Ruxandra CESEREANU
anti-chimbal (1)
Se deduce, sper, că mă refer în titlul de mai sus la chimbalul gălăgios (din citatul pomenit în Cea dintâi epistolă către Corinteni a apostolului Pavel, capitolul 13) ca anti- !
Întâi de toate trebuie să spun că pentru micul serial de tip close reading pe care îl încep am decis să revăd câte un film de Ingmar Bergman pe zi, întrucât e regizorul care cunoaşte cel mai apăsat sufletul omenesc şi mai ales sufletul femeii. Aşa că astăzi am revăzut Atingerea, film pe care îl recomand pentru un eventualinsight colateral, chiar dacă nu are legătură cu ceea ce voi comenta acum.
Propovăduieşte Julian Barnes: Se pare că poeților le vine mai uşor să scrie despre dragoste decât prozatorilor. Din capul locului, ei [poeții, n.m.] dispun de acel “eu” flexibil. […] În al doilea rând, poeții par capabili să preschimbe dragostea nefericită – egoistă sau mizerabilă – într-o poezie de dragoste bună. Prozatorilor această putință a transformării admirabile, dar necinstită, le lipseşte. Din dragostea urâtă nu suntem în stare să facem decât proză de dragoste urâtă. Aşa că suntem invidioşi (şi vag mefienți) când se apucă poeții să ne vorbească despre iubire. Unde mai pui că scriu ceva căruia-i zic poezie de dragoste şi care e adunată în cărți cu titluri cum ar fi Marea antologie universală a poeziei de dragoste sau altele de soiul ăsta. […] Însă nu există niciun gen care să răspundă la numele de proză de dragoste. Sună prost, stângaci, şi pare o contradicție în termeni. Proză de dragoste: manualul truditorului. Căutați-l la secțiunea tâmplărie.
Cel mai captivant lucru este acela că Barnes ne împarte (pornind de la chestiunea dragostei) în poeți şi prozatori, ca tip de ființă mai degrabă, decât ca şi creatori. Poeții sunt dotați cu un eu fluid şi elastic, chiar amoral la o adică, în timp ce prozatorii sunt mai puțin apți să fie tricksteri şi să se preschimbe în altceva. Poezia de dragoste este firească şi acceptată inclusiv la nivel convențional (nefericirea mai cu seamă hrăneşte poezia bună de dragoste), în timp ce inclusiv denumirea de proză de dragoste pare să fie contra naturii, inadecvată. Cel mai interesant lucru mi s-a părut a fi însă altul: faptul că poeții sunt catalogați a fi admirabili, dar necinstiți, în timp ce prozatorii sunt oneşti, dar nu neapărat admirabili. Poetul e un cameleon şi un zugrav (termenul poate fi înălțat oricât ierarhic), în timp ce prozatorul e tâmplar. Poetul e lunecos, prozatorul este din şmirghel. De ce să ne mirăm că prozatorii îi gelozesc pe poeți?
P.S.
Și, totuşi, se mai utilizează în vremurile noastre formula catalogatoare roman de dragoste (ba chiar uneori se adaugă calificativul mare). Oare de ce J. B. a uitat de el? Cred ca la fel de bine s-ar putea spune că poeții îi gelozesc pe prozatori.
12 Răspunsuri la “anti-chimbal (1)”
- Anemone spune:
Frumos locul…’in textu’… pentru a ne bucura iarasi…de puterea dragostei si-a vorbelor ei.
Citindu-l pe Barnes invers, adica din romana in engleza (my translation), as putea spune ca sintagma ‘love prose’ suna al naibii de pacatos in engleza, ‘stangaci si ca o contradictie in termeni’ cum si Barnes o dibuieste. ‘Prose’ e cam ‘prosaic’, lipsit de catapultele imaginatiei, pe cand ‘love’, in superbia lui, are nevoie de aer, de spatii de planare, de toate curcubeele hiperbolacee, alegoritice si sinecdochiachale pe care sentimentul le poate genera.
Dar nu pot fi de acrod cu presupusa ‘cinste’ lipsita de talent a prozatorilor cand povestesc dragostea in pagini … suspectate de aramizare. ‘Dumnezeul lucrurilor marunte’ imi vine acum in minte. - mesmeeacuttita spune:
faine idei, anemone, gracias!
iata ca si dupa tehnica mersului inapoi al crabului traducerile aduc lucruri noi…
proza de la prozaic, dar poezie de la ce? banuiesc ca de la poetic (poesic ori poesaic oricum nu suna bine deloc!)
mie “love prose” nu-mi suna insa chiar asa neavenit, poate putin impiedicat, fiindca una din potcoavele armasarului nu are cuiele prinse ca lumea…
o iarina spune:
sau “love prose poem”
§ mesmeea cuttita spune:
chiar asa, iarina, got it!:)
- Anemone spune:
da, nici nu m-am gandit…sunt rac de inceput de iulie.
poezie de la poezikon – antologia tuturor celor de dragoste.
cat de pleonastic englezul asta, Barnes, englezii, asa de economi, de obicei: marea antologie universala. cum ar suna: micul florilegiu local.? parca brodat cu acul…florilegiu ca un colegiu sau un cortegiu cu versuri si dragoste. O nota de inocenta adolescentina pe un fundal tragic, funebru, cu panache.
- mesmeea cuttita spune:
n-as spune ca barnes este neaparat pleonastic, ci mai degraba problematizant. adora sa problematizeze, iar mie imi convine lucrul acesta, caci ma provoaca la cogitatiuni mai mult sau mai putin indrituite.
dar ironia cu florilegiul e binevenita, drept care am chicotit!
oricum, in citatele urmatoare din barnes, el este/va fi mai putin pretios.
cuvantul panash imi place teribil, uitasem de el…
- iarina spune:
Oare s-ar potrivi adaptarea: “Poetul neprins, prozator cinstit”?:)
o mesmeea cuttita spune:
who knows? maybe. iata ca raspund englezeste…
- doupop spune:
Surprinzator termenul “chimbal galagios”. Am un proiect pentru scriitoarea din tine, rescrierea unor texte (cu traduceri clasice, asa cum este celebra Corinteni XIII) in versiune mesmeeica (de data asta, te rog, spunind ca ideea imi apartine). Cu plecaciune, un umil “idiot”. - mesmeea cuttita spune:
sugestie incitanta, dar numai pentru cand voi fi pregatita cu asupra de masura.
cat despre “idioti”, ei sunt intotdeauna bineveniti, fiindca-s si mucaliti
- Valeriu spune:
Da cine a scris despre ravagiile amorului? Poetzii sau Flaubert? Ia sa nu se mai trufeasca poetii! - mesmeea cuttita spune:
ihih! asa sa fie! sau asa sa nu fie…