Sorin-Mihai GRAD

Vaca secretă

Locuiesc într-un bloc, în cartierul de la marginea oraşului, cu părinţii mei şi surorile mele. Avem doar 2 camere şi nu se pune în discuţie să avem şi noi un animăluţ în casă. Adică l-am întrebat pe tata şi a zis aşa. Nu ştiu de ce. A fost odată un şoricel venit la noi printr-o spărtură lângă o conductă, dar tata l-a strivit rapid şi oricum nu-l doream ca animal de companie. Şoarecii sunt scârboşi. Şi poartă boli. Aşa ne-a spus la şcoală. Şcoala e la capătul cartierului. În spatele ei e un teren unde comuniştii au vrut să construiască blocuri, dar n-au apucat decât să sape nişte gropi mari. În unele au început să facă pereţi, dar nu prea ne jucăm pe acolo, că noaptea sunt oameni răi. Comuniştii au fost oameni răi. Nu ştiu dacă ei vin noaptea acolo, dar cred că aşa e. Mai încolo e câmp. Adică întâi o păşune.

Când merg la şcoală trec pe lângă multe case. Ies de pe aleea noastră pe strada cu case şi merg tot înainte. Câteva au porţi noi, dar nu e bine să te opreşti în faţa lor, că râd băieţii de tine. Eudoxiu a păţit-o şi de atunci i se spune Viţelu, dar eu cred că mai ales pentru că unii nu reuşesc să-i spună numele. E mai simplu Viţelu decât Eudoxiu. Nu cunosc pe nimeni care să aibă aşa un nume. Nici în cartier, nici un fotbalist, nici un cântăreţ. Doar Viţelu. Eu îi spun pe nume, dar mulţi din clasa mea îi zic pe poreclă, chiar dacă-i mai mare ca noi. La început voia să-i bată pe toţi care-l porecleau. Nici nu se mai supără. Cred că nici lui nu-i place cum îl cheamă, Atodiresei-Calicevici Eudoxiu Licenţiu. Cred că-i singurul cu numele astea din lume. Cine să mai vrea să-l cheme aşa?

Totuşi, cred că-i mai bine să ţi se zică Viţelu decât Boule. Aşa-i spune lumea lui Musaraky. Tata lui Musaraky e negru, dar negru-negru, nu ţigan ca Pegas şi Pelică, băieţii din ultima bancă de la geam. Vine din Africa şi Musaraky a fost o singură dată la bunici. I-a plăcut că acolo-i cald şi că aveau banane în copaci. Dar nu ştie româneşte nimeni. De vină pentru că lui Musaraky îi spun băieţii Boule sunt părinţii lui, i-au pus numele Bowle Musaraky Gheorghe. Mama lui îi zice Gigi. Ea nu e neagră. Când o să fie mare Musaraky vrea să-şi schimbe numele. Zice că vrea să-l cheme Ronaldo Messi. Are tricouri cu amân-2. Dacă ar da goluri poate că ar avea voie, dar la cum joacă nu cred c-o să-l lase. Fuge tot terenul cu mingea şi şutează în stradă.

Cum merg spre şcoală trebuie să fiu atent pe stradă la maşini şi la balegi. De la case pleacă şi vaci dimineaţa. Ele nu vin la şcoală, merg un pic mai departe ca noi, la păşune. Ziua stau acolo să mănânce, seara vin acasă să se culce. Şi bunicii mei au vacă, dar nu mă lasă tata să mă apropii de ea. Zice că mă loveşte sau împunge şi până vine salvarea o să mor. Aşa a păţit vecinul Ghiţă. L-a lovit calul şi a căzut în curte. Bunicu credea că-i beat şi a mers să-l ridice. Până a venit salvarea nu s-a mai putut face nimic cu Ghiţă. Îmi plăcea de el că puteam să-i spunem Ghiţă, nu nea Ghiţă nici moş Ghiţă. Ne spunea poveşti şi ne dădea bani de îngheţată. Am fost la înmormântare la el şi am primit un cocuţ cu ban înăuntru. A fost bun. Acum nu stă nimeni în casa lui Ghiţă. Oare mai vin Alex şi Teo de la Bucureşti în vacanţă?

Câinele lui Buni e rău. Latră pe toţi care vin în curte. Vrea să-i muşte. Mama zice că îl ştie de mic şi tot a vrut s-o muşte. Mie nu-mi place câinele ăla şi dacă nu-mi zicea mama nici nu credeam c-a fost şi mic. E mare şi urât şi lătracios. Pisica lui bunica e portocalie şi fuge. N-am reuşit numai o dată s-o ating. Am încercat să pun mâna pe ea, dar fuge. Cred că-i e frică şi ei de câine. Bunicii au găini, dar găinile au păduchi, zice tata. Pelică are păduchi şi vine tuns la zero la şcoală. Pegas n-are. Bunicu zice c-a avut şi iepuri, dar azi nu mai are. Spune că nu mai poate cosi şi-l doare spatele. Bunica coase şi nu ştiu ce legătură are asta cu iepurii. Poate cu iepurii m-ar lăsa tata să mă joc.

Vaca lui bunica şi bunicu dă lapte. Am văzut cum se mulge. Cred că şi vacile din cartierul nostru dau lapte. Eu nu pot să beau lapte, îmi merge burta instant. Am letargie la lapte. Nici nu-mi place să-l beau, numai bunica tot voia să-mi dea, că-i sănătos şi bun. Bun nu-i, asta-i sigur. 100-n 100. Sănătos nu ştiu cum să nu fie, a văzut cineva vreun lapte tuşind sau să-l doară ceva? Poate în alte ţări, o să-l întreb pe Musaraky dacă laptele din Africa e la fel ca aici. Poate că au vaci negre cu lapte negru şi ăla-i bolnav. Când am mers la bunici am văzut într-un sat un fel de vaci mari de tot, negre şi murdare, cu coarne supermari. Mama mi-a spus că se numesc bivoli şi fac lapte gras. Mama zice şi că copiii graşi nu-s sănătoşi. Of, m-am prins: laptele de bivol e gras şi nu-i sănătos, cel de vacă e sănătos. O să vorbesc totuşi şi cu Musaraky despre asta.

Ieri când am mers la şcoală am întârziat un pic. Aveam ore de la 7 şi ştiţi şi voi cum e aşa devreme. Pe stradă în faţa mea mergea o vacă. O vacă mare, nu viţeluş mic. Viţeii îs simpatici. Şi prostuţi, îi tragi de coadă şi nu fug, nici nu te lovesc. Au botul tot timpul ud şi-ţi ling degetele. Mie îmi plac viţeii, dar nu prea mă pot juca cu ei. Bunicii nu au, iar pe păşune nu-i voie să merg. Acolo-i câteodată plin de viţei. Am numărat odată zece de la geamul clasei. Atunci aveam ore la 2, acum suntem la 1 şi nu se mai vede păşunea. Poate merg într-o zi la 2 să văd iar păşunea şi viţeii. Şi-l chem şi pe Eudoxiu. Vaca asta e albă cu roşu, pe coadă şi pe picioarele şi pe trunchiul din spate are prinse mizerii şi e foarte mare. Are în ureche un fel de cercel de plastic cu numere pe el. E mai mare ca mine. Cred că mă poate înghiţi dacă vrea şi nu ştie nimeni unde-am dispărut. Dar vacile nu mănâncă oameni, că iarbă. Şi alte plante.

Vaca mergea încet pe stradă. S-a oprit şi s-a uitat la mine. Părea blândă. N-am mai mângâiat niciodată o vacă, dar atunci am avut curaj. Am atins-o undeva pe spate, să nu mă ajungă cu coarnele nici cu coada. Se uita mai departe blândă la mine. Am mai mângâiat-o o dată. Stătea. Vacile merg să mănânce la păşune, nu iau acasă micul dejun. Mă gândeam că-i e foame şi am scos din geantă pachetul meu pentru pauză. Nici aşa nu-mi prea place să mănânc la şcoală şi Pelică e tare bucuros de asta, haleşte instant tot ce-i dau. Ieri n-a fost. L-am despachetat şi am deschis senviciul. Nu ştiam dacă-i place parizerul, aşa că i-am dat felia de pâine cu margarină şi sare. A înfulecat-o instant şi s-a uitat iar spre mine. N-am fost atent şi felia de parizer şi cea de ardei au picat pe jos. Am ridicat ardeiul şi l-am şters de bluză. Parizerul picase într-o baltă şi l-am lăsat acolo. I-am întins felia cu ardei. A mâncat-o şi pe asta. Hârtia era unsă cu margarină şi s-a întins spre ea. Nu ştiu dacă vacile au voie să mănânce hârtii, dar şi eu am mai mâncat fără să mă doară burta. I-am dat-o şi pe asta.

Mai voia mâncare. În buzunar aveam 3 cubuleţe de zahăr. Duminică a fost la noi vecina şi mama a făcut cafea. Lor le place să bea cafeaua şi pe mine mă trimit să-mi fac temele. Sau să mă joc dacă-s deja gata cu ele. Cafea n-am voie, dar nici nu-mi place, e amară. Cubuleţele au rămas pe farfurioară şi n-a observat nimeni că le-am luat. Câteodată-mi place să sug cubuleţe de zahăr. Nu-s mai bune ca ciocolata sau bomboanele, dar merg şi ele, cum zice tata. Asta e o expresie, să nu credeţi că cubuleţele de zahăr au picioare şi merg. I-am dat vacăi şi cubuleţele. Le-a lins instant din palma mea. Se uita mai departe la mine şi nu mai aveam ce să-i dau. Caietele nu puteam să i le dau, am temele-n ele. Când mă gândeam ce mai pot să-i dau să mănânce a venit cineva din spate şi a lovit-o cu o botă şi vaca a plecat mai departe la păşune. Acolo are sigur mâncare destulă. Am plecat şi eu mai departe spre şcoală. Un pic am mers lângă vacă, dar au venit maşini şi m-am tras la o parte.

Lângă şcoală am mai mângâiat-o încă o dată şi am intrat. S-a uitat şi atunci la mine. Acasă nu le-am spus nimic la ai mei. Am şi eu un pet, cum se zice la engleză. Şi petul meu e mai mare ca toţi peţii din clasă. Trebuie să aflu cum o cheamă. Sau să-i dau eu un nume nou. Azi am venit la 8 şi era deja plecată. Dar mâine am iar ore de la 7 şi-i zic la mama să-mi facă 2 senviciuri. Pe cel de azi nu l-am mâncat şi-l ascund. O să am 3 pentru ea mâine.

Spre vaca secretă

we got no sacred cows

[The Scorpions - The Spirit of Rock]

Autorul mergea spre birou ascultând ultimul album Scorpions (pentru a spre zecea oară), iar într-un cântec i se pare că aude "we got no secret cows". Ce naiba poate însemna să [n-]ai o vacă secretă? Scorpions nu cântă country, ce să facă o vacă prin cântecele lor? O fi vreo expresie englezească de care n-a dat până acum? Sau a înţeles greşit?

Îi place cum sună şi-i e frică să n-o uite, aşa că-şi notează pe telefonul mobil vaca secreta cu gândul s-o folosească într-o poezie. Până ajunge la facultate mai trec două cântece. Porneşte calculatorul şi primul lucru pe care-l face e să-l întrebe pe google dacă are habar de vacă secretă sau de secret cow. Nimic concludent. Foarte probabil a înţeles greşit ce se cânta. N-ar fi prima dată când pricepe ceva eronat, rămânând cu o idee sau o expresie utilizabilă ulterior. Nu mai ştia despre ce piesă era vorba, dar dă uşor de textul cu cows de pe album şi i se confirmă că oamenii n-aveau treabă cu vreo vacă secretă.

Îşi notează vacă secretă în fişierul cu idei pentru poezii. Ritualul muncistic obişnuit de care tocmai se apucă îi e perturbat de ideea că ar putea folosi noua expresie ca titlu de povestire. În care să vorbească despre ce? Un ţăran care şi-a ascuns o vacă de comunişti pe vremea colectivizării sau de autorităţi ca să nu plătească impozitul [sau taxa? - de cercetat] pentru ea ori de milă să nu-i fie găurite urechile. Hmmm, parcă nu. Un copil care are ca pet o vacă. Asta sună mai bine.

Trece în fugă prin inbox, verifică ultimele apariţii din revistele de specialitate şi aterizează la masa de lucru. Are destule probleme cu care-şi bate capul de săptămâni sau chiar luni, nu se va plictisi. Totuşi nu poate lucra. Vaca secretă îi zbârnâie prin cap, căutându-şi evadarea. Apare prima schemă:

-un copil are ca pet o vacă

-părinţii nu acceptă animale-n casă, iar la bunici ajunge rar şi n-are animale jucabile cu

-ţine vaca secretă.

Ar putea fi un copil care povesteşte [la şcoală?] despre animalul său de companie. Pare cam complicat de transpus, ar cam trebui să intervină şi un cadru didactic şi alţi copii. Sau unul care povesteşte despre vacanţa în care s-a împrietenit cu o vacă. Un copil care-şi doreşte să devină ciurdar. Brrr... Îi vin alte idei:

-merge spre şcoală şi se-ntâlneşte cu cireada

-se împrieteneşte cu o vacă mare

-îi dă mâncarea sa pentru şcoală.

Personajul trebuie să locuiască la bloc, dar la marginea oraşului, ca să existe şi case unde oamenii cresc animale, chiar şi vaci. Cirezi are chiar şi oraşul său natal, cel puţin în două direcţii. În zonele respective nu sunt blocuri, în schimb în alt cartier acestea sunt despărţite de câmp doar de un şanţ. Sigur există măcar un oraş unde cei din blocuri şi cei care au vaci în curte merg la aceeaşi şcoală. Oare mănâncă vacile pâine cu unt? Dar cubuleţe de zahăr? Mânjii le adoră, dar vacilor nu le face oare rău zahărul? Fratele său e veterinar, specializat în vaci. O să se amuze probabil de ce probleme va da-n pauza de masă. S-a. Apoi i-a răspuns:

-vacilor nu li se serveşte zahăr la masă, dar li se mai dă melasă, plus celor cu probleme li se dă glicerină sau propilenglicol care îs tot zaharide şi des perfuzie cu glucoză, deci pot mânca şi zahăr şi nu au nimic

-pâine cu unt... depinde de cantitate

-de la pâine nu au ce să aibă că doar mănâncă şi cereale

-şi nici de la unt nu ar prea avea ce să aibă, eventual să le omoare flora ruminală care nu-i obişnuită cu aşa ceva

-da' nu cred că poţi omorî o vacă dându-i pâine cu unt;).

A rezolvat şi cu asta. Mai rămâne de decis unghiul de atac al povestirii. Să fie adultul care-şi aminteşte despre vaca sa secretă sau copilul povestind despre ea? Mai înainte fugise de complicaţii, dar se decide să-l lase totuşi pe copil să vorbească. În cursul zilei primeşte un mesaj prin care era înştiinţat despre un concurs de creaţie literară având ca temă animalele de companie şi cele fără stăpân. Se gândeşte că poate va trimite acolo povestirea cu vaca secretă. Dacă va fi gata la timp, pentru că are pe calculator idei şi fragmente încă nevalorificate notate acum şapte-opt ani.

Titlul va fi Vaca secretă. N-a mai completat planul cu noi idei, se descurcă el cumva să lege ce-a copt deja. Prima propoziţie vine uşor. Şoarecele apare în text ca din senin. Cândva ajunsese şi în apartamentul lor unul, care şi-a trăit acolo ultimele două zile. Copilul e mic şi contemporan, despre comunişti ştie doar din auzite. Îşi fac şi ei loc în text. Drumul spre şcoală trece pe lângă case, unele au porţi noi, băiatul o fi auzit probabil de proverbul cu viţelul, povestea e cu vaca şi face rapid conexiunea. Copiii abia aşteaptă să se poreclească unul pe altul, iar cei cu nume mai rare sau complicate sunt victimele cele mai expuse. Eudoxiu e rar şi destul de complicat. Pentru numele de familie prima opţiune ar fi Amotostivuitoriţei, dar e prea clasic. Atodiresei apare fără vreo legătură aparentă cu ceva din capul autorului, e ciudat şi google zice că există. Ca să fie mai complicat numele puştiului poreclit ar fi indicat să-i dubleze atât numele, cât şi prenumele. Pentru primul apelează la lista parlamentarilor actuali, pentru a găsi ceva complicat şi amuzant. Combinând denumirile a doi dintre ei iese Calicevici, simplu, amuzant şi destul de lung pentru a părea dificil unui copil. Îl va mai gugăli cineva pentru a afla că e invenţia lui? Probabil că nu. Pentru al doilea prenume a pornit de la un cunoscut, Liciniu şi cumva şi-a amintit că există oameni pe care-i cheamă Licenţiu.

De la proverbe trece la fabule. Copiii sunt îndoctrinaţi cu aşa ceva de mici. Să-i spui cuiva Viţelu' mai merge, dar pentru Boule e nevoie de un motiv serios. Cum ar fi să-i sune cuiva numele aşa? Deci trebuie să fie străin. Chiar mulatru. Nu ţigan ca Pegas şi Pelică. Autorul era aproape de o clădire numită Pegasus când a auzit secret cows, dar spune că nu de aceea şi-a numit astfel un personaj. Tatăl celuilalt ţigănuş din clasă era mare fan al lui Pelé. Cei doi nu mai aveau de apărut în text, nu le trebuie nume complicate, ajunge să fie puţin amuzante. Bowle rostit de un român care nu vorbeşte engleză sună destul de apropiat de ce-şi doreşte. Musaraky provine aproximativ de la Mobutu, via Mubarak. O nouă invenţie proprie care arată ca un nume. Gheorghe apare ca al doilea prenume pentru a evita pe cât posibil conflictele cu bunicii dinspre mamă ai acestui personaj secundar. Nici el nu e fericit cu numele său şi-l vrea schimbat. De unde să se inspire decât din fotbal?

Băiatul nostru ştie ce e aceea o vacă şi ne spune de ce pe la bunici nu s-a apropiat de cea din grajd. Putea să nu aibă bunici la ţară sau aceştia să nu fie dotaţi cu bovina de rigoare, dar dacă tot îi are putem pomeni şi de vecinul lor lovit de cal. Îi va spune Ghiţă. Bunicii autorului aveau un vecin Gheorghe cu nepoţi şi pe la Bucureşti căruia copiii îi spuneau pe nume. Moartea acestuia n-a avut legătură cu vreun cal, nici pe nepoţii respectivi nu i-a cunoscut vreodată autorul, dar nu reportaj se vrea a fi ce scrie. Bunicii stau la ţară, au vacă, nu poate lipsi din curte un câine. Personajul nu e lăsat de părinţi să se apropie de animale, deci lătrăciosul bunicilor trebuie să fie foarte rău. Pisica lor fuge, găinile se ştie că au păduchi, iar dacă ai aşa ceva trebuie să fii tuns la zero precum fiul fanului lui Pelé, care tocmai s-a pomenit cu încă o apariţie neprevăzută în text. Iepurii ar putea fi o soluţie, dar bunicul nu mai are pentru că nu mai poate cosi. Băiatul nu înţelege care poate fi problema, doar bunica sa coase şi nu vede vreo legătură între asta şi iepuri.

Dacă tot e vorba de vaci, laptele de ce n-ar fi pomenit? Mai ales că personajul ştie că are letargie la el. Vârsta îi dă dreptul şi să se întrebe dacă laptele din Africa e negru. Un nou prilej pentru a-l pomeni pe colegul cu tată de culoare. Bivolii dau lapte gras, copiii graşi nu-s sănătoşi, deci laptele de vacă e sănătos pentru că nu e gras. Încă o dilemă rezolvată. Viţeii [salut Eudoxiu!] îs simpatici, dar şi cu o vacă te poţi împrieteni.

În sfârşit se întâmplă ce scria în planul povestirii. Pentru că familia băiatului pare totuşi modestă untul e înlocuit cu margarină. N-a mai chestionat veterinarul în privinţa noului meniu, doar el e autorul şi-şi poate hrăni personajele cum vrea. Cubuleţele de zahăr nu-s aşa bune ca bomboanele, dar merg şi ele, chiar dacă nu au picioare, iar vaca le linge instant. O fi mic personajul nostru, dar mai ştie şi el unele cuvinte. Azi nu s-a întâlnit cu ea, dar mâine îi va da vacăi atât senviciul de azi, cât şi cele două de mâine. Doar e mai mare ca toţi peţii din clasă.

Cam asta fu. La corectură mai îndreaptă câteva lucruri. De exemplu, băiatul nu stă într-un cartier de la marginea oraşului, ci în cartierul situat acolo. Şi e pasionat de numere, aşa că foloseşte cifre pentru a le scrie, nu cuvinte. Autorul e destul de mulţumit de ce-a scris şi după câteva zile se decide să expedieze textul la concurs, chiar dacă povestirea nu se încadrează 100-n 100, vorba personajului, în tematica acestuia.