreasa: E de acord să păstreze tăcerea.
Surugiul: Ea nu va spune nimănui că Alexandru Suţţo a murit?
Spălătoreasa: Nimănui.
Surugiul: Nici măcar amanţilor ei?
Spălătoreasa: Nici măcar amanţilor ei.
Bucătarul: Eşti sigură de asta?
Spălătoreasa: Bineînţeles. Dar, cu o singură condiţie...
Surugiul: Ce condiţie?
Spălătoreasa: Să rămînă şi mai departe soţia lui Alexandru Suţţo şi să aibă şi mai departe amanţii pe care-i are acum.
Bucătarul: Sîntem de acord.
Surugiul: Dar acum ar vrea să-l vadă pentru ultima oară pe Alexandru Suţţo?
Spălătoreasa: Mi-a spus că nu.
Surugiul: De ce?
Spălătoreasa: Se grăbeşte să-l găsească pe iubovnicul ei.
Surugiul: Pe care dintre ei?
Spălătoreasa: Cum pe care? Pe ultimul.
Surugiul: Înseamnă că nu pe mine?
Spălătoreasa: Nu, nu pe tine.
Surugiul:Asta-i bine.
Bucătarul: Şi nici pe mine?
Spălătoreasa: Nu, nici pe tine.
Bucătarul: Uf, am respirat uşurat.
Surugiul: Ne-a păzit soarta de data asta.
Bucătarul: Da, ne-a păzit.
Surugiul: Ce să facem însă cu cadavrul lui Alexandru Suţţo pentru că începe să cam pută?
Bucătarul: Pînă nu se va stinge zavera şi nu se vor împrăştia pandurii, va trebui să-l ţinem lîngă noi. Îmbrăcaţi-l în hainele în care era îmbrăcat de obicei. Hai mai repede. Daţi jos chiloţii, izmenele, hainele europeneşti, caftanul şi îmbrăcaţi-l cu ele pe domnitor. Hainele europeneşti dedesubt, iar caftanul deasupra.
Paharnicul: Îndată, îndată.
Bucătarul: Da caftanul unde-i? A, era pe mine. Acum să-l aşez pe domnitor pe scaunul său. Aşa. E bine.
Surugiul: Am o idee!
Bucătarul: Te ascultăm!
Surugiul: Să-i certăm! Să-i certăm între ei, pe Vladimirescu şi Ipsilanti, ca să se căsăpească fără milă.
Bucătarul: Bine zici! Dă-i drumul! Pune-o în practică!
Surugiul: Eu demult am pus-o în practică, iar deja am şi cîteva veşti. Vladimirescu e mort, Ipsilanti a fugit în Transilvania, iar toată oastea lor s-a împrăştiat care încotro.
Bucătarul: Bravo. Măria ta Alexandru Suţţo v-aţi păstrat scaunul ameninţat atît de rău. Felicitări, domnule Suţţo! Felicitări! Acum aţi putea merge... la cimitir. Duceţi-l mai repede la cimitir că nu mai pot respira de atîta putoare
Paharnicul: Îl pot duce eu doar dacă îmi daţi voie să-l dezbrac de hainele lui europeneşti pe care vreau să mi le iau mie.
Bucătarul: Te rog, dezbracă-l şi ia-ţi-le. Ia-i şi lamele de ras din buzunarul din interiorul sacoului cu care ţi-ai putea rade musteţile şi barba. Ia-i şi chiloţii.
Paharnicul: Măria ta, să mergem la noua dumneavoastră casă!
Surugiul: Numai să nu te vadă nimeni cînd îl vei duce la cimitir pentru că, la ora asta, divanul urmează să-şi dea verdictul: îl confirmă pe Alexandru Suţţo în scaunul de domnitor sau nu.
Bucătarul: Să mergi pe străzi lăturalnice.
Paharnicul: La noi toate străzile sunt lăturalnice.
Surugiul: Oricum, fii foarte atent, căci de asta depinde viaţa noastră de mai departe.
Paharnicul: Vă promit. Trăiască Alexandru Suţţo. Lui Alexandru Suţţo îi plac roşiile şi brînza! Alexandru Suţţo poartă, acum, întrevederi speciale cu trimisul porţii ca să scutească poporul de corvezi , iar pe boieri de dijme! Trăiască Alexandru Suţţo! Numai el se gîndeşte cu adevărat la viitorul dumneavoastră şi al Valahiei noastre iubite! Numai el se gîndeşte la independenţa principatului nostru. Numai el poate schimba în bine viitorul Valahiei!
Bucătarul şi Surugiul îşi reiau partida de zaruri. Paharnicul pleacă ducînd cadavrul domnitorului în spate.
Surugiul: Muzica, să cînte din nou muzica.
Bucătarul: Fetiţelor, cine dintre voi o să mă dezbrace prima? Hai, scoteţi-mi mai repede cămaşa şi pantalonii!
Pe neobservate, în casă intră un individ cam bizar.
Dumitru Crudu: Ce ciudat e, m-am întors acasă, dar nu recunosc nimic, parcă aş fi nimerit într-un film american, sau în unul rusesc, sau în Căinţa lui Abuladze, sau într-un text latino-american, european sau mai ştiu eu în care, unde preşedintele a murit , iar cei din jur au ascuns asta, alegînd un cadavru în fruntea ţării. Foarte ciudat. Dar de ce dracu nu merge televizorul ăsta? Opriţi-vă!, ce faceţi? Opriţi-vă!
Surugiul şi bucătarul îl observă.
Surugiul: Băieţi, un individ dubios a intrat, fără să fie poftit, înăuntrul. Probabil, e un spion trimis de divan sau de turci. Uitaţi-vă ce suspect e! Băieţi, pe el! Să-l aruncăm în stradă!
Surugiul, bucătarul, paharnicul şi spălătoreasa aleargă după Dumitru Crudu, îl prind şi îl aruncă în stradă.
Surugiul: În sfîrşit, am scăpat de nechematul ăsta care îşi băga nasul unde nu-i fierbea oala. Muzica, să cînte din nou muzica!
Bucătarul: Fetiţelor, cine dintre voi o să mă dezbrace prima?
Scena 2
Paharnicul duce cadavrul domnitorului în spate. E oprit de un ienicer.
Ienicerul: Domnule, ce duci în spate?
Paharnicul: Un cadavru.
Ienicerul: Sigur?
Paharnicul: Controlaţi-l!
Ienicerul:Şi unde l-ai găsit?
Paharnicul: Pe uliţă. Era bătut măr. Bătut măr şi scuipat în faţă. Dar era şi beat. Uitaţi-vă cum mai duhneşte a şampanie de la el, deşi legea interzice aşa ceva.
Ienicerul: Mi se pare că seamănă cu cineva.
Paharnicul: Şi mie îmi pare.
Ienicerul:Seamănă un pic cu domnitorul nostru. Seamănă cu Alexandru Suţţo.
Paharnicul: Cum puteţi spune că Alexandru Suţţo, domnitorul nostru, seamănă cu un hoit? Cum puteţi spune una ca asta? Cum?
Ienicerul: Am greşit, domnule.
Paharnicul: Se mai întîmplă, domnule.
Ienicerul: Vă rog să nu mă turnaţi la nimeni.
Paharnicul: Bine, domnule.
Ienicerul: Dă-mi-l mie.
Paharnicul: Luaţi-l.
Ienicerul: Are bani la el?
Paharnicul: Mă întrebaţi dacă are bani la el?
Ienicerul: Da, te întreb.
Paharnicul: Nu, nu are, pentru că nici haine nu are, adică haine cu buzunare unde i-ar putea ţine.
Ienicerul: Atunci ia-l înapoi!
Paharnicul: Îl iau.
Ienicerul: Aruncă-l undeva ca să nu deranjezi ordinea publică!
Paharnicul: Dar unde?
Ienicerul: E o groapă de gunoi alături de tine sau, fă ce vrei cu el.
Paharnicul: Vă mulţumesc.
Ienicerul: Nu ai pentru ce. Şi ce-o să faci cu el?
Paharnicul: Îl duc la cimitir să-l înmormîntez.Veniţi şi dumneavoastră cu mine?
Ienicerul: Eu nu am timp de aşa ceva.
Paharnicul: De ce?
Ienicerul: Mă duc să-mi dau şi eu votul la divan.
Paharnicul: Şi pentru cine o să va daţi votul?
Ienicerul: Îmi voi da votul pentru actualul domnitor, adică pentru Alexandru Suţţo. E un om foarte de treabă Alexandru Suţţo care a făcut şi va face enorm de mult pentru ţara noastră şi pentru... noi, cei care-i aplicăm în practică ideile. Am aflat că în discuţiile pe care le poartă chiar acum cu trimisul porţii l-a convins pe acesta că Valahia merită să aibă un viitor mai bun. Numai în Alexandru Suţţo am toată încrederea. Şi dumneavoastră?
Paharnicul: Şi eu, de asemenea.
Ienicerul: Alexandru Suţţo e un om cinstit, curajos care are grijă ca cei sărmani să nu-i obijduiască pe cei înstăriţi, iar cei bogaţi pe cei...săraci. Numai Alexandru Suţţo se gîndeşte cu adevărat la viitorul Valahiei!
Paharnicul: Aveţi perfectă dreptate.
Ienicerul: Eu plec să-mi dau votul pentru actualul domnitor, adică pentru Alexandru Suţţo.
Paharnicul: Foarte bine faceţi, domnule. Iar eu am să mă duc să înmormîntez cadavrul ăsta în cimitir. Vă doresc baftă! Sper că va cîştiga Alexandru Suţţo pentru că viitorul luminos al Valahiei noastre iubite depinde numai şi numai de Alexandru Suţţo care ţine foarte mult la Valahia sa adorată. Lui Alexandru Suţţo îi place brînza şi ceapa. Sper să cîştige Alexandru Suţţo. Baftă, Alexandru Suţţo!
Paharnicul ia cadavrul lui Alexandru Suţţo în spate şi se îndreaptă spre cimitir.
Scena 3
În cimitir.
Bucătarul( în cimitir; în faţa gropii): Am venit să vă spun o veste extraordinară.
Paharnicul: Ce veste? Ce, o altă răscoală?
Bucătarul: Nu, nu e nici un fel de răscoală.
Paharnicul se apucă să bea direct din sticlă.
Bucătarul: Chiar nu ştii nimic?
Paharnicul: Absolut nimic.
Bucătarul:Alegerile s-au sfîrşit.
Paharnicul: Şi, ce a hotărît divanul?
Bucătarul:Românii şi-au dat votul pentru...
Surugiul:Acest cadavru pe care acuma îl băgăm în groapă, adică pentru Alexandru Suţţo.
Bucătarul: 80 la sută din divan şi-a dat votul pentru el.
Surugiul: Chiar 85.
Paharnicul: Fantastic.
Spălătoreasa: Ura!
Bucătarul:Am învins!
Surugiul: Am cîştigat!
Bucătarul: Bravo!
Paharnicul: Felicitări, fraţilor!
Surugiul: Felicitări!
Ei îşi strîng mîinile şi se îmbrăţişează. Focuri de armă deasupra cimitirului.
Surugiul: Ba chiar şi turcii i-au confirmat caftanul lui Alexandru Suţţo. Felicitări, scumpi simpatrioţi!
Trage, din armă, în aer.
Surugiul: Focurile sunt în cinstea victoriei noastre.
Bucătarul: Românii habar nu au că, alegîndu-l pe Alexandru Suţţo, şi-au dat votul, de fapt, pentru un hoit pe care noi îl îngropăm acum în pămînt. Acest hoit este domnitorul Valahiei noastre iubite. Acest hoit va contribui la relansarea ţării noastre şi la cîştigarea independenţei ei.
Surugiul: Ha-ha-ha-ha!
Bucătarul: Ha-ha-ha-ha!
Paharnicul: Să bem în cinstea acestui eveniment!
Bucătarul: Să bem!
Paharnicul: Ce vreţi să bem?
Bucătarul: Orice.
Paharnicul: Eu vă propun să bem vin italienesc şi vin franţuzesc. Dumneavoastră ce vreţi?
Bucătarul: Vin franţuzesc...
Surugiul: Iar după aceea italienesc.
Paharnicul ( servindu-l): Bine, prieteni!
Surugiul ( muzicanţilor care i-au însoţit tot timpul):Muzica! Să cănte, din nou, muzica!
Bucătarul (fetelor care i-au însoţit tot timpul): Fetiţelor, cine dintre voi o să mă dezbrace prima?
SCENA 4
În anticamera domnitorului aşteaptă un domn îmbrăcat turceşte.
Un domn din provincie: Vreau să vorbesc cu domnitorul Valahiei. Vreau să vorbesc cu Alexandru Suţţo.
Spălătoreasa: În legătură cu ce problemă?
Domnul din provincie: În timpul răscoalei lui Tudor, am luptat contra acestuia, apărîndu-l pe Alexandru Suţţo, iar pandurii mi-au ars casa.
Spălătoreasa: Mă duc să văd dacă Alexandru Suţţo vă poate primi sau nu.
Domnul din provincie: Chiar vă rog.
Spălătoreasa intră în biroul domnitorului.
Spălătoreasa( i se adresează surugiului): A venit un domn de la ţară care cere să fie primit de domnitor. Zice că în timpul răscoalei lui Tudor, a luptat contra acestuia, apărîndu-l pe Alexandru Suţţo, iar pandurii i-au ars casa.
Surugiul stă la o masă doldora de mîncare – mănîncă şi se uită la femeile dezbrăcate care dansează în faţa sa.
Surugiul: Spune-i că domnitorul e la curent cu ceea ce i s-a întîmplat lui şi îl felicită pentru devotamentul de care a dat dovadă. Îl felicită din toată inima.
Spălătoreasa intră din nou în biroul domnitorului. Surugiul stă la aceeaşi masă doldora de mîncare – mănîncă şi se uită la femeile dezbrăcate care dansează în faţa sa.
Spălătoreasa: I-am spus, dar el nu vrea să plece.
Prin faţa surugiului defilează, pe rînd, femeile dezbrăcate.
Spălătoreasa: El nu vrea să plece.
Surugiul: Du-te la cimitir şi întreabă-l pe bucătar ce să facem.
Spălătoreasa aleargă la cimitir şi vorbeşte cu bucătarul. Acesta aruncă lopeţi de ţărînă peste mormîntul lui Alexandru Suţţo.
Bucătarul: Ia vreun săndviş de pe masă şi spune-i că-i din partea domnitorului.
Spălătoreasa se întoarce în fugă.
Spălătoreasa: Domnitorul m-a rugat să vă transmit acest săndviş.
Domnul de la ţară: Vă mulţumesc foarte mult. Mulţumesc, domnule Alexandru Suţţo! Trăiască domnitorul Valahiei! Trăiască Alexandru Suţţo! Numai el are grijă cu adevărat de această ţară!
Spălătoreasa( către surugiu): S-a dus foarte mulţumit.
Surugiul: Celălalt săndviş de pe masă păstrează-l pentru următorul care va veni.
Scena 6
În birou. La masa plină cu vodcă şi caviar. Surugiul, bucătarul, paharnicul stau la o masă doldora de mîncare – mănîncă şi se uită la femeile dezbrăcate care defilează, pe rînd, prin faţa lor.
Bucătarul: Toată Valahia este mulţumită că Alexandru Suţţo a fost ales din nou domnitor.
Surugiul: Asta e bine!
Bucătarul: Ziarele au şi scris despre modul elogios în care Valahia a receptat ştirea că domnitorul a fost confirmat de divan. Un ziarist a povestit chiar că s-a întîlnit cu Alexandru Suţţo, la palat. Zicea că Alexandru Suţţo este un om minunat, un om foarte deschis dialogului.
Surugiul: Ziaristul ăla este dat naibii. Probabil că vrea casă. Ia uită-te, nu e cererea lui pe masă?
Spălătoreasa: E cererea lui.
Surugiul: Să mai bem un pahar de vodcă.
Bucătarul: Să mai bem.
Spălătoreasa: Şi ce să fac cu cererea lui?
Surugiul: Arunc-o la coşul de gunoi!
Se încing dansuri, în întuneric.
SCENA 7
În palat.
Surugiul: A fugit paharnicul...
Bucătarul: Şi?
Surugiul: Şi...le-a spus...
Bucătarul: Cui şi ce le-a spus?
Surugiul: Oamenilor le-a spus...
Bucătarul: Ce le-a spus?
Surugiul: Că Alexandru Suţţo e mort.
Spălătoreasa: Trădătorul!
Bucătarul: Puşlamaua. S-a ascuns atîta timp, dar, în sfîrşit, şi-a dat arama pe faţă.
Surugiul: Pînă acum, nu am observat nici un semn la el că ar putea să ne trădeze.
Spălătoreasa: Nici eu.
Bucătarul: Probabil că tot timpul se gîndea la asta, dar se camuflase bine.
Surugiul: Şi acum ne-a trădat, nemernicul.
Bucătarul: Dar oamenii ce-au făcut?
Surugiul: Nu l-au crezut. S-au adunat în jurul lui şi...
Bucătarul: Şi?
Surugiul: L-au omorît.
Bucătarul: O, mi s-a luat o piatră de pe inimă.
Scena 8
În cimitir.
Bucătarul (în faţa mormîntului): Domnule Alexandru Suţţo, au trecut şapte ani de cînd conduceţi Valahia din această groapă. V-aţi descurcat bine. Felicitări, măria ta. Atît românii, cît şi turcii, dar şi ruşii sunt foarte mulţumiţi de dumneavoastră.
Surugiul(în faţa mormîntului): Astăzi se adună din nou divanul. Dumneavoastră candidaţi, din nou, pentru postul de domnitor.
Bucătarul: Vă ţinem pumnii, domnule Alexandru Suţţo.
Surugiul: Noi suntem alături de dumneavoastră.
Bucătarul: Domnilor, alegerile s-au terminat. Lupta a fost foarte crîncenă. Unii îl propuneau pe Ghica, alţii pe nu ştiu ce boier din Braşov.
Surugiul: Şi? Pe Alexandru Suţţo l-a propus cineva?
Bucătarul: Da, l-au propus foarte mulţi.
Surugiul: Şi?
Bucătarul: Lupta a fost foarte strînsă. Ghica a pierdut.
Surugiul: Nu mă interesează ce-o făcut Ghica. Mă doare în cot de Ghica! Eu vreau să ştiu cine a cîştigat?
Bucătarul: Alexandru Suţţo a cîştigat!
Spălătoreasa: Ura!
Surugiul ( în faţa mormîntului): Măria ta Alexandru Suţţo, dumneavoastră aţi fost ales din nou domnitor încă pentru şapte ani.
Bucătarul( în faţa mormîntului): Felicitări, Alexandru Suţţo!
Spălătoreasa (stă îmbrăcată în blănuri în faţa mormîntului): Felicitări, măria ta!
Surugiul: Prieteni să bem!
Bucătarul: Ura !
Surugiul:Am învins din nou.
Bucătarul: Să bem!
Spălătoreasa: Să bem!
Surugiul: Ce vreţi să bem?
Bucătarul: Dar ce ne puteţi propune?
Surugiul: Vin italienesc sau vin franţuzesc.
Bucătarul: Eu voi bea mai întîi vin franţuzesc şi, după aceea,..
Spălătoreasa: Vin italienesc.
Bucătarul: Exact. Mi-aţi ghicit gîndul.
Surugiul: Muzica, să cînte, din nou, muzica.
Bucătarul: Fetiţelor, cine dintre voi o să mă dezbrace prima?
Cortina