Andrei Zbîrnea

Kazim (contemporani cu primăvara arabă)

Ed. Herg Benet, 2014

#raidho

 

în-

ceputul

nu e niciodată uşor

până la urmă vei înţelege

că oamenii vin şi pleacă

 

#karlmarx

mal-

raux

spunea că

secolul XXI va fi

unul al religiei sau nu va fi

deloc ecuaţia asta are cel puţin trei necunoscute

 

#shuffle

şi ăsta e doar începutul

eu tu câteva acorduri de chitară

voi fi omul urban care ascultă muzică pe shuffle

sunt zile când nu poţi să pronunţi despărţire

şi sunt zile în care julian assange devine (subit)

eroul tău wikileaks şi tot ce înseamnă

afganistan irak poate siria turcia

şi ăsta e doar începutul

ásha are un nou iubit

şi este foarte fericită

data viitoare

o să îl prezinte şi

părinţilor

şi

vor fi şi ei

fericiţi

 

#raynaud

cum

fie-

care

dintre noi

a înțeles mecanismul

propun să mergem mai departe

 

#kazim

lucrurile ar deveni mult mai simple

dacă ai înțelege cum funcționează

mintea nebunului în timpul unui raid aerian

răul subordonat răului

efectul matrioșka

câteva victime printre civili

nimic în afara marjei de eroare

ka-

zim a scris

pe clădirea

primăriei din adana

„regarde le ciel...”

ásha a văzut poza pe

facebook şi a dat like

 

#cârpe

lui Vlad

 

machiajul acesta nu rezistă păpuşi de

lemn sau burete

vom reface împreună drumul spre

venlo ghidaţi de soldăţeii de

teracotă ţi-ai imaginat vreodată o

aplicaţie android care transformă

buchetul de flori în firimituri de

cozonac

 

#malaxor

nicio abordare nu

exclude violenţa

ca instrument de lucru

nici măcar

dihania

priveşte femeia călcată de

tren şi surâde

dihania

priveşte

kievul

şi

surâde

dihania dispare

ca într-un malaxor chinezesc

de la endoterm la exoterm

cu sinceritatea bătrânului şaman

 

Cristina Cîrnicianu

 

Faţa tandră a infernului

 

Grinta, 2014

 

 

 

returnat

aici

mă simt bine

cu mâinile pe genunchi

aştept o nouă comandă

acum ştiu unde mi-e locul

aici

mă simt bine

cu mâinile pe genunchi

elefanţii fac piruete sub lumina

caldă a reflectoarelor

dumnezeul aplauzelor

roteşte în sens invers

speranţele

spăşit

aici

acum

o iau de la capăt

cu mâinile pe genunchi

aştept o nouă comandă

prin fanta asta subţire

trece

ultima rugăciune

nicicând păpuşile

atârnate în ştreanguri

n-au transmis

mai multă

pasiune

 

 

[expresia uzată a moralei]

 

mi-am tăiat unghiile

mi-am lustruit pantofii

am ceva de vândut

pe bani puţini

însă pe termen lung

o călătorie în care boala sau

expresia uzată a moralei

nu mai mişcă nimic

în zona de est a cartierului

 

[ironic]

 

 

există şi acele zile de vară

scăpate de sub control

când am senzaţia că un mort în bermude

mă plimbă în lesă

ca pe-o maimuţă pe marginile

unei gropi cu deşeuri menajere

 

vaca din far

 

când a furat-o era foarte mică

i-a legat picioarele şi a cărat-o în spate

luna strălucea în botul ei umed

în ochii ei umezi

în limba ei umedă şi aspră

cu care îi spăla sudoarea pe tâmpla dreaptă

a dus-o undeva departe

dincolo de zona unde Înotul este interzis!

dincolo de Zona Nudiştilor

un timp i-a mai dat lapte de la mă-sa

o mulgea pe furiş fără să ştie vecinul

apoi

când a înţărcat-o

aduna algele aduse de valuri şi ea nu riposta

încă îi mai plăcea să se joace cu el

îi punea capul în piept

şi-l împingea până atârna jumătate afară

apoi îl agăţa de cămaşă cu coarnele şi-l trăgea înapoi

sau îi lingea părul până i se făcea precum casca unui înotător

iar el a avut grijă să-i construiască

un sistem de jgheaburi

prin care lichidul verde fosforescent curgea

peste stânci

resturile le arunca undeva la soare, după ce se uscau

le folosea ca îngrăşământ

astfel grădina lui din sat semăna cu un mic Lyon

în zilele Fête des Lumières

pătrunjelul avea frunze fosforescente

cartofii, zmeurii, căpşunii, murii

totul era fosforescent

trandafirii de pe alee

arătau precum luminile de ghidare ale unui aeroport

noaptea farul semăna cu lampa de veghe din camera unui copil

marinarii gândeau că s-a mutat acolo

vreun scriitor singuratic sau vreun cerşetor

spaţiul în far devenea însă din ce în ce mai îngust

abia mai reuşea să intre

în ultima vreme hrana i-o aducea cu ajutorul unor scripeţi

uneori urca şi el pe scara exterioară ca să-i mângâie botul

sau să se lase lins până când i se făcea părul precum casca unui înotător

apoi inevitabilul avea să-şi ceară tributul

ochii ei nu mai puteau fi văzuţi

precum ochii unei pisici uriaşe în întuneric

părea că doarme

burta ei cu piele subţire lăsa să i se vadă mii de nervuri

ca-n sânii unei lăuze plini până la refuz

gata să crape

 

Victor Ţvetov

În lipsa unor lucruri importante

(Casa de Editură Max Blecher, 2015)

mi se rupe de tot

mi se rupe de tot

biroul prăfuit şi plin de firmituri şi blonda şi acele două

brunete mă întreabă de ce nu-l şterg

când am şters masa ultima dată ea a plecat şi a zis că până aici

a fost

nu e aşa de simplu să ştergi un birou nu ştii niciodată ce poate

să ţi se întâmple

şi doar într-o singură zi poţi

să-ţi arunci dragostea ca pe un bon de casă atunci când ieşi

dintr-o alimentară

şi toate colegele mele singure cu lucru peste program îşi şterg

obsedate mesele lor lucioase

şi te întrebi cum să fii portocala strivită de la fundul sacoșei.

şi îţi răspunzi

Dumnezeu lângă mine şi eu nici nu mă gândesc la asta

Dumnezeu niciodată nu a zis să-mi şterg masa

pe străzile oraşului băltoacele îmi înghit papucii

şi eu şi bicicletele şi maşina mergem în acelaşi ritm

şi suntem happy happy

şi doar seara creierul cedează şi rămâne ca un ghem de fire

prin care nu mai trece electricitatea

şi ce cauţi nu e adevărat

şi vei sta în rând sigur că tu eşti următorul

şi când încerci să-i zici să-ţi dea 2 plicuri va veni un rusoi şi îţi

va pune mâna pe umăr

te va da într-o parte

tu să taci

cum taci când dormi cu capul pe masă

şi firmiturile prind rădăcini în spotul cu biscuiţi

10

apoi a venit șefa m-a trezit s-a uitat cu furie la mine şi m-a

întrebat ce am făcut ieri

a scos câțiva lei şi m-a trimis să-i cumpăr un iaurt

i-am văzut apoi nu prea clar spatele şi sunetul pantofilor toc

toc

iaurtul a costat 6 lei exact cât mi-a dat

1000 de mese lucioase în jurul meu

dragostea ta un grafic la bursa de valori

închizi tot ce ai mai drag într-o cameră şi te bucuri că le ai

pe toate safe

 

în supermarket după 2 pâini franzeluţa

în supermarket după 2 pâini franzeluţa

stau la rând

cinci în faţa mea toate în fuste

ca tine în 09 ca vica în 05

ca bunica într-o poză din 57

un elefant breloc se clatină pe degetul uneia

te linişteşte muzica mă linişteşte o pastilă de ketanov

şi asta nu schimbă absolut nimic e singurul argument

ca un răcnet într-o pernă

şi dacă îmi adun toţi banii mai împrumut îmi iau viza şi un

bilet de tren

peste un an dau toate datoriile

peste doi îmi iau maşină peste cinci pun temelia la casă

peste şapte mă internez în cel mai apropiat spital

 

la pauză de masă umblu prin piaţa centrală

la pauză de masă umblu prin piaţa centrală

dupa un borcan de fasole cu sos made in RM

sunt prea zgârcit să intru într-o cantină

mii de tarabe pline de conserve şi nimeni nu are fasole

made in RM

după 45 de minute de căutări mi-am luat o chiflă şi un chefir

made in RM

am protestat nesigur în fața calculatorului trântind cu pumnul

în masă

după ce m-am asigurat că nimeni nu mă vede

 

tu nu mă ştii dar stau mai mereu prin microbuze

tu nu mă ştii dar stau mai mereu prin microbuze

eu în spate lipit de geam tu în față lipită de 2 bărbaţi beţi

și orice gând pozitiv este delete din start

sacoșele pline ale femeii îmi lăsa urme vineţii de conserve pe

picioare

într-o zi voi veni cu tine în Nimoreni

acolo în vale la iaz

vom întinde o pătură

vom împărți cartofi copți

și singurul pește prins îl vom lăsa să moară la soare

 

într-o zi o să mă ridic din acest loc

într-o zi o să mă ridic din acest loc

şi uimirea ta va fi mare

o să mă ridic şi o să mă duc să dau apă şi mâncare la găini

o să dau mâncare ca şi cum o fac de ani de zile

să se uimească cineva de mine şi să îmi alunge toate temerile

dar până una alta lucrurile rele să se dezvolte în maximă

siguranţă

și de partea cealaltă

nesiguranţa exact ca atunci când la mijlocul lui ianuarie

cu tot scârţul şi ciuda că deja nu mai ai încotro

dai pantalonii în jos într-un veceu de ţară

şi îţi zici

cireşul pe jumătate tăiat de deasupra veceului

e de o mie de ori mai viu decât tine

 

încă mă simt bine

încă mă simt bine

şi aştept ora 15.30 când

o să răcnesc la cineva o să caut un vinovat

te vei supăra pe mine mă voi supăra pe mine

ca totul să fie dozat

victor ideea este că tu niciodată

nu ai putut ţine nimic în tine

nici măcar rahatul mai mult de o zi

 

în sat e cel mai bine

în sat e cel mai bine

în acest spaţiu privat

cineva apucă găinile de ambele aripi şi

aud doar sunetul toporului într-o buturugă

pac

şi sper că a nimerit gâtul din prima

„tat-tu’ nu poate ascuţi un topor

măcar atât dacă îi este milă de animale”

în sat e cel mai bine

dimineaţa mă spăl pe dinți cu ce a rămas în periuţă din zilele

trecute

buturuga însângerată şi găinile fără cap

și fericirea e ticsită în fiecare metru pătrat

ca penele într-o pernă făcută de o gospodină

și mâncăm carne

şi burţile noastre zic mulţumesc

şi eu educat zic mulţumesc

şi pe buturugă sângele se usucă şi vântul ia rămăşiţele de pene

şi eu îs la mine acasă

o ploaie torenţială a umplut de noroi grădina

şi prin fereastră o privelişte dezolantă

şi oasele îs aruncate de la distanţă unui câine

cineva scoate o căldare cu apă

se împiedică

o varsă şi mai scoate una

câinele a înţeles din prima

 

alina

ciripit de pasăre

atenţie-zero

le laşi să curgă din ochi

glamourul curge

din toate spaţiile goale

în ultimul timp

e mai simplu să o fac în chiuvetă

e la înălţimea mea

alina a venit

la înmormântarea unchiului

în fustă scurtă

hai unchiule uită-te la ea

cât de bună e

hai să mâncăm răsărită

răsărităăă…

nu mai rezist

şi alina e aşa frumoasă

îs undeva la dreapta e la fel

de bine

ca atunci când tata

a adus mult bounty din

duty free

sau din întâmplare

am găsit o casetă VHS cu Porno

alina fericită

alina în pat

alina mănâncă

alina e serioasă

alina îmi dau cu apă rece pe faţă

 

Eugenia Ţarălungă

Rabatabil la cerere

Ed. Tracus Arte, 2014

 

180 de grade

pentru Nona, mama cea mai nouă

evitam cu obstinaţie un cuvânt

noroc

făceam fandări iscusite cu duiumul

şi mi-am amintit atunci de intrările in mină

de galeriile pe pipăite

şi de zilele pe care le împingeam ca pe vagoneţii

din filmul „Iacob”

şi de poetul care lucrase în subteran

sau aşa se spunea pe la colţurile net-ului

noroc bun, frate!

noroc bun, tată!

cândva

proaspăt venită din Palestina agitam o icoană

în pragul unui salon de reanimare

aveam ochii ţintă

spre o proaspăt întoarsă

din împărăţia cerurilor

sau ce-o mai fi după.

tatăl meu nu s-a mai întors

dar Nona şi-a schimbat

cu 180 de grade traiectoria

cât să vadă icoana agitată

şi pe mine

ca pe o piază bună

şi lesne înfiabilă

noroc bun, Nona!

eu cred că extremele se ating

(nu numai în Palestina)

se suprapun

se tasează

hârş

hârş

hârş

până se zdrelesc cu totul

îşi dau una alteia obolul

şi norocul bun devine norocul rău

şi norocul ne înfiază pe rând

pe toţi

 

arcuirea

pentru Emil

repede repede

presto presto

subito subito

mă întreabă lumea pe stradă de unde am ochii ăştia

unde s-o fi ascuns laba gâştii

cât m-o fi costat liftingu’

cum de mi-am schimbat ascendentul

descendenţii

şi paradigmele toate

de unde arcuirea asta

şi evanescenţa în fapt de seară

supraconductibilitatea la atâtea grade

şi alte fenomene subîntinse

de un arc de cerc

de 365 de zile

de grade

de zile

de nopţi

şi eu

ce să le spun?

repede repede

presto presto

subito subito

mă opreşte lumea pe stradă

mă opreşte unul

mă opreşte una

poate mă opreşte cineva de tot

pentru sine

repede repede

presto presto

subito subito

Pass auf!

 

de mână

te port cu mine peste tot

şi în Anzii Cordilieri

şi la concertele în aer liber

de pe malul vreunei promenade

de parcă iubirea reciprocă ar exista undeva

în apropierea unei ape

în apropierea unui munte

mai ales

te port cu mine peste tot

ca pe o pungă

pe care o poţi umple la nevoie

să ia ea toate poverile, na!

te port cu mine peste tot

un al doilea uter

de rezervă

de avvarie

flexibil

gata să primească

noi şi noi conţinuturi

siameze într-un fel

dornic să îşi arate utilitatea

nu oricând

ci numai în caz de nevoie

de forţă majoră

indiferent de ora

din zi sau din noapte

ambasador al alternativei

al Ţinutului

de mână

în momentul marii treceri

spre humă

te port cu mine peste tot

şi în marea trecere

la fel

 

coaja tare

pentru Dana şi pentru fiul ei, Matei

ţi-am dat rădăcini cu duiumul

şi rugăciuni

şi chestii

mi-ai lăsat în schimb ceva haine

şi umbrela

într-un spaţiu indicibil de restrâns

schimbul de inele se amână

pe poimâine

pe Sinai

poeta autentică se amână

aş fi vrut să nu avem niciodată acel unghi mort

de nevedere

(vezi tu când îţi iei permisul de şofer

nici măcar maşinile nu sunt perfecte)

coaja tare de tot a rodiei ştiu să o înmoi

şi această ştiinţă îşi va arăta roadele

negreşit

 

ienupăr boabe

la pensionul Dezmărginirea

am învăţat bunele maniere

copilul strivit în fiecare

era recompus zilnic

conform votului majorităţii

2 inimuţe nu bat la unison

timp de 20 de minute

şi nici boabele de ienupăr nu sunt asemănătoare

doar par

în lumina dulce a verii indiene

crestele se văd de pe creste

crasa verticalitate

dobândeşte instant antonime cu duiumul

bătătoare la ochi

comoditatea şi compromisul

s-au înfipt bine în primele 3,14 litere

şi ne sfidează

cu tot dinadinsul

jivinele din pluş aliniate

se recreeeează eşalonat

dar asta nu are nimic de-a face

cu slava copilului strivit

cauţionat pe sărite

şi evident niciodată pe de-a-ntregu’

 

octagon

tu împingi miracolul între cifre

şi faci degrabă statistici

în colţuri

mama zice

păi

mai ai 7 icoane

de parcă ele ar fi interşanjabile

poate văzute de departe

de tare departe

au tot 4 colţuri

au aceleaşi dimensiuni

aceeaşi lungime

aceeaşi lăţime

noi am rezolvat prin octogon

cuadratura cercului

unde-s doi

puterea creşte

şi pătratul nu mai are nicio şansă

să se încolţureze

câte muchii are oare

cuvântul AMIN

şi câte colţuri?

 

catapultată

rezilienţa este mama învăţăturii

pentru binefacerile pe care Dumnezeu

le revarsă cu înverşunare asupra noastră

în jacuzzi

în racursi

punctele de fugă ale perspectivei

sunt statornice din cale-afară

şi smerite foarte în propăşire

uşa catapultată acum 2 zile

ne deprimă

(pentru că ne depreciază)

în loc de uruit

se aude la unison aşa –

un cântecel priponit:

au plecat în altă ţară

dar se’ntorc la primavarăăăă

trebuie să trecem în procesul verbal

câţi sunt şi câţi sunt vii

însă le-a spus altceva

vecina de blog

vommurişivomfi

berry-berry

şi chiar teferi-teferi pe alocuri

prin desăvârşire