Vladimir BULAT
"Atlas vacui" în optica lui Ihsan Oktay Anar
Literatura turcă contemporană nu sufocă apetiturile şi preferinţele publicului românesc, chiar dacă în ultimii ani patru romane de Orhan Pamuk au fost traduse de editura Curtea Veche. Cînd s-a ajuns la romanul Istanbul, Amintirile şi oraşul, se pare că s-a produs o sciziune, o bîlbă, şi de aici încolo Pamuk va apărea la o altă editură... Între timp ne-am putut înfrupta din două scrieri semnate de Elif Shafak, doar că acestea nu s-au tradus din turcă, ci din engleză, autoarea scriind în ambele limbi, dar se pare că opera ei publicată în limba turcă nu interesează pe editorii români...
La editura Leda a apărut o nouă operă literară, romanul ATLASUL CONTINENTELOR ÎNCEŢOŞATE, în traducerea Luminiţei Munteanu. E vorba de acceaşi autoare care ne-a dat foarte îngrijitele versiuni din opera lui Pamuk. Dar aici parcă s-a întrecut pe sine, acurateţea, acribia şi limbajul sunt elaborate şi protocite la cote maxime. Revedem cum limbajul şi lexicul funcţionăresc al epocii pre şi fanariote se perindă, renăscute şi bine ţesute în trama romanescă ticluită de Ihsan Oktay Anar, unde autorul este şi un soi de alter ego al personajului principal, Ihsan Efendi cel Lung – cel care pune la cale Atlasul Vidului... Pentru cineva care ştie cît de cît minunata urbe de pe coastele Mării Marmara, Cornului de Aur şi a Bosforului, va găsi în cartea lui Ihsan Oktay Anar o evocare a unor vremuri din amurgul celui de-al XVII-lea veac şi va constata că majoritatea toponimiilor de atunci se regăsesc şi astăzi, in situ. Evident, dacă e vorba de o ficţiune, atunci oraşul trebuie să se numească Constantiniye, dar debarcaderele Karaköy, Eminönü şi Üsküdar sunt tot la locul lor, cu omenirea nesfîrşită, pestriţă, agitată, turmentată de tutun, opiu, vin şi necontenite taclale. Naraţiunea lui Ihsan Efendi cel Lung ne poartă-n lungul şi de-a latul oraşului, prin Galata, Tophane, Tahtelkale, Fanar, Eyüp, Kasimpaşa, Mahmutpaşa, pe lîngă Moscheile: Sultan Ahmet, Bayezid, Arabă, Eminönü, Eyüp, a Sultanei Mamă etc. Oameni, evenimente, intrigi, bani, versete din Coran, isnafuri, ogeacuri, pliuri, tîlcuri pitite – toate întregesc o arhitectură literară captivantă, fluidă, o construcţie amăgitoare, stratificată, evanescentă şi care imaginează excelent un colosal context şi mai multe problematici, despre putere şi despre primejdiile cunoaşterii, despre Vid şi moarte.
Se spune că restul scrierilor acestui autor se particularizează printr-o unitate stilistică ireproşabilă, iar schema acestui prim roman este reluată şi augmentată. Sper că editura Leda va avea răbdare, interes şi va depune efortul să aducă din opera Ihsan Oktay Anar măcar tot atît cît Curtea Veche ne-a oferit din cea a nobeliantului Pamuk! Eu zic că merită. Din plin.
Lumea asta levantină, monumentală şi colorată, trebuie să o cunoaştem cu de-amănuntul...