Vladimir BULAT

 

Peşte murat cu cireşe, la Chişinău

 

Am fost la Chişinău după mai bine de un an de absenţă. Am găsit multe lucruri primenite. În bine. Şi m'am convins că schimbările care au început acum un an -- cu adevărat de la tineri se trag! Nu e nimic mai sigur ca certitudinile pe care ţi le dă tinereţea. Mă bucur mult că e aşa. Am descoperit multă lume tânără, vioaie, răscolitoare de sensuri, talentată cu duiumul -- la Festivalul literaturii române, organizate şi coordonate de Vasile Ernu la Chişinău. Ce m'a mirat enorm a fost apatia "intelectualităţii bune", absenţa quasi totală a acesteia de la serile literare. Noroc de Vladimir Beşleagă --care de la înălţimea vîrstei sale a găsit şi timp şi chef de a onora toate manifestările incluse în acest atît de necesar proiect. Îl priveam cu empatică simpatie, cum sorbea efectiv alocuţiunile şi prestaţia fiecărui invitat al festivalului, şi aici mi se pare că se manifestă înalta demnitate şi solidaritate intelectuală: în a fi alături atunci cînd e nevoie de tine, de susţinerea ta. Un om ca Beşleagă apără onoarea şi dă sens oricărei iniţiative culturale, pentru că a arătat prin propria sa biografie, şi mai ales prin opera pe care a scris-o, că este o înaltă conştiinţă, un om ale cărui gesturi şi proiecte sunt de urmat neabătut, şi care are, mai presus de toate curaj şi voinţă civică (oare cît voi amîna analiza răscolitoarei sale investigaţii despre soarta mănăstirii Răciula, scoase la lumină cu atîta trudă?! Este una din cărţile cele mai percutante şi bine scrise în literatura basarabeană în ultimele două decenii).

 

Seara de poezie a fost de-a dreptul instructivă pentru mine, pentru că am descoperit o poetă cu vînă: Aurelia Borzin. Lectura pe care a făcut-o din cele cîteva poeme m-a captivat, iar felul în care stăpîneşte ea limba română, m-a cucerit de-a dreptul (Lumea nu pătrunde doar pe geam). Chiar dacă face parte dintr-o generaţie neastîmpărată de poeţi (Hose Pablo, Andrei Gamarţ ş.a.), Borzin se deosebeşte prin delicateţea limbajului, şi mai ales prin trama sensurilor fluide...L-am ascultat atent şi pe Claudiu Komartin, el e mai "tehnicist", fiorul său poetic e mai elaborat.  Dar e clar că poezia românească trăieşte zile pline de lumină, claritate, că armele slovei poetice sunt orientate spre stările lumii Celuilalt mai mult, decît spre un sine de natură modernistă. În sensul acesta pledează demult şi Sandu Vakulovski.

 

Bucuria mea imensă a fost potenţată cînd am descoperit în expoziţia Élisabethei Ivanovsky, dispuse într'o vitrină, cîteva caiete cu schiţe ale tinerei artiste. Acestea au fost puse la dispoziţia muzeului pentru perioada expoziţiei centenare de harnicul cerecetător Iurie Colesnic, care, probabil, le va dona ulterior acestei instituţii. Din aceste schiţe deducem rîvna junei Élisabeth de a îmbrăţişa întreaga lume a simţirii (de la animale, păsări şi peisaje, pînă la personaje literare şi mitologice etc.), şi este dovada pereptorie a faptului că a desenat şi pictat dintotdeauna, de cînd se ţine minte, cum afirmă în Convorbirea cu Serge Meurant. La vernisajul expoziţiei şi la lansarea acestei minunate cărţi a fost lume multă, interesată să redescopere o artistă uriaşă, celebră prin foarte numeroasele sale cărţi ilustrate în zeci de limbi şi ţări. Dar mai ales, să afle mai multe despre Omul Élisabeth Ivanovsky, care a revenit printre noi, prin operele sale delicate şi ingenioase, imaginative şi pline de umor tonic. Mi-aş dori ca această carte colocvială şi măreaţă să fie citită de cît mai multă lume, dar nu înainte de a-i vedea opera pe simezele Muzeului Naţional de Artă din Chişinău! Mizez foarte mult pe tînăra generaţie, căci mintea lor este cea mai dispusă să priceapă şi să asimileze lucruri noi, sau renăscute, ei sunt împotriva clişeizării şi formalizării de orice fel. 

 

E vremea cireşelor la Chişinău, chiar dacă izul nelustrat al peştelui sărat dar rînced încă mai dăinuie. E mai pregnant decît gustul neprefăcut de tînăr al boabelor rubinii şi emailate. Să sperăm nu pentru mult timp. Dixit!

http://ochiuldeveghe.over-blog.com