Sever GULEA

 

(Un fel de) Performance în Rockstadt cu Dan Perjovschi

 

 

Ce mai înseamnă 4 ore, în zilele noastre, când timpul e o resursă atât de limitată și când răbdarea pare să aibă picioare tot mai scurte, într-o eră a dinamicii și a acțiunii? În mod uzual, patru ore înseamnă un drum București-Cluj, înseamnă să bifezi jumătate de normă la locul de muncă, înseamnă să vezi două filme, porția de relaxare după o săptămână grea, înseamnă să faci o drumeție mai serioasă, poate să te întinzi la câteva cafele în oraș într-o companie cât de cât agreabilă. În mod excepțional, o singură dată poți participa, în patru ore, la experiența unui performance artistic revigorant, poate chiar la un fel de happening la finalul căruia să te declari nu doar distrat, cât mai degrabă provocat și încântat în același timp.

MIERCURI, 4.04.2012, în Rockstadt Brașov, a avut o loc o nouă ediție a CenaKLUbului TIUK, la care, printre altele, s-a lansat volumul 20/22- DOUAZECI DE ANI DE TEXTE (Editura Cartea Românească, 2011). Așa cum s-a putut remarca la final, evenimentul a avut pare-se doi protagoniști: unul individual, în persoana artistului contemporan DAN PERJOVSCHI și unul colectiv, anume publicul numeros și plin de curiozități care a nu a contenit să orienteze din cele mai variate unghiuri, fluviul de amintiri, experiențe și inspirații spontane ale lui Dan Perjovschi, dând naștere unui adevărat spectacol.

 


 

Evenimentul a fost deschis de MIHAIL VAKULOVSKI, cel care l-a lăsat practic pe invitat să-și facă singur prezentarea originală pe care o pregătise.

DAN PERJOVSCHI, un artist vizual care trăiește în Rahova dar expune la New York, caricaturist, semnatar al rubricii Vis-a-Vis din Revista 22 a depănat simultan, în cadrul unui montaj de fotografii și desene, propria sa biografie, povestea evoluției sale artistice, a stărilor sale de spirit, împletind-o inevitabil și intenționat cu istoria României ultimilor 20 de ani (condensată… la metru, așa cum s-a văzut). Cronica vizuală comentată a lui Dan Perjovschi a atins anii comunismului (în care România arăta ca o adevărată gaură neagră pe continentul european surprins noaptea, în care artiștii păreau să dezvolte o neîncredere tot mai profundă în ideea de reprezentare), zilele Revoluției (când diferența dintre viață și moarte se socotea în distanța dintre trotuar și stradă), apoi Piața Universității (cu avânturile ei îndrăznețe și cu exasperarea manifestă) și, în sfârșit perioada asimilării filosofiei consumului (sau înlocuirii propagandei ideologice cu propaganda economică). Dan Perjovschi a amintit și de istoria colaborării sale cu Revista 22 (în anii 90, cele mai plictisitoare locuri erau galeriile de artă, în vreme ce presa era spațiul cel mai provocator pentru un artist), despre evoluția desenelor sale (de la sfidări ale cenzurii și până la adevărate desfășurări elaborate, incitante și originale în cele mai variate spații de expunere din întreaga lume) și mai ales despre flexibilitatea propriilor crezuri creatoare (care au ajuns să încorporeze chiar și ideea de perisabilitate și distrugere a propriilor opere). Așa cum ne-a demonstrat, Dan Perjovschi este un artist care creează cel mai adesea sub impulsul contextului (social, politic, cultural) și care expune fără probleme pe pereți albi, negri, pe casa scării, în cantine, pe geamuri sau chiar pe podea (iată că și alegerea suportului de creație vine să întărească mesajul lucrărilor).

A doua parte a întâlnirii a fost dedicată ipostazierii concrete a scriitorului DAN PERJOVSCHI, prin discuția centrată în jurul volumului 20/22- DOUĂZECI DE ANI DE TEXTE (Editura Cartea Românească, 2011), o selecție de articole publicate de autor, în cadrul rubricii Vis-a-Vis a Revistei 22. Discuția a fost demarată de MIHAIL VAKULOVSKI, care a remarcat faptul că personajul central al cărții pare să fie România, văzută la început (în primele articole publicate în anii 90) doar din punct de vedere al vieții artistice iar mai târziu și în dimensiunile ei politice, sociale și publice. Mihail Vakulovski a citit și câteva din textele scurte și convingătoare, debordând de umor și ironie.

FLAVIUS ARDELEAN a amintit faptul că Dan Perjovschi este unul din cei mai longevivi și mai fini observatori culturali care a reușit să impună  atât prin imagini, cât și prin text, stilul artei ca glonț – mesaje puternice, livrate punctual, nelipsite însă de inteligență și subtilitate. În opinia lui Flavius Ardelean, cartea lui Perjovschi pare a fi o carte carusel, care te trece fulgerător de la râs la plâns, în texte mai lungi sau mai scurte, asamblând în final o cronică a facerii și desfacerii României postdecembriste.

DAN PERJOVSCHI a făcut apoi o comparație între provocarea scrisului și cea a artelor vizuale, mărturisind că se simte mai confortabil desenând, atâta timp cât arta sa, spre deosebire de textul scris, încorporează și valorifică posibilitatea de a greși. De asemenea vorbitorul și-a exprimat opțiunea pentru cărțile tipărite și a vorbit, printre altele și despre viitorul librăriilor și al bibliotecilor.

A urmat apoi un adevărat maraton al întrebărilor lansate de moderatori dar și de public, pe care Dan Perjovschi le-a întâmpinat cu multă disponibilitate și sinceritate. În răstimp de două ore s-au atins o mulțime de teme, mai serioase sau mai anecdotice, iar Dan Perjovschi a oferit răspunsuri elaborate, improvizate, spontane. S-a trecut prin toate: de la preocuparea lui Dan Perjovschi pentru ilustrarea copertelor de carte, la decizia acestuia de a rămâne în România (în fond, trăiește în Rahova dar expune la New York), despre opțiunea pentru anumite forme ale limbajului vizual contemporan, despre dificultatea de a fi original în lumea artistică de astăzi, despre credința în autorship, despre potențialul artistic al tehnologiei, despre spațiile de expunere moderne, despre relativism, despre dispariție ca succes în artă, despre Republica Moldova, despre autonomia creațiilor sale și, în același timp, dimensiunea lor autobiografică, despre tatuaje și câte altele. Cu mult umor și în același timp cu multă luciditate, Dan Perjovschi a remarcat în ceea ce privește perpetua desincronizare între România și Europa, faptul că țara noastră, deși înapoiată în raport cu Europa din multe puncte de vedere, ar putea capitaliza oarecum chiar întârzierea pe care tot caută să o recupereze (în fond, sunt destule cercuri în Occident care pledează pentru renunțarea la tehnologiile poluante și alienante pe care noi căutăm încă să le dobândim, în favoarea stilurilor de viață eco). Atmosfera s-a încălzit bine de tot (noroc că am avut bere la discreție), dialogul a căpătat note tot mai informale iar timpul a trecut fără simțire. Finalul târziu al întâlnirii s-a concretizat într-o sesiune de autografe (cu destui doritori, în ciuda orei înaintate).

A fost o seară cu adevărat memorabilă, în care toți cei prezenți au fost antrenați într-un performance aparte: publicul a manevrat un reflector invizibil, interogativ, din cele mai imprevizibile unghiuri și l-a orientat asupra fascinantelor și impresionantelor amintiri, experiențe și viziuni artistice ale lui Dan Perjovschi. Rezultatul? Patru ore de abundență conversațională, fotografii, desene și bună dispoziție.

Mulțumim lui MIHAIL VAKULOVSKI pentru una din cele mai reușite ediții ale CenaKLUBului TIUK și mulțumim lui DAN PERJOVSCHI pentru acea miraculoasă combinație de edutainment și destindere pe care ne-a oferit-o!

 

 

Fotografii de Carmina Vakulovski, aici