Mihail Vakulovski

„Particulele elementare”

„Particulele elementare” de Michel Houellebecq e un roman compus din trei părţi, prolog şi epilog. Din Prolog aflăm că Michel Djerzinski e un biolog eminent, candidat serios la premiul Nobel, care a dispărut subit. Partea întîi, „Regatul pierdut”, e despre copilăria şi adolescenţa celor două personaje principale ale cărţii, Michel şi Bruno, doi fraţi de la doi taţi diferiţi. Dar aflăm asta din amintirile lui Michel (care, la 40 de ani, îşi ia concediu „fără proiect, fără scop, fără nici o motivaţie, prea de neînţeles”) şi din destăinuirile lui Bruno. Michel nu mai avea chef de nimic şi nu mai avea nici o motivaţie la serviciu; îşi ia rămas bun de la colegi, iar cînd se întoarce acasă găseşte moartă unica fiinţă care îl aştepta de obicei, o pasăre. Ca şi Michel, Bruno e crescut de bunica după tată, iar după ce aceasta moare, e trimis la orfelinat, unde cunoaşte toate umilinţele posibile. Prima „iubire” a lui Bruno, ca şi copilăria, e nefericită, Michel însă are un debut destul de OK (cu Annabelle). Prima parte se termină la moartea bunicii lui Michel. În partea a doua („Momente ciudate”) Bruno, profesor de literatură, se duce la Locul Schimbării, înfiinţat de anarhiştii „68-işti”, loc care cîndva era al libertăţii totale, iar în timpul acţiunii (anii ’80) devenise un loc al depresiei & frustrării. Aici își întîlnește iubirea vieții sale, pe Christiane, iar aventurile lor sexuale şi dragostea lor carnală e descrisă cu lux de amănunte de Houellebecq, și din discuțiile lor aflăm foarte multe detalii interesante despre viața personajelor. În acelaşi timp şi Michel, foarte deprimat după ce devine liber, își (re)întîlnește iubirea, pe Annabelle. Dar ambele istorii de dragoste se termină houellebecq-ian. În timpul unei orgii Christiane paralizează, apoi se sinucide, iar Bruno ajunge în clinica psihiatrică. Annabelle are cancer şi se sinucide şi ea, iar Michel pleacă să lucreze în Irlanda. După ce şi-a terminat lucrarea, foarte importantă, a trimis-o la Academia de Ştiinţe din Paris şi la revista britanică Nature, apoi pur şi simplu a dispărut („astăzi credem că Michel Djerzinski s-a pierdut în ocean”). Din Epilog înţelegem că această carte e scrisă de un reprezentant al viitoarei specii, gîndită de Michel Djerzinski în scrierile sale, o lucrare dedicată omului, această specie nefericită şi curajoasă „care ne-a creat”. Ca şi în cazul romanului „Platforma”, citind „Particulele elementare” îţi tot vine să-ţi notezi citate, cartea fiind foarte bine scrisă şi conţinînd multe idei originale. Am să citez doar cîteva fragmente pe care le-am subliniat, ca să vă fac poftă de citit: „Întotdeauna e straniu să-i asculţi pe alţii vorbind despre tine, mai ales cînd nu par conştienţi de prezenţa ta”; „Bărbaţii care îmbătrînesc în singurătate sunt mai puţin de plîns decît femeile aflate în aceeaşi situaţie. Bărbaţii beau vin prost, adorm şi le pute gura; apoi se trezesc şi o iau de la capăt; mor destul de repede. Femeile iau calmante, fac yoga, consultă psihanalişti; trăiesc mult şi suferă mult”; „Copiii suportă lumea pe care adulţii au clădit-o pentru ei, încearcă să se adapteze cît pot mai bine; mai tîrziu, în general, refac aceeaşi lume”; „Lumea exterioară îşi avea legile proprii, iar aceste legi nu erau umane”; „Umorul nu te salvează; în fond, umorul nu serveşte aproape la nimic. Poţi privi cu umor întîmplările vieţii ani de zile, uneori foarte mulţi ani, în unele cazuri poţi adopta o atitudine umoristică practic pînă la capăt; dar în fond viaţa îţi sfîşie inima”... Lectură utilă!

(După „Particulele elementare” s-a făcut un film, bun, dar care mai demonstrează încă o dată că un film bun nu prea are cum să se ridice la nivelul unui roman foarte bun).

Michel Houellebecq, „Particulele elementare”,

Ed. Polirom, Iaşi, 2012 (trad.: Emanoil Marcu)