Alexandru Vakulovski

 Nebunul Baştovoi

 Romanul Nebunul, de ieromonahul Savatie Baştovoi este într-o oarecare măsură autobiografic. Nu prin firul narativ, ci prin trăirile redate.

 Când l-am cunoscut, acum mulţi ani, Baştovoi era tot timpul cu o gentuţă la el, în care erau nelipsite mai multe cărţi de-ale lui Freud şi Nietzsche. Nu trebuie să mai spun că era ateu convins (a spus-o singur, în mai multe texte), deşi era frământat de tema credinţei, ceea ce se vede încă din Elefantul promis, volumul său de debut.

 Personajul romanului Nebunul este Sfântul Simeon din Edessa. Acţiunea are loc în secolul VI. Normal, nu ar putea fi vorba de autobiografic aici, dar părintele Savatie narează aşa, de parcă ar cunoaşte nu doar evenimentele istorice de atunci din interior, ci chiar şi ceea ce simte Sfântul Simeon cel Nebun, deşi i-a cunoscut biografia doar din cărţi, în special din Vieţile Sfinţilor.

 După ani de pusnicie, Sfântul Simeon se întoarce în Emesa, unde a fost văzut ca nebun, pentru că frecventa bordelurile şi comedianţii. El ajunsese la un nivel în care şi-a stârpit patimile şi vroia să-i ajute pe cei căzuţi chiar din mijlocul lor, pentru că aşa i se părea mai corect, decât din singurătatea unui pustnic.

 Chiar din momentul în care s-a călugărit, părintele Savatie Baştovoi a fost privit ca un nebun chiar şi de o parte din prieteni. Probabil că a ştiut şi a simţit asta şi de aici vine înţelegerea vieţii Sfântului Simeon cel Nebun. Chiar şi din dedicaţie, părintele Savatie Baştovoi spune multe: „Dedic această carte tuturor celor care prin faptele lor s-au făcut plăcuţi lui Dumnezeu, dar au fost nesocotiţi de către oameni”.

 Nebunul este o carte care merită citită, din mai multe motive. Pentru că e un roman reuşit care porneşte de la biografiile sfinţilor, un lucru cel puţin neobişnuit pentru literatura română şi pentru că e un nou mod de a nara al scriitorului Baştovoi, care nu se plictiseşte să ne uimească.

 Recent romanul a fost tradus în limba rusă, ceea ce ne bucură, pentru că merită citit de cât mai multă lume, pentru că are în el lucruri universale, deşi provin dintr-o lume îndepărtată şi străină nouă. Trebuie să menţionez şi traducerea excelentă în rusă a Antosiei Darca, unul din cei mai profesionişti traducători din română în rusă.

 * Ieromonah Savatie Baştovoi, Nebunul, Ed. Cathisma, Bucureşti, 2009