Tatuaje

Mihail VAKULOVSKI

Cioclea_vrea_să_distrugă_uniVersul.com

Cînd ajung acasă îmi place să răsfoiesc cărţile din biblioteca tatălui, să răsfoiesc cărţi pe care nu le am la Braşov, să recitesc din poeţii basarabeni pe care i-am admirat în adolescenţă. Acum am găsit cea mai recentă carte a lui Eugen Cioclea, un poet deschizător de drumuri pentru literatura dintre Nistru şi Prut, care are un stil propriu şi care n-a scris niciodată ca alţii. Un poet basarabean mult prea tare pentru ca lumea literară din România să şi-l asume de bună voie, pentru că Eugen Cioclea i-ar eclipsa pe tare mulţi poeţi „nepereche”. De fapt, poezia lui Cioclea este Made in URSS, cum spune chiar în primul său poem, fapt biografic, dar şi bibliografic. La Eugen Cioclea se simt influenţele miakovskiene, ca ritm, şi eseniniene, ca sensibilitate şi ironie – blajină şi duioasă. În URSS Eugen Cioclea se făcuse cunoscut prin versul „Sînt cel mai trist poet din Europa”, (I) pentru că în URSS nu prea puteai să ieşi în Europa, URSS ţinînd loc universului şi (II) pentru că în URSS nu aveai dreptul să fii trist. Dintre poeţii români Eugen Cioclea poate fi comparat cu Mircea Dinescu, poezia lui avînd la fel de mult nerv, e la fel de declarativă şi la fel de socială la prima vedere. „Vreau să distrug uniVersul” începe cu un „Drept motto...” de o pagină şi jumătate, prin care poetul se prezintă: „nu o dată am profitat, cu prisosinţă, de dragostea femeilor moscovite. Mă prezentam (unde eşti tu, Ostap Bender?!) scurt şi bombastic: viitorul laureat al premiului Nobel! (...) Insuportabil ar fi să greşesc, dar uneori pot să jur că mai port, răşchirat peste zări, năsălăul lui Gogol”. Cititorul este pus în temă cu stilul lui Cioclea chiar din primul rînd al primului poem al cărţii, „La persoana a treia”, un fel de ars poetica a lui Eugen Cioclea: „Poezia lui Eugen Cioclea este o poezie declarativă. / El vă face declaraţii de iubire din mers. (...) El vine hotărît să vă spună / ceea ce n-a apucat să audă de la fiecare din voi, / el vi se uită lacom în gură / ca la o podoabă de măr / şi chiar muşcă din măr / şi îşi marchează poemele: / Made in URSS”. Nu există nici un poem scris de Eugen Cioclea din care n-ai vrea să citezi. Să vă împărtăşesc cîteva exemple din colecţia mea de citate. „Poate”: „Pledez pentru semnul: egalitate / dintre firul de iarbă / şi turnul Eiffel”. „Regula jocului”: „Declinul nu, o, nu se mai declină / decît din viitor înspre părinţi” – „dar deocamdată, fiindcă chiar roua / pe picioare / ne aminteşte lanţul de ieri, / se joacă dur”. „Dilema”: „Vreau ca un ciung demult să vă cuprind, / strivind pe piept, întins, acordeonul (...) eu ştiu că-n sat a mai rămas un cal, / căruia i-i tare dor de mine”. „Rampa”: „Las pentru alţi cercetători succesul / de-a da prin străchini c-un picior de vers. / Eu îmi propun să scutur universul...” „Substituire”: „Ce aş putea să vă spun, / dacă pînă şi rudele / îmi cercetează-ndelung paşaportul, înainte / de a mă strînge la piept”. „Anapoda”: „Patriotu-n mă-sa de la primărie / să nu-l prindă puciul o-ntindea la Prut. / Cînd i-am spus de mine s-a strîmbat licheaua: / tu ce mare brînză-n / viaţă ai făcut?” „Numitorul comun”: „Am moştenit călcîiul lui Ahile”. „Apel”: „Mă adresez generaţiei mele, / cît şi celor ce n-au apucat deocamdată să prindă la seu; / din clipa aceasta (nu mai puţin importantă / ca pasul lui Armstrong pe lună) / toţi cu şanse egale de a hrăni cu colivă /clanul de vrăbii al istoriei literare, / departe de a fi puritani, / măcar pentru poemele despre mamă şi patrie / vom refuza matrapazlîcul / de bani”. „Autobuz spre provincie”: „Vin acasă. Cu sufletul scîlciat. / Cu toate visele zdruncinate, ca nişte mere-n-tr-un sac (...) Vin acasă. Mă întorc în provincie. / Mai sentimental decît toată literatura sovietică moldovenească”. „Testament”: „Şi mă plesneşte-n bot realitatea”. „Matrice”: „Cu capul sus şi dezgolit în artă / să intri ca în ştreang”. Dacă Eugen Cioclea are-n plan distrugerea uniVersului, trebuie să înceapă cu cîteva poeme de-ale sale, cum e „Bocet senin”, un existem extraordinar, ca şi următorul poem din carte, de altfel, „Prinderea cîinelui roşcat”, în care „femeia îmi trece prin pat ca pe schiuri”, ca şi următorul, „Căderea liberă”, unde viaţa e ca timpul în care cazi cînd nu ţi s-a deschis paraşuta, iar după aceea „intru în sfera de influenţă a dumneavoastră”, ca şi „Cina irodică” sau „Realism” sau „Love story” sau „Apel” sau „Dacă-i să mor”... Un poet basarabean tare bun pentru istoria literaturii române.

This email address is being protected from spambots. You need JavaScript enabled to view it.

„Vreau să distrug uniVersul” de Eugen Cioclea, Editura „Prometeu”, Chişinău, 2007