„Nu contează care este piesa mea preferată de pe albumul meu, contează care este piesa TA preferată”,
interviu cu Nick Făgădar/Luna Amară,
realizat de Mihail Vakulovski
- Salutare, Nick, şi felicitări pentru albumul tău solo, „Autumn Hotel”. De mult timp lucrezi la el? A durat mai mult facerea acestui album decît te-ai fi aşteptat?
- A durat cît a vrut el să dureze. Şi a vrut sa dureze cam... aproape 3 ani. L-am lăsat „să-și facă mendrele” prin capul meu, apoi în afara lui şi, într-un final, s-a lăsat îmblînzit. Dar nu încuiat.
- Cum ai adunat echipa pentru Autumn Hotel? De ce i-ai ales pe aceşti cîntăreţi şi nu pe alţii? Cine ţi-ar mai fi plăcut să participe la înregistrarea acestui album dintre cîntăreţii români?
- Cu cei din Kumm şi aici mă refer şi la Domi, sunt prieten vechi şi fan de-al lor şi mai vechi. Nu mi-a fost greu să-i aleg, pentru că doream să cînt cu ei de ceva vreme. Cu Dan Vaida mă ştiu de cel mai mult timp. El m-a învăţat să cînt la chitară, deci am mai bifat o dorinţă de pe lista mea şi anume să cînt împreună cu acest vechi prieten. Ce nu ştie multă lume e faptul că, mai la început, la chitară era Nucu de la OCS şi la chitară bas Dan Georgescu, în prezent nu basist, ci tobar în Byron. Mi-ar fi plăcut mult să fi rămas şi ei în proiect pînă în faza finală, a înregistrărilor, însă nu a fost să fie.
- Toată lumea acum aşteaptă concerte Autumn Hotel, mai ales că ştim că Luna Amară, formaţia din care faci parte şi tu, şi Sorin, e una din cele mai populare trupe live; cînd va fi primul concert Autumn Hotel?
- Sper ca în luna martie 2013 să avem două concerte „pilot”, unul în Cluj şi un altul în Bucureşti. Dacă vom avea public interesat de muzica Autumn Hotel, atunci ne vom strădui să mai facem şi alte concerte prin ţară.
- Apropo, de ce ai numit albumul Autumn Hotel? Te-ai gîndit să faci şi o formaţie cu acest nume sau e un nume care va rămîne doar pentru albumul tău solo?
- Proiectul în sine se numește Autumn Hotel şi albumul propriu-zis e omonim. L-am numit așa pentru că deși nu e nu știu ce metaforă care să dea pe-afară de inspirație, mi se pare că reflectă destul de fidel ce se întâmplă pe album. Şi ca muzică, şi din perspectiva implicării muzicienilor prezenți. Adică, de ce hotel? Pentru că e un proiect muzical care oferă „găzduire temporară, sub același acoperiș”, unor artiști care îşi au „locuința stabilă” în sînul altor formații. De ce Autumn? Pentru că e anotimpul meu preferat, pentru că iubesc culorile toamnei şi soarele şi ploile şi mirosurile ei.
- Părinţii tăi au ascultat albumul? L-au comparat cu albumele LA sau pentru ei e acelaşi lucru – fie că e un album LA, fie că e albumul tău solo?
- Cred că e cam acelaşi lucru, deoarece nu cred că au ascultat vreodată vreun album pe care cînt eu. Poate, accidental, vreo piesă la radio sau la mine în maşină. Pe albumul ăsta l-au primit cadou, pentru că ţineam să vadă măcar cum arată, deoarece prezentarea e una foarte specială. Şi arată frumos.
- Albumul a fost înregistrat la studioul tău, Luna Recording Studio. Un studio pentru un muzician e ca şi o editură pentru un scriitor sau e mult mai mult, fiind şi o posibilă sală de repetiţii, birou şi chiar… memorie?
- A fost o investiție extraordinar de inspirată şi necesară. Eram „nomazi” şi aveam nevoie de „casă”, de un cuib al nostru. Nu mai voiam să depindem de nimeni. Inițial, am proiectat o sală de repetiții, însă, pe parcurs, m-am ambiționat şi am făcut studioul. Am băgat foarte mulți bani, pentru că am cumpărat cele mai bune echipamente. Nu am făcut compromisuri. Şi în fiecare zi mă gândesc ce norocoși suntem că dispunem de acest studio/sală de repetiții. Orice artist e binevenit să înregistreze în Luna Recording Studio, nu e destinat exclusiv pentru Luna Amară. Alternativ Quartet sunt unii din cei care au înregistrat album complet, Oigan din Kumm a tras voci şi chitări pentru albumul său solo, care va apărea anul ăsta, Luni la teatru au înregistrat cîteva piese, care sună foarte bine, pentru albumul lor de debut. Sala de repetiții pentru o trupă e tot ce îți poți imagina că o încăpere ar putea reprezenta pentru o ființă: maternitate, creșă, școală, serviciu, sală de ședințe, casă de nebuni, cîrciumă, cel mai zgomotos loc din lume, sală de fitness, cabinet de psihoterapie etc.
- Cele 12 piese de pe album sunt scrise de tine. Tu ce scrii mai întîi – versurile sau muzica?
- Muzica. Nu am scris niciodată versurile prima dată.
- În concertele LA veţi cînta şi piese de pe albumul tău solo?
- Am făcut o singură dată treaba asta, la Bucureşti. Am cîntat cu Oq (sunetist Luna Amară şi chitarist în Autumn Hotel) două piese înaintea concertului cu Luna. Nu ştiu dacă se va mai repeta. Probabil că da:).
- Ai o piesă preferată de pe album?
- De cînd a ieșit în format fizic, adică a fost imprimat, multiplicat şi pus în hăinuţele sale de carton şi hîrtie, am încetat să mă mai gîdesc la el şi să-l ascult. Am nevoie să mă detașez, să-l las să-şi găsească locul în cei care-l ascultă, în mintea celor cărora le este adresat, de fapt. Nu contează care este piesa mea preferată, contează care este piesa TA preferată şi să ai una. Nu?:)
- Ai multe vise interesante, te-au ajutat cumva visele tale în muzică? Ce te face să scrii o nouă piesă? Cum apare o piesă compusă de tine?
- Visele mele sunt rare (cele pe care le rețin) şi bizare de cele mai multe ori. Uneori am impresia că visez mai mult cu ochii deschiși, atunci cînd scriu anumite versuri... e ca un fel de somn incandescent, în urma căruia ochii ard şi rămîn urmele a ceea ce ai văzut în acel foc, cuvinte, silabe, mostre de lumi ascunse, fabuloase. Cînd scriu cîte o piesă, stau mult timp în jurul unei teme muzicale care aparent vine din neant. Apoi, tema asta se transformă într-o cheie care deschide o ușă sau poate fi chiar ea însăşi o ușă care are nevoie de o cheie. Cam ăsta e jocul. Apoi vine lupta cu vorbele, cuvintele, sensurile, mesajul. Aici e ca un declic. Uneori stai cîte-o după-amiază întreagă cu un singur vers în faţă, alteori ai un cuvînt care declanșează potopul. Lucrurile trebuie să curgă. Să se lege. Să ajungă, să ducă undeva. Nu neapărat în locuri comune sau accesibile. Dar într-un loc care înseamnă ceva pentru mine, cu riscul ca acel ceva să însemne nimic pentru alții.
- Prin Autumn Hotel încurajezi tinerii, bookletul fiind realizat de o elevă, iar primul videoclip – de o studentă… Pe voi v-a susţinut cineva cînd eraţi la începuturi? Cît de mult a contat asta?
- Nu am avut asta în minte. Catrinel (autoarea artworkului) e pur şi simplu foarte talentată şi a fost norocul meu că am avut ocazia să-i văd cîteva lucrări într-o expoziție. I-am propus să colaborăm şi s-a ținut de treabă pînă la capăt şi cu foarte mare atenție la ce aveau muzica şi versurile de spus. Fiecare piesă din album are o lucrare, a cărei facere i-a servit drept fond sonor. Despre clip nu vreau să comentez, pentru că e, de fapt, un proiect neterminat şi asupra căruia nu vreau să revin tocmai datorită faptului că oamenii sunt de mai multe feluri şi în cazul ăsta, de un fel căruia nu-i duc dorul. Pe noi ne-au ajutat tot felul de oameni, însă sunt atît de mulți încît mi-e imposibil să-i înşir aici şi nu are rost. La unii am stat acasă în diverse orașe (inclusiv la tine), alții ne-au dus cu mașina (vezi Carmina), alții au investit imagine şi bani în noi (Zile şi Nopți, Marian), alții, cei mai mulți, ne-au ajutat prin simplul fapt – şi cel mai important – că au venit la concerte. Ăsta e adevărul deloc romanțat.
- Cum au primit colegii tăi de la Luna Amară vestea că lucrezi şi la alt proiect muzical (oficial toţi s-au bucurat şi te-au susţinut)?
- Nu știu cît s-au bucurat sau nu, însă adevărul e că sunt primul care a dat şi „solo” cu un album întreg. Urmează Sorin, cred. Sperăm că şi Mihnea. Pînă la urmă, e vorba despre muzică, nu despre cartofi. Ei mă cunosc foarte bine şi știu că am pus suflet în toată muzica pe care am făcut-o, așa cum am știut io mai bine. E un album destul de personal, dar nu excesiv, temele sunt suficient de generoase, aş zice, încît să nu plictisească prea tare. Depinde de pretenții. Nu e un volum de poezie, ci un album de muzică rock.
- Te gîndeşti la un următor album solo sau e prea devreme?
- Dacă aş mai face unul probabil că ori ar fi doar cu mine, fără nimeni altcineva, ori ar fi complet diferit şi ar merge abrupt şi în viteză către muzica electronică.
- Felicitări încă o dată, Nick, şi succes şi cu Luna Amară, şi cu Autumn Hotel!
(ianuarie 2013)