Constantin Acosmei

 

Jucăria mortului

 

(ediția a IV-a, în curînd la CDPL)

 

 

Constantin Acosmei

n. 1972. Volum de poezie: Jucăria mortului (Ed. Pan, 1995; ediţia a II-a, revăzută şi adăugită, Ed. Vasiliana, 2002; ediţia a III-a, Ed. Vinea, 2006). Prezent în antologiile: Club 8 – Poetry, trad. Adam J. Sorkin şi Radu Andriescu, Ed. T, 2001; Ozone Friendly, coord. Ovidiu Nimigean, Ed. T, 2002; Hat jemand etwas gefragt?, trad. Michael Astner, Ed. Versus, 2003; Cartea roz a comunismului, coord. Gabriel H. Decuble, Ed. Versus, 2004; Nasturi în lanul de porumb, coord. V. Leac, Ed. Brumar, 2008. Premiul pentru debut al Asociaţiei Scriitorilor din Iaşi, 1996; Premiul Euridice pentru poezie, 2008.

 

 

Sonet

Cu ochii ațintiți spre crucifix,

Visînd la Scara lui Ioan Climáx,

În timp ce preotul rostește: „Pax

Vobiscum” – gata, s-a sfîrșit, dau chix.

 

Mă-ntîmpină pe mal abrupt de Styx

Cel ce învîrte-al cerurilor ax:

„Religia-i (citează El pe Marx

Dintr-un manual de socialism prolix)

 

Opium pentru poporul ortodox

Și cel catolic”. Am rămas perplex,

Cu ochii cît mănușile de box,

 

În care El se oglindea convex.

Apoi a spus: „Făcînd un paradox,

Eu sînt ca i din numărul complex”.

 

 

 

puțin

(sînt liniștit

mîngîi cu plăcere

capul răutăților

 

mă gîndesc la orașul

unde fumegă lăzile de gunoi

ca niște altare de jertfă

 

am fost furios

am tăiat gîtul

fiolelor

 

am strigat în oraș

– „am și eu un schelet

de ce să nu vă fie frică?”

 

lîngă vitrine

mă opream

să-mi aranjez

puțin scalpul)

 

 

 

sfîrșitul anului

(cine știe ce viitor luminos se

va putea citi în măruntaiele mele

 

de pe marginea șanțului cerșetorul

schilod îmi urează multă sănătate

și împlinirea tuturor dorințelor

 

încă puțin și voi avea privirea

limpede – ca borșul de la azil)

 

 

 

trei studii pentru

„nud cu piciorul în groapă”

1.

(„viața omului atîrnă de un fir de păr”

îmi aduc aminte aproape în fiecare seară

scoțînd cu degetele un păr lung

și negru din farfuria cu mîncare)

 

2.

(azi m-am plimbat prin azil

și am cules un buchet de ciorapi

– „vai sînt atît de plăpînzi” spune

femeia înduioșată și îi pune

repede în apă să nu se ofilească)

 

3.

(întotdeauna cînd vorbesc despre

frumusețe o femeie goală se așază

sfioasă lîngă un stomac gol)

 

 

 

autopsie

(chiar și acum – căpățîna e plină cu

întrebări mincinoase – o pun pe masă

 

dacă am vorbit am rămas așa – cu

o falcă în cer și cu alta în pămînt)

 

 

 

confesiune

(primăvara te scoate din minți

o femeie fugită de la spital

 

într-o prăvălie un afiș explică

tranșarea cărnii de porc)

 

 

 

prima iubire

(în fiecare noapte beau

un pahar de ceai negru

mă întind pe pat

            cu fața în jos

îmi ascult zvîcnirile inimii

și îmi închipui că

            sînt îndrăgostit)

 

 

 

taedium vitae

(sînt chior de somn și mă uit la soare

pot să pariez că nu voi muri

            anul acesta

m-am trezit cu becul aprins

am descuiat ușa am ieșit în ogradă

n-am avut chef să mă spăl pe ochi

            aștept să se întunece

o viață lungă mă pîndește

– un intestin încîlcit pe care trupul

meu întreg nu poate să-l înfunde –

îmi amintesc cum zboară prin iarbă

            o găină fără cap)

 

 

 

viața mea

(toamna adie pe străzi răsuflarea

amanților cu nasul înfundat

uneori seara intru în crîșmă și

privesc o femeie sau alta numai

în albul ochilor pînă mi se face

lehamite – îmi scot bomboana

din gură și arunc după o muscă

„trăiesc de pomană – de-ar fi primit”

cînd stau în casă fierb un cartof

îl cojesc și mă uit la el cum

se învinețește – noaptea cînd mă

trezesc tușind mă întorc pe o parte)

 

 

 

taedium vitae

(m-am spălat pe ochi cu apă caldă

într-o chiuvetă înfundată cu zarzavat

am pus reșoul în priză să mai

aprind o țigară pînă una alta

am băut ceaiul care mai rămăsese

de marți – rece și cu mult zahăr

am deschis radioul și am așteptat

cu nădejde să anunțe ora exactă)

 

 

 

banchetul

(după ce am strivit țigara

în farfurie m-am spălat pe

mîini – fără să îmi îndoi

mînecile – acolo sub masă

și pe urmă am pus dopul

de plută la sticla cu apă

acum respir cu gura căscată

și clipesc din ochi aici în

spatele geamului de tablă)

 

 

la plimbare

(înghit în sec – cu urechile înfundate

de patru zile nu mi-am descălțat bocancii

– îmi aduc aminte cu nostalgie diminețile

cînd puteam ațipi cu capul în chiuvetă –

aștept să mă poftiți să fiu atît de bun

să mă întorc cu spatele pentru cîteva clipe)

 

 

duminică

(mă așez în genunchi

cu pieptul lipit de calorifer

– de patru zile nu

mi-am mai văzut sîngele

îmi aduc aminte că

se făcuse noapte și

m-au trimis să mă spăl

cînd am stors cîrpa

am scăpat din brațe

pe beton ligheanul

de tablă și am ascultat

cum sare smalțul)

 

 

 

va urma

(nu mai pot de frig – am deschis

geamurile ca să nu arunce la

noapte cu pietre și să le spargă

azi m-am întors tîrziu – pe o stradă

se spărsese o țeavă de canal și

m-am oprit acolo să mă dau pe gheață

acum stau în pat și mă uit la

casa de peste drum – ziua cînd treci

prin fața porții deschise un copil

își îndeamnă cîinele să te muște)

 

 

 

jucătorul

(am șters mingea de pantaloni

mi-am lipit buzele de spărtură

– lîngă bulina portocalie –

și am umflat-o cît am putut

 

cînd am scuipat am văzut că

îmi curge sînge de la măsea)

 

 

 

* * *

(am scos elasticul de la pantalonii

de pijama și am făcut o praștie –

am încărcat cu dopul de la sticlă

și am tras în perdeaua de la geam)

 

 

 

* * *

(iau apă în gură trag aer în piept îmi dau

capul pe spate închid ochii și fac gargară

– cînd mă înec aplec capul și în chiuvetă

se scurge apa călduță din gură și din nas)

 

 

 

Relatarea unui bătrîn

Într-o după-amiază mi-a venit cheful să umblu fleaura prin oraș. După ce am ieșit dintre blocuri, am zărit o bancă liberă lîngă trotuar și m-am așezat pe un colț – să-mi trag puțin sufletul. Nu mă tăia capul încotro să apuc. Din cînd în cînd îmi prindeam strîns, cu două degete, sprîncenele stufoase, apoi închideam ochii și smuceam (în același timp și cu aceeași putere) – să văd din ce parte se smulg mai multe fire. Din cînd în cînd adunam salivă, scuipam în palma stîngă și o țineam deschisă, apoi ridicam mîna dreaptă și loveam pe mijloc cu muchia palmei – să văd în ce parte sare scuipatul. Cînd s-a făcut întuneric, ședeam înțepenit pe aceeași bancă, cu sprîncenele smulse și cu gura uscată. Din cînd în cînd îmi răsuceam gîtul și mă uitam peste umăr la milițianul ivit în mijlocul intersecției, care șuiera și gesticula fără oprire, chiorît de farurile mașinilor.

 

 

 

umanizare

(și eu sînt la fel de prost ca și voi

și eu sînt la fel de ticălos ca și voi

și eu sînt la fel de fericit ca și voi

 

și eu voi crăpa într-o zi ca și voi

și eu am în fiecare zi – ca și voi

mațele pline cu excremente împuțite

 

și de mine mi-e tot atît de scîrbă)

 

 

 

Sonet

În gang mă întîlnesc cu Domnul X.

E asudat, cu burdihanul lax.

Notez adresa: str. bl. ap. tel. fax.

Mă uit la ceas – e unsprezece fix.

 

Pe pod îmi taie calea un limax.

Mă-ntorc și mă aplec – culeg un pix.

Mai merg. Ajung la magazinul mixt.

Îmi sar în ochi cutiile cu vacs

 

Din raft. Și lada cu bricheți de cocs

Din colț. Mă sprijin pe tejghea în plex,

Privind tacîmurile de inox

 

Împachetate-n foi rupte din DEX.

Îmi cumpăr un pahar de matrafox.

Ieșind, mă scarpin liniștit la sex.