Arik şi mercenarii

                                           Pentru Gabriel, Bianca, Timeea,Dodo, Iris, Alexandra, Paula, Ioni,

 Mara, Vasi, Ruxandra, Edi, Ancuţa, Mihăiţă, Maria, Paulina;

şi celorlalţi copii care au pierdut jucării

 

-fragment-

 

Şoricelul şi prinţesa  se sperie de o „fiinţă stranie” şi cad într-o groapă

 

Păşiră apoi tăcuţi împreună,

Sărind peste şanţ şi un bolovan.

Păreau pete de umbră sub lună,

Lunecînd pe-un ciudat tobogan.

 

Prinţesa cusu coifuri de luptă

Din frunze cu marginea tare.

Şi-abia trecură de salcia ruptă,

Cînd tăcerea le-a fost întreruptă

De-o nemaivăzută-arătare...

 

Avea roţi în loc de picioare.

Se mişca înainte şi înapoi,

Mai viu colorat ca o floare,

Muşca din pămînt şi noroi.

( Un excavator era oare?)

 

- Cum să ghicească unii ca noi

Ce-ar putea fi această făptură!?

Fugi, Nasuri Cîrne! E-un tărăboi

Cum n-a mai fost pe arătură.

 

- Vai mie, am căzut în capcană!

E-o groapă ascunsă sub paie...

- Te scot, las în jos o năframă...

- Nu încă..., am dat de-o odaie,

 

Să ieşi deasupra nu-s trepte,

Însă o uşă e prinsă-n perete.

- Mercenarii mai pot să aştepte

Coboară, prinţesă, fără regrete.

 

 

Celor doi prieteni li se alătură scamatorul Mişmaş

 

Intrară pe-un culoar cu tablouri

Pătat auriu de-o pulbere fină,

De parcă prin ascunse hublouri

S-ar fi cernut dungi de lumină.

 

- Poate-i un tunel vechi de mină,

În care au fost îngropate comori.

- Ar fi atunci murdărie şi tină,

Nu praful acesta parcă de sori!

 

Nasuri Cîrne, totuşi mi-e frică.

Dacă pîndeşte-o uriaşă furnică

Sau un şarpe cu colţi de venin?

- Păi de-aia după tine mă ţin;

Sînt curajos, dar azi mă abţin.

 

- Sst, şoricele, cred c-am ajuns

Uite-o încăpere aproape pustie:

E-o masă şi-un scaun neuns,

Nişte creioane şi foi de hîrtie...

 

- Dar ce-mi văd ochii!? Vai mie,

Pluteşte spre noi o farfurie!

Prinţesă, fugi, că nu se ştie

Ce fel de-ntunecată magie

Ne va închide în colivie...

 

- Curaj! Doar nu eşti un laş!

De ce te ascunzi după făraş,

Cînd e mai uşor să întrebăm

Politicos în ce loc ne aflăm?

 

- Scuzaţi!... În ce loc ne-aflăm?

 

- Bun venit! Mă cheamă Mişmaş!

(Auziră de după-o felie de caş)

- Sînt scamatorul venit din oraş

Cu o treabă mai greu de făcut...

 

- Scuzaţi-ne, dar sînteţi nevăzut!?

- Am pus un pariu şi-am pierdut:

Trei Piraţi, viclean, mi-a cerut

Să facem concurs de ghicitori,

Un ultim răspuns nu am ştiut,

Şi-a zis: „De-acuma fără culori

Rămîi, cît mai stai în Ţinut!”

 

- Şi noi prin necaz am trecut,

Iar Arik e acum prizonier...

- Arik cel Voinic!? Mă ofer

Să v-ajut să-l scoateţi la soare,

Căci, prinţesă, e-o mare onoare

În adăpostul meu să vă ştiu.

 

Prietenul vostru doresc să fiu!

Să facem pace din nou în Ţinut,

Să-mi regăsesc chipul ştiut

Şi să repar o veche greşeală

Pentru care azi dau socoteală.

 

 

Prinţesa şi şoricelul îl ajută pe Mişmaş să nu mai fie nevăzut

 

- Bine, Mişmaş! Să văd de ghiceşti:

„Ce pare că are mîini şi picioare

Gros sau subţire, şi-n orice culoare,

Fără el nu poţi nicăieri să porneşti?”

- Prinţesă, e un cal din poveşti!?

 

- Nu! E-un costum! Deja îl cos,

Pentru tine. Am ace multe şi aţă,

În stofă galbenă vei fi arătos,

Deşi n-o să te vedem şi la faţă!

 

Încă un tiv şi poţi să-l îmbraci.

 

- Gata! Un om din pînză ţesut.

Uită-te-aici! Începi să ne placi,

Deşi a mai rămas ceva de făcut.

 

Eu, Nasuri Cîrne, o să te-ajut:

Praf de ardei roşu, petale şi lut

Într-o cană le-amestec de zor,

Şi cu-o pensulă, foarte uşor,

Te pictez pe obraz grijuliu.

 

Hocus, pocus!.. Mai viu

Eşti acum..., deşi movuliu!

 

Mişmaş le povesteşte despre spectacolul lui special din oraş

 

„E vedetă, dar pe scenă nu cîntă,

Sub batistă ascunde un iepuraş,

Cîştigă cînd se ia cu alţii la trîntă,

Dispare şi-apare oriunde-n oraş...”

 

- E cumva magicianul Mişmaş?

- Chiar el! Prinţesă-ai ghicit!

La orice fel de magie-s fruntaş

Şi totuşi, într-o zi, ceva am greşit.

 

Fiind eu cel mai bun scamator

Am pus cîteva vrăji laolaltă

Şi-n joben am deschis coridor

Care, fără gări sau vreo haltă,

Să ducă oriunde pe hartă.

 

Şi-apoi am dat un spectacol

Cu numere noi, fără egal.

Tuturor le păream un oracol:

- Am scos pe scenă un cal

Din pălărie. Dar şi un caval

Şi un delfin eşuat lîngă mal.

 

Şi ziua s-ar fi sfîrşit minunat,

De n-ar fi venit un băieţel,

Să-i aflu un vechi soldăţel

De plumb, scorojit şi pătat.

- L-am pierdut şi sînt supărat.

Mi-e aşa de dor, nene, de el!

 

- Nimic mai uşor, prichindel!

Am zis. – Voi face-o magie.

 

- Ieşiţi jucării din pălărie!

Maşinuţe! Un avion de hîrtie!

Maimuţe de plastic, roboţi,

Piese de lego s-ajungă la toţi,

Haine aurite şi patru păpuşi,

Cuburi, dar şi capcane cu uşi,

Ceşti mititele, pistoale, lopeţi,

Mai multe arcuri fără săgeţi,

Excavatoare şi o prinţesă,

Un dalmaţian încă în lesă

Ronţăind un puzzle cu-Arik,

Albă ca Zăpada lîngă-un pitic,

Doi monstruleţi şi un vînător,

Cîţiva indieni iuţi de picior

Şi chiar un vapor cu motor...

 

- Stai, nene, îmi văd soldatul,

E chiar acolo, lîngă piratul

Fără corabie! Îţi mulţumesc!

Nu credeam să-l mai găsessc.

 

Carte în lucru la Editura Corint Junior unde, în 2008, a apărut Aventurile lui Arik.