Dragi deţinuţi ai R. Moldova, pardon, cetăţeni…
Da, de fiecare dată când aud sau spun cetăţean moldovean, această sintagmă mi se asociază în cap cu deţinuţi moldoveni…
În ultima perioadă am tot văzut la Moldova 1 la ştiri sau la emisiuni speciale cât de bine conlucrează statul nostru cu UE (sau UIE, cum spune tovarăşul preşedinte). În ce constă această bună înţelegere, conlucrare? În lume e criză, deci „ai lor” nu mai au nevoie de „ai noştri”, aşa că acum se discută despre întoarcerea civilizată a moldovenilor acasă…
Moldovenii vin acasă ca la închisoare. Pentru că dacă nu eşti fiu de politician (deci „biznisman”, nu prea ai ce face aici. În Moldova e frumos în vacanţă, cum spune fratele meu. Să stai la sat, înconjurat de verdeaţă. Da, într-adevăr e foarte frumos. Dar viaţa socială şi economică te trage la fund. Când se termină vacanţa, începe detenţia.
Din ce în ce văd mai bine că statul nostru e ca o puşcărie. UE nu ne vrea, suntem sătui de Rusia, România e în UE şi se conformează… Cel mai bine e înainte de alegeri, când partidele politice nu mai ştiu cum să mituiască şi să prostească populaţia. E uşor de mituit şi de prostit. Măreşti pensia cu o rublă, promiţi creşterea salariului cu două ruble, vinzi parizer cu cincizeci de copeici. După asta, gata, uitaţi de promisiuni, că doar de la început a fost foarte clar că politicianul cel mai bun e cel mai mare escroc.
În prima săptămână când m-am întors acasă din România, m-am oprit lângă un iaz şi făceam poze unui rest de maşină. Brusc a apărut un tip care m-a luat la întrebări. De ce fac poze, pentru ce. I-am spus că pentru mine, pentru că-mi place. S-a mirat, dar apoi m-a invitat la el în casă, ca să-i fac nişte poze ca să le trimită familiei din Italia.
Vroia să-i fac poze la „plitcile” pe care le-a pus în casă, nu lui. Ca să vadă soţia care era la muncă în Italia că nu stă degeaba acasă. I-am făcut poze la „plitci”. Apoi, din vorbă-n vorbă, mi-a spus că şi-a făcut lui şi familiei paşapoarte româneşti, ca să poată merge mai uşor în Italia. Nu ştiu de ce, mie mi-au dat cetăţenie pe 10 ani, iar soţiei şi copiilor pe 5 ani. I-am spus că atât sunt valabile paşapoartele, nu cetăţenia, dar el oricum nu înţelegea.
Mi-a spus şi cât l-a costat afacerea. Un telefon la un băiat bun, care i-a rezolvat totul pentru 1000 €. Cu domiciliul stabil în Bucureşti. Mi-a spus că, dacă vreau, îmi dă şi mie numărul de telefon. I-am spus că n-am nevoie. Nu i-am mai spus şi alte amănunte: că tocmai am fost expulzat din România, pentru că nu mi-am vizat legitimaţia temporară, că din 2004 mi-am depus dosarul pentru cetăţenie, că stau acolo din 1997…
Dar asta e ironia sorţii. I-am făcut poze la „plitci”. Nu vreau să condamn acel om. Părerea mea e că toţi ar trebui să circule liber. Dar nu pot să nu observ şi cum a tratat statul român problema cetăţeniei. Sunt buni cei care dau mită?! Răspunsul e: da!
Fratele meu a venit acasă pregătit să mă încurajeze. Să consider cei 2 ani jumătate de interdicţie pentru România ca pe o vacanţă. Dar când a văzut cât de frumos e, a uitat să mă mai încurajeze. Mi-a spus asta la telefon, când a reuşit să mă prindă după mai multe încercări. Pentru că nu ştiu de ce sunt probleme cu convorbirile din străinătate. Se întrerup după ce iei receptorul sau se aud pârâituri şi rumoare. Probabil că lucrează „băieţii buni”. Nu ştiu de ce se chinuiesc, pentru că eu oricum spun totul pe faţă. Probabil din cauza dulcii, roşiei inerţii…
Da, e bine acasă. Unde trebuie să stau 2 ani jumătate în detenţie, pardon, vacanţă. Au trecut alegerile. Corecte, spun şi europenii. Iar după alegeri mama n-a mai primit salariu şi e deja mijlocul lunii mai. Mama mea e profesoară, cetăţean moldovean şi nu e rudă cu politicieni.