Geo DINESCU

La ţară

Nu eram un copil foarte deştept şi nici un copil foarte frumos. Asta nu mă împiedica să fiu centrul universului. Eram prinţesa maidanului şi toţi supuşii mei mă alintau “dracul împieliţat”. Câţiva îmi spuneau “cioară”, pesemne că era cel mai nobil rang. Sub zâmbetul de copil se ascundea o bestie pe care bunicii o iubeau mai mult decât cineva o poate face. Bunicul meu era un domn înalt şi slab care vorbea încet şi nu râdea niciodată în hohote. În fiecare zi se îmbrăca de parcă pleca la oraş: pantaloni de stofă, cămaşă şi vestă. Pe cap purta un basc. Bascul adăpostea un păr lung de argint. Îmi plăcea să mă joc cu el de-a coafeza: îi făceam coroniţe de flori şi îl pieptănam. Într-o zi am tăiat de la rădăcină părul lung de culoarea argintului. Dracul împieliţat şi-a păstrat în continuare rangul de prinţesă iubită şi răsfăţată.

Bunica mea era o femeie extraordinar de frumoasă şi mereu mirosea a parfum de magnolii. Avea mereu hainele îngrijite şi părul atent coafat. Aşa era ea, perfectă.

Pe atunci totul era perfect.

Întreg universul meu se numea Dor Mărunt. O parte din copilărie am crezut că dincolo de biserică este câmp şi după câmp, capătul pământului. Oamenii de la televizor erau toţi de la mine din sat. Nu îi cunoşteam deoarece ei locuiau ori la şosea, ori dincolo de herghelie.

În Dor Mărunt timpul stătea în loc în fiecare seară. Trenul de ora 9 şi jumătate ne prindea mereu pe toţi trei la masă în curte. Se auzeau doar frunzele plopilor şi greierii. Şi gura mea care nu a învăţat niciodată să tacă. În urmă cu 30 ani nu existau accidente, aşadar nu aveam bonă. Bunicul meu găsise soluţia pentru a putea scăpa de mine pentru câteva ore. Mă baga într-o carcasă tv împreună cu câteva răţuşte şi căţeluşi de plastic şi îmi spunea să fac emisiune. Ştiam că nu pot pleca de acolo deoarece “stimaţii telespectatori” ar fi fost dezamăgiţi.

Acum Dor Măruntul este în rai împreună cu bunicii mei.

Dacă nu erau ei, poate că nu aş fi învăţat că fericirea este atunci când eşti iubit, când râzi, când zâmbeşti şi numai tu ştii de ce, când răsare soarele şi ştii că în acea zi nimic rău nu te va atinge, când ai sorbit prima gură de cafea fierbinte înainte cu câteva secunde de a-ţi aprinde o ţigară iar omul de lângă tine face acelaşi lucru şi-ţi zâmbeşte, când te-ntinzi în tot patul, când mănânci micul dejun numai pentru a satisface bucuria aceluia care ţi l-a adus la pat, când în cameră intră o albină speriată şi reuşeşti s-o salvezi, când te strigă cineva la fereastră numai ca să te salute, când rămâi cu mustaţă de la laptele bătut, când te împaci după o ceartă zdravănă, la zece minute după ce te-ai aşezat într-un muşuroi de furnici, când plouă cu soare, când e furtună, când primeşti primii ghiocei, când răsare soarele,când te trezeşti dintr-un coşmar îngrozitor, când visezi cai albi, când sună telefonul după miezul nopţii şi nu este nimic important, când mănânci glazura unei prăjituri, când te simţi cel mai important om din lume, când eşti o femeie frumoasă, când eşti un bărbat frumos, când construieşti castele de nisip, când îţi doreşti să ajungi mecanic de locomotivă, când îţi faci planuri de a schimba lumea şi când reuşeşti să faci acest lucru, când alergi cu bicicleta, când spargi coaja unui ou cu linguriţa, când împarţi o prăjitură cu cineva şi trişezi, când stai lungit în iarbă, când te lovesc valurile mării, când vine Moş Crăciun, când te lupţi cu nămeţii de zăpadă, când arde focul în sobă şi miroase a mere coapte, când cântă greierii şi singura lumină vine de la lună, când alergi desculţ prin iarba plină de rouă, când numeri stelele, când înveţi ceva nou, când eşti ţinut în braţe, când îl faci pe celălalt să râdă, când te urci în copaci, când porţi cercei de cireşe, când înalţi un zmeu, când faci baloane de săpun, când te gândeşti că aproape ai devenit om mare, când scrii prima scrisoare, când încă n-ai aflat că oamenii mor, când cauţi comori, când răscoleşti în sertarele bunicii, când îţi cureţi pânzele de păianjen de pe faţă în timp ce cauţi cu privirea prin podul casei, când faci hăinuţe păpuşilor, când asculţi poveşti înainte de culcare, când arunci pietre în fântână, când te tăvăleşti prin praf, când rămâi pentru prima dată singur acasă, când primeşti o cutie de cretă colorată, când ai voie pentru prima dată să mergi la magazin să cumperi pâine (şi de rest, bomboane), când mergi cu trenul, când câştigi (cinstit sau nu) primii bănuţi, când simţi acel mare gol din stomac, când dormi în cearceafuri dantelate şi apretate, când citeşti o poezie frumoasă, când îmbraci o rochie nouă, când ai luat premiul întâi (eu niciodată!), când escaladezi o grămadă mare de lemne, când stai sub o tufă de liliac, când simţi mirosul de iasomie, când te rogi într-o biserică goală, când atingi un lucru vechi, când rupi dintr-o pâine fierbinte de  casă, când mănânci vată pe băţ sau acadele uriaşe, când vezi un film bun, când mergi la circ, când cunoşti oameni noi, când vezi focurile de artificii, când pe stradă trece caravana ţiganilor, când călătoreşti într-o căruţă plină cu paie, când săruţi un cal pe nas, când câinele îţi sărută obrazul, când reuşeşti să transformi plânsul unui copil în râs, când ai primul secret, când te îndrăgosteşti de un mare actor de cinema, când câştigi la loz în plic, când îţi umpli gura de caramele şi ţi se lipesc de dinţi, când te strâmbi în oglindă, când arunci dinţişorul căzut peste casă şi ceri în schimbul celui de lapte unul de oţel, când mergi la colindat cu grupul de copii, când împodobeşti bradul de Crăciun, când tu ai construit cel mai frumos Om de Zăpadă, când lingi ţurţurii de gheaţă, când ai mâinile murdare de nuci verzi, când te dai în leagăn, când asculţi o cutie muzicală, când alergi pe un câmp de flori, când prinzi fluturi, când dansezi în ploaie, când răsare soarele, când stai ore întregi la pescuit, când tragi la ţintă cu arcul, când vezi un mânz mergând împleticit, când cineva îţi perie părul, când mănânci îngheţată cu lingura de lemn în timp ce te uiţi la filme vechi, când mergi la grădina zoologică, când mergi pentru prima dată la un spectacol de teatru sau la un concert, când plângi de fericire, când nu cunoşti ura şi când iubeşti.