Mihail Vakulovski

 

A.R. Deleanu – îmblînzitorul poveştilor misterioase

 

Cred că tînărul A.R. Deleanu este cea mai mare surpriză din ultima vreme, despre el neştiindu-se aproape nimic în lumea literară pînă la apariţia primei sale cărţi, care va fi editată în cel mai scurt timp, la editura Casa de Pariuri Literare:). Vă spun doar că A.R. Deleanu vine dinspre muzică şi că „Îmblînzitorul apelor” este debutul lui literar, un debut care sunt sigur că nu va trece neobservat – nu are cum!

Naratorul homodiegetic al nuvelei e un student în străinătate, care o aduce pe iubita sa – ca şi el, studentă în acelaşi oraş – înapoi, în casa familiei lui, acasă, cum ar veni, deşi ea îi acceptă propunerea doar din dragoste, dar şi pentru că îi promite că vor sta aici doar puţin, temporar („Am plecat la studii în acelaşi oraş în care erai şi tu, dar nu ştiam, aveam să aflăm mai târziu. Ajungeam rar pe acasă, transportul era scump şi ştirile despre ţara noastră erau din ce în ce mai proaste. Pe unde eram noi la studii se vorbea des despre naţia noastră de violatori şi împuţiţi. Tot atunci am fost nevoit să spun pentru prima dată că vin din altă ţară. Odată ce ai spus asta, nu te mai poţi întoarce. Oricât aş fi încercat să le explic oamenilor că nu de noi e vorba, că nu e nimic adevărat, observam că nu se schimbă nimic în bine. Nimic, niciodată. Orice clipă de fericire temporară – o băută pe cinste, un flirt reuşit, o partidă bună, iartă-mă, iubito, un salariu rezonabil, nu părea să schimbe cu nimic mizeria de acasă”). Aici, încetul cu încetul el e marginalizat de societate, manuscrisul său e respins prosteşte, dar categoric, de un redactor nenorocit dintr-o editură fantomă, iar familia se prăbuşeşte, exact aşa cum s-a întîmplat şi în „Casa Budenbrok” de Thomas Mann. Casa lor e luată de ape (imediat după ce se întoarce de la editură) şi astfel familia este distrusă. Cum spune scriitorul bulgar Gheorghi Gospodinov în „Un roman natural”, „Apocalipsa poate avea loc şi într-o singură ţară”, dar la A.R. Deleanu e şi mai sugestiv şi concret acest exemplu groaznic de sfîrşit subit, dar oarecum anunţat – în interiorul unei familii & într-o relaţie. Tot dezastrul a început, de fapt – întîmplător sau nu – de cînd a apărut ea în casă, căci casa are regulile ei, spune naratorul, şi cînd vine o femeie – alta pleacă. Aşa că atunci cînd a trecut pragul casei iubita fratelui mai mic din familie, naratorul „Îmblînzitorul-ui…”, mama lui a făcut atac cerebral şi a murit (acum nu mai ştie secretele familiei decît tatăl beţiv). Celelalte personaje, adică tatăl care l-a neglijat mereu pe fiul mai mic şi cei doi fraţi mai mari (însuraţi cu două gemene incolore & insipide) cred că toate sunt legate şi că ea e de vină de moartea mamei, timpul „oferindu-le fiecăruia câte un paliativ pentru durerea lor: bătrânului beciul, fratelui cel mare drogurile, fratelui mijlociu credinţa, lui bănuielile şi ei tăcerea. Lucrurile nespuse macină trupul precum rod viermii pulpa fructului putred”. Aşadar, acţiunea are loc în casa plutitoare pe ape, apa care „nu păstrează amintiri”, ci le spală. În această captivitate se întîmplă toate nenorocirile apocaliptice, ea dispare pe ape, taică-so se mută în beci şi devine un schelet urît mirositor, naratorul se retrage în scrierea unor scrisorele pentru ea şi în amintiri din copilărie şi despre ei doi, fratele credincios e aproape mort de foame şi abia se mai poate folosi de căruciorul în care l-a băgat tatăl lor, iar fratele mai mare o cam ia razna.

Dar A.R. Deleanu e un scriitor sensibil şi bun şi nu-şi poate lăsa cititorul dezamăgit, aşa că încheie povestea asta despre sfîrşitul unei familii, care e sinonim absolut cu sfîrşitul lumii, printr-un citat din caietul în care scrie el pentru ea, o încheiere foarte, foarte frumoasă, la sfîrşitul căreia personajele închid cartea şi încep să trăiască. Ideea e că omul de lîngă tine e mai important decît pasiunea ta, hobby-ul („Când o să mă întorc la ea, nu o să mai scriu, mă voi fi vindecat de teama asta bolnavă, o să stau în faţa ei toată viaţa, sau toată moartea, şi o să mă uit la ea”)…

            „Îmblînzitorul apelor” de A.R. Deleanu este o poveste existenţială în care încape şi iubirea, şi familia, o carte foarte bine scrisă care te pune serios pe gînduri. Pentru A.R. Deleanu scrisul este ca respiraţia, iar literatura este viaţa. Un debut remarcabil, un text plin de substanţă, un scriitor energic, vivace şi surprinzător de interesant. Lectură plăcută şi utilă.