Mihail Vakulovski

 

Artmania 2011

 

În acest an Artmania a însemnat mai mult decît de obicei pentru mine, chiar dacă şi pînă acum am fost răsfăţat de festivalul care mi-a adus în Piaţa Mare din Sibiu formaţiile mele preferate din adolescenţă, ca Tiamat, Anathema sau Serj Tankian (vocalist System of a Down), dar şi trupe care-mi plac acum la nebunie: Dark Tranquillity, My Dying Bride, Opeth, Subscribe, The Gathering, Within Temptation etc. Dar la această ediţie (a şasea!) am legat turneul de lansare a rockmanului de festival, astfel că n-am mai luat autografe (n-am avut cînd!), ci am dat (mi-am găsit timp pentru aşa ceva, orice aş fi făcut!). Lansarea de la Sibiu a rockmanului „Tovarăşi de cameră. Student la Chişinău” a avut loc pe 13 august, ora 18:00, în Piaţa Mare, pe scena VIP (datorită lui Claudiu Stanciu!, mulţumiri şi Librăriei Humanitas şi oamenilor de acolo, Irinei Macedonski şi, fireşte, editurii, Mădălinei Ghiu şi Claudiei Fitcoschi). E prima lansare de carte de la festivalul Artmania, debut cu un rockman, în spiritul festivalului, cu ocazia asta librăria Humanitas intrînd cu un stand foarte frumos la acest eveniment extraordinar, în Piaţa Mare. Moderator a fost Veronica D. Niculescu, prezentatori – Radu Vancu şi Dragoş Varga, lecturi: Alexandru Vakulovski şi Moni Stănilă. Radu şi Dragoş au vorbit despre carte, cînd pe un ton academic, cînd pe unul liber, deschis şi direct, Veronica a pornit dialogul, iar artiştii care urmau să cînte i-au asigurat lui Alexandru fondul sonor din spate, astfel amintindu-şi de lansările sale literar-muzicale cu Luna Amară. În spatele nostru era Scena Mare, în faţă – Muzeul Brukenthal şi restul, atmosfera – intimă şi prietenoasă, pe scenă au zburat şi cîţiva porumbei, la lansare participînd doar oameni interesaţi de literatură, cred, fiindcă la sfîrşit am avut impresia că aproape toţi au venit după autograf, oricum, deşi au fost mai puţini decît la Braşov, Iaşi şi Chişinău, parcă s-au vîndut la fel de multe cărţi, mai mulţi tineri venind cu cîte două exemplare. Ca şi la Iaşi, cei care au venit cu cărţile au fost librarii de la Humanitas, care noaptea au avut uşile deschise, rockerii umplînd librăria după concerte şi cumpărînd foarte multe cărţi. Adevărul e că dacă intri în librăria Humanitas din Sibiu uiţi de noţiunea timpului (cum am păţit noi, deşi eram aşteptaţi afară)... Ca şi la Chişinău, la Sibiu au fost fotografi profesionişti, soţii Lupaşcu făcînd nişte poze foarte frumoase, dar şi Lucian şi Carmina:).

 

Festivalul a ţinut de pe 8 pînă pe 14 august, cuprinzînd concerte în trei locuri din Sibiu, expoziţii de fotografie şi de pictură, lansarea, workshopuri plus o super expoziţie de motociclete Harley Davidson. Dar cele mai fierbinţi au fost zilele şi serile din weekendul 12-13 august, cînd în Piaţa Mare au avut loc concertele formaţiilor din străinătate. În prima seară au urcat pe scenă Lacrimas Profondere, Helloween şi Tarja Turunen. Lacrimas Profondere au sunat OK, chiar dacă goticul lor cerea mai mult întuneric decît lumina orbitoare de la ora aia, însă ne amintim că în alţi ani pe lumină pur şi simplu au explodat unele formaţii, să ne amintim măcar de My Dying Bride şi Subscribe! Apoi a urmat formaţia pentru care cred c-au venit cei mai mulţi fani, pentru că piaţa s-a umplut brusc cînd urmau să cînte Helloween, iar după prestaţia lor super profi am văzut foarte mulţi tineri care ieşeau valuri-valuri din piaţă. Oricum, nu cred că a existat cineva care să plece dezamăgit, metaliştii germani de la Helloween susţinînd un concert pur şi simplu încîntător. A urmat Tarja Turunen, fosta vocalistă a formaţiei Nightwish, care au fost la festival acum doi ani cu altă vocalistă. Atunci toată lumea era nemulţumită că nu e Tarja, iar acum spuneau că nu mai e ce-a fost cu Nightwish. Mie mi-a plăcut mult şi Tarja, şi formaţia ei, concertul a fost spectaculos, iar vocea ei e la fel de interesantă ca ea însăşi. A doua zi concertele au început imediat după lansarea rockmanului. Prima formaţie a serii a fost Republica, parcă făcîndu-i pe plac lu’ Moni, care are un cenaclu cu acelaşi nume, şi mie, vocalista fiind îmbrăcată în roşu, astfel potrivindu-se perfect cu lansarea tovărăşească dinainte. A fost o cîntare frumoasă, doar că nu ştiu cît de potrivită pentru un festival rock ca Artmania, pentru că Republica prea a sunat a disco. Cînd a mai înnoptat a apărut Sonata Arctica, care au înfierbîntat definitiv publicul din Piaţa Mare şi mai ales din faţa scenei. Trupa sună bine, vocalistul e carismatic, dar parcă ceva, totuşi, nu se leagă la ei, ceva care să-i facă să fie o foarte mare formaţie, ca să simţi fiorul acela metalic în suflet cînd sunt în acţiune… Surpriza festivalului, cel puţin pentru mine, a fost Lacuna Coil. Normal că ascultasem toate formaţiile înainte de festival, dar în concert Lacuna Coil chiar m-au impresionat – şi nu numai datorită frumuseţii vocalistei, fireşte, deşi şi ăsta e un argument destul de puternic, no. În afară de Scena Mare a mai fost o scenă în Piaţa Mică şi o scenă nouă, puţin în afara oraşului, Sibiu Arena, pe lîngă muzeul Astra. Acolo au cîntat formaţii româneşti: Guerrillas şi Truda din Cluj, Interitus Dei din Constanţa, Byron, Monarchy şi Reckoning din Bucureşti, Ethernus din Baia Mare, Heavy Duty din Sibiu etc.

 

Artmania este un festival la car te gîndeşti tot anul, de la care avem multe pretenţii artistice, dar şi multe satisfacţii după încheierea lui, cînd rămînem în aşteptarea următoarei ediţii. Deja începem să ne gîndim la formaţiile pe care am vrea să le vedem în Piaţa Mare din Sibiu în august 2012, nu-i aşa?