Ştefan CARAMAN
JUST CALL ME BABY
PERSONAJE :
Rudi
Flor
Sorana
Barmanul ceh
ACTUL I
Clădirea unui aeroport străin. Să zicem Praga. Sala barul de zi. La bar un singur personaj – Rudi. Stă pe unul din scaunele înalte, în faţă are deschis laptop-ul, iar la ureche un bluetooth; scrie ceva; în faţa lui un barman ceh şterge nişte pahare; Rudi are în faţă un pahar din care bea ceva…duce şi ultima picătură la gură – o soarbe cu nesaţ
BARMANUL : Another one, mister ? (Rudi face semn că da, barmanul toarnă într-un pahar) Ice? (Rudi face semn că da; barmanul pune două cuburi de gheaţă)… ya, please…
RUDI : Mulţumesc…
BARMANUL : Pardon?
RUDI : Thanks… Mulţumesc… Is in Romanian…
BARMANUL : A, Romania… Hagi, Nadia, Ozone…(fredonează din „Dragostea din Tei”) :
RUDI : Ai auzit şi tu de ăştia…
BARBANUL : Good stuff…
RUDI : La noi până şi handicapaţii mintal sunt talentaţi…
Rudi scrie, apoi se uită către sala de aşteptare… se uită la ceas, e nemulţumit… bea tot paharul
BARMANUL : Another one mister ?
RUDI : Yes, why not?
BARMANUL : Ice ?
RUDI : Ice, Ice…(bea) şi la voi are gust urât…
BARMANUL : Pardon?
RUDI : I don’t speak English so well…
BARMAUL : No problem… me either.
RUDI : Sigur, no problem… dar asta e contrafăcută… coniac bulgăresc, nu mă duci tu pe mine…
BARMANUL : No mister, is french, originaly…
RUDI : Nu contează, oricum… am băut şi lucruri mai greţoase ca ăsta…
BARMANUL : Is just your problem… (moment de tăcere …) Did you visit Prague?
RUDI : Da, de câteva ori… frumos oraş, nu-l meritaţi…
BARMANUL : Ya mister – you have Bucharest and you deserve it!
RUDI : Mă rog… invidie, ştiu ce crezi…mai pune-mi unul… (uimit) : Stai puţin, de unde ştii româneşte?
BARMANUL : I don’t…
RUDI : Explain…
BARMANUL : Nothing to explain… I just understand what you say…Ice?
RUDI : Ca în filmul ăla lui Jarmush… No, no ice… şi aşa e proastă…(scrie şi bea);
BARMANUL : I Don’t like Jim Jarmush movies…
RUDI (nu-l bagă în seamă, scrie): Nu e obligatoriu… de ce?
BARMANUL : Because the humor… is so sad…
RUDI: Umor trist… pe asta n-am mai auzit-o…
BARMANUL (şterge paharele, îl urmăreşte pe Rudi): Maybe you work to much…
RUDI : Maybe you talk to much…
BARMANUL : Wow! Problems in Paradise…
RUDI : A… nu, o fac din plăcere…sunt scriitor.
BARMANUL (se miră sincer) : A writter? Get aut of here…
RUDI : Da, de ce te miri? Trebuie să aveţi şi voi…
BARMANUL : Oh, I even have un uncle… he’s a writer too… he have a contract with Hustler magazine…
RUDI : Pornache…
BARMANUL : Ya, but he earn a lot of money…
RUDI : Cred că fute ca un nesimţit…
BARMANUL (râde): I think so… The ladies likes his talent… and he offers to him for nothing…
RUDI : Iată unul care nu are nevoie să caute iubirea prin aeroporturi…
BARMANUL : Why did you say that ?
RUDI : Pentru că eu caut iubirea prin aeroporturi…
BARMANUL : I don’t believe you…
RUDI : You better do…
BARMANUL : Look around, mister… do you see? Love is not here… this is just a fucking passage… from nowhere to nowhere…
RUDI : Băi Kafka, nu e adevărat… fi atent…Acum doi ani am întâlnit aici o fată… întâmplător… ea pleca la Bucureşti, eu plecam la Hamburg… româncă, aşa ca mine… ne-am îndrăgostit fulgerător, chestii din astea… a durat o oră totul, o oră şi ceva, răstimp în care ne-am cunoscut, ne-am aprins ca nişte adolescenţi, imediat ne-am făcut planuri şi la final ne-am despărţit… apoi a plecat… am plecat şi eu… la fix un an ne-am întâlnit din nou, aici…pură coincidenţă… ea era cu prietenul ei, eu eram cu… în fine, eu eram însoţit… n-am făcut mare lucru, doar am vorbit la telefon… ne-am trădat partenerii în faţă, fără să ne atingem, jucării din astea… ea a vrut să mă rănească, eu chiar am rănit-o… ne-am comportat ca nişte tâmpiţi… apoi a plecat fiecare într-o altă direcţie… cu partenerul…fază de căcat… nu am sunat-o… nu m-a sunat… azi s-ar împlini 3 ani de când… am sentimentul, nu ştiu, eram sigur că va reţine data şi va apărea din nou… o aştept, o aştept de dimineaţă… de aia stau pe aici… do you understand ?
BARMANUL : Maybe will she come…
RUDI : Poate, dar cu fiecare minut care trece mă gândesc dacă nu cumva sunt ridicol şi ce dracului caut eu aici… nevastă-mea mă ştie la o conferinţă în Oradea, iar eu stau în barul aeroportului din Praga umblând după himere…
BARMANUL : Did you love her?
RUDI : Pe nevastă-mea?
BARMANUL : Fuck the wife…
RUDI (râde): Câtă dreptate ai… Dacă o iubesc pe fata aceea…Habar nu am… când am urcat în avion aşa credeam… acum însă… mi-e teamă să nu fi ratat momentul…
BARMANUL : But you just came here…
RUDI : Vezi că nu eşti prost…? Uf, cred că m-am ameţit… profit că sunt singur pe aici şi o să-mi pun puţin capul pe braţe… pe barul tău, aici… doar un pic, te superi? Trebuie să reflectez…
BARMANUL : No, stay cool, mister… you are the only client I have, anyway…
(Rudi împinge un pic lateral laptopul, pune braţele pe tejgheaua barului şi-şi afundă capul între ele… barmanul şterge paharele… apare Flor; e foarte sigură pe ea… se aşează la două scaune de Rudi; priveşte absentă în jur)
BARMANUL : Hello!
FLOR : Hello… Can I ask for a glass o water?
BARMANUL : Ya, sure… (toarnă dintr-o sticlă într-un pahar) Ice?
FLOR : Yes, just one please… thank you… (bea repede, era însetată; îl vede pe Rudi, priveşte întrebător la barman)
BARMANUL : He’s just tired… maybe in love a little…
Rudi ridică brusc capul… priveşte înainte către barman oarecum tulbure
RUDI : Cred că am aţipit… (o vede pe Flor; o priveşte uimit preţ de câteva secunde; face câteva gesturi necontrolate, de mare uimire) am aţipit şi visez… (revine la poziţia iniţială)
FLOR : Ah, iată, aeroportul acesta a devenit un soi de purgatoriu pentru români…
RUDI (fără să ridice capul) : Şi cine spune asta?
FLOR : Eu…
RUDI : Tu nu exişti…
FLOR : De ce nu aş exista ?
RUDI : Eşti prea frumoasă .
FLOR : Şi ?
RUDI : Şi ai picat într-un moment foarte prost…
FLOR : O femeie frumoasă pică întotdeauna într-un moment foarte prost…
RUDI : Ha, ha, ha… avem replici…
Moment de tăcere… Rudi cu capul pe braţe, barmanul îşi face de lucru, Flor răspunde la un telefon…
FLOR : Da? Am ajuns la Praga… acum jumătate de oră…
RUDI (exact în aceeaşi poziţie, nu i se vede faţa; vorbeşte la bluetooth) Da, am ajuns, trebuia să te sun?... ce să fie, ca la Oradea : maghiari, curve şi dispreţ…
FLOR: Nu, sunt ok, am dormit puţin, acum sunt în barul din aeroport, beau apă… da, am zburat bine… puţin cam obositor şi nu mi-a plăcut meniul… dacă mai ajung vreodată în Singapore n-am să mai aleg curse asiatice… o să aleg una de pe continent…
RUDI : Am un gust urât în gură, cred că am băut cam mult… (ridică puţin tonul) Ştii ce, dacă am vrut să plec, am plecat… ştiai că trebuie să plec, ţi-am spus de acum o lună… chiar nu-ţi ajunge cât ne certăm acasă?
FLOR : (schimbă un pic tonul) de ce spui asta?... o luăm de la început, Dănuţ şi nu vreau… eşti departe, n-am spus „dacă o să mai vin” gândindu-mă că nu mai vreau să vin… o să vedem; ţi-am spus de când ai plecat că înţeleg de ce ai acceptat job-ul şi o să suport distanţa asta… m-am acomodat cu ideea, e ok…
RUDI : Bine că te-ai acomodat măcar tu cu ideea… eu încă mai speram că… aşa aş bea un unicum… Poftim? Hai mă Cami iar începi ?... Bine mă bine, divorţează tu prima, după aceea divorţez şi eu… simultan lansăm un concurs – cine divorţează mai frumos… facem un film, îl lansăm pe youtube şi cerem voturi… dacă pierd, îţi las tot… dacă pierzi, îţi las tot, merge?…
FLOR (oftează) Nici eu nu vreau să te pierd iubitule… (se uită pe geam) vremea e frumoasă, e o vreme europeană (râde stins)… e soare, cred că sunt 20-21 de grade, e frumos, o să zbor pe o vreme bună….
RUDI : Vremea e urâtă : plouă, e vând puternic, încep să cadă blocurile - de câte ori vorbesc cu tine se strică vremea, nu ştiu de ce… dacă se prind ăştia ne leagă pe amândoi… iată un motiv serios să devii o femeie cumsecade…
FLOR : De mâine încep treaba şi o să-mi fie mai uşor… bine Dănuţ, mai vorbim… te iubesc, ai grijă de tine… (închide telefonul, oftează)
RUDI : Hai pa, ai grijă de cei mici…
Moment de tăcere
BARMANUL : Brandy, wasser?
FLOR : Yes, please, another one…
RUDI : Nu, cred că mi-ajunge…
FLOR (după ce soarbe din apă) : De unde sunteţi ?
RUDI : De peste tot… sunt un ins comun…
FLOR : Mai exact totuşi…
RUDI: Sunt din locuri ce nu pot fi localizate în mod obişnuit…
FLOR : Se poate ghici…
RUDI : Era o replică pentru inteligenţe medii…
FLOR : De ce nu vorbiţi serios ? Nici măcar nu mă cunoaşteţi…
RUDI : Iată un motiv …
FLOR : Ah, da, trebuia să-mi închipui…Bărbatul la 40 şi…: acru, cinic, părăsit dar cu coada sus… mizantrop şi misogin…
RUDI : Şi puţin cam porc…
FLOR : Eu nu folosesc astfel de cuvinte…
RUDI : Păcat…
FLOR : Nu, nu e păcat…
RUDI : Femeia spre 30 : sigură pe ea, capabilă de sacrificii, plină de principii şi preoteasa unui puritanism aproape ilar…fidelă ca o lebădă… (ridică brusc capul) Lebăda este cel mai fidel animal, ştiai asta? (Flor ridică din umeri) Da este, motiv pentru care nu există o friptură mai gustoasă decât cea preparată din carnea ei… înţelegi ce vreau să spun ?
FLOR : Înţeleg că sunteţi un ins un pic cam agresiv pentru gustul meu…
RUDI : Aşa se întâmplă întotdeauna – debutez abrupt … mă numesc Rudi…
FLOR : Asta presupune faptul că trebuie să mă prezint şi eu, nu ?
RUDI : Eşti o femeie bine crescută… chiar dacă nu-ţi face plăcere, o să te prezinţi…
FLOR : De ce-mi vorbiţi la persoana I-a singular atâta vreme cât n-am convenit acest lucru…?
RUDI : Sunt prost crescut… şi asta se ghiceşte repede…
FLOR : Bine că n-am fost nevoită s-o spun eu…
RUDI : Fii atentă… Închipuie-ţi că eşti o cameră foto, agăţată în colţul acela îndepărtat, de sus, ce vezi?
FLOR : Mă depăşeşte…
RUDI : Îţi spun eu : vede doi români care din primele două replici, ajung să se certe… din nimic, fără nici un motiv…
FLOR : Îmi pare rău, dar nu am început eu…
RUDI : Aparatul foto nu ştie…
FLOR : Aparatul foto e doar un aparat foto…
RUDI : Nope, e mult mai mult decât atât… eşti căsătorită, nu-i aşa?… de fapt, ce întreb, se vede…(ea vrea să-l întrerupă) nu mă întrerupe… aparatul foto… aminteşte-ţi, aminteşte-ţi măcar evenimentele recente; iar dacă nu ţi le reaminteşti tu, el sigur le-a păstrat… pe toate: te-a surprins în faţa stării civile, îmbrăcată în mireasă, în tunelul din flori, la biserică, când îţi sărutai soţul, te-a surprins când dansai pierdută în braţele lui la nunta de la restaurantul acela luxos şi când v-aţi iubit în hotelul de la Ibiza… tăcut, complice, dar întotdeauna acolo… apoi ţi-a surprins primul rictus de tristeţe când el a adormit cu spatele la tine, apoi dezamăgirea când ţi-a spus că nu mai te mai scoate în oraş pe motiv că are de terminat nişte acte, apoi burtica de gravidă care creştea de la o lună la alta… ţi-a surprins fiica – pentru că eşti mama unei fiice, aşa cred eu - apoi primii ei paşi, primul dinte, primele cuvinte… chiar şi cuvintele… să nu desconsideri niciodată aparatul foto – e animalul destoinic, e umbra care rămâne după ce ne ducem… (pauză în care toţi tac surprinşi)… eu asta cred…
BARMANUL : I really want to be a foto camera…
RUDI : La care parte?
BARMANUL : At the wedding night (râde)
RUDI (către Flor) : Vezi? Cehii pot fi simpatici…
FLOR : Numele meu e Florentina…
RUDI : Se putea şi mai bine (râde)… joke, joke…Şi eu pot fi simpatic…
FLOR : Mă rog…
RUDI : Am mania prescurtărilor… pot să-ţi spun Flor?
FLOR : Da şi numai pentru că, întâmplător, îmi place…
RUDI : Ok, Florentina… Flor…
FLOR : Probabil sunteţi actor, sau ceva de genul acesta…
RUDI : Scriitor … sunt scriitor…
FLOR : A, da ?
RUDI : A, da…
FLOR : M-am comportat prosteşte, scuzaţi-mă…
RUDI : De ce te scuzi? De ce toţi care află că vorbesc cu un artist simt nevoia să devină convenţionali?
FLOR : Dar nu mi-am cerut scuze din cauza asta…
RUDI : Nici nu contează de ce ţi-ai cerut scuze, contează doar că le-ai cerut… în fine, nu trebuia… nu le meritam, oricum…
Moment de tăcere…
RUDI şi FLOR (simultan) : Şi? Cu ce ocazie în Praga ? (râd)
RUDI : Ca în filmele proaste…
FLOR : Mie mi s-a părut simpatic…
RUDI : Păi filmele proaste sunt simpatice…
FLOR : Aveţi un defect…
RUDI : L-ai depistat deja ?
FLOR : Vă place să aveţi ultimul cuvânt…
RUDI : M-ai prins, aşa este…deci cu ce ocazie în Praga ?
FLOR : Dacă m-aţi fi ascultat vorbind la telefon…
RUDI : Nu ascultam întrucât vorbeam în acelaşi timp…
FLOR : Eu v-am ascultat…
RUDI : Eu nu mai am astfel de curiozităţi…
FLOR : V-am ascultat incidental…
RUDI : Desigur…
FLOR : Ultimul cuvânt vă omoară…
RUDI : Eu o să am ultimul cuvânt şi după ce o să mor … când o să conchidă popa cu acel „Dumnezeu să-l ierte”, o să adaug, „ dacă se poate fără pauze” (râd dar nu foarte tare)… n-a fost una tocmai reuşită…
FLOR : Se mai întâmplă…
RUDI : Problema e că şi tu vrei să ai ultimul cuvânt…
FLOR : Da, dar nu întotdeauna… când o să mor, o să mă abţin…
RUDI : Aşadar… vii din Singapore…
FLOR (surprinsă) : Deci aţi ascultat…
RUDI : Nu, e doar o presupunere…
FLOR : Acum vă jucaţi…
RUDI : Un pic…
FLOR : Da, vin din Singapore.. Dan, soţul meu, lucrează acolo… conduce un proiect IT, e o lucrare mare finanţată din bani privaţi
RUDI : Noroc că lumea este atât de mică…
FLOR : Nu, nu e mică…
RUDI : Doare?
FLOR : Doare… distanţele dor…
RUDI : Dacă aş şti cum e aş spune „ştiu cum e”… dar nu ştiu cum e…
FLOR: Ajunge că ştiu eu…
RUDI : Dacă spun „îmi pare rău”, cum ar suna ?
FLOR : Ar suna exact cum l-aţi spune : din suflet sau doar ca să faceţi conversaţie…
RUDI (o priveşte în ochi) : Îmi pare rău…(Flor îl priveşte cald)
FLOR : Măcar v-aţi străduit… Dumneavoastră?
RUDI : Eu? Mă simt bătrân…
FLOR : De ce ?
RUDI : Pentru că mi te adresezi astfel… vreau să mă simt tânăr, spune-mi Rudi…
FLOR : Tu, Rudi …
RUDI : Nu ştiu… nu s-a schimbat nimic - mă simt tot bătrân…
FLOR (dezamăgită) : Ştiam eu…
RUDI : Nu, nu mă ascund… pur şi simplu realizez că nu ştiu prea bine de ce am… uite cum a fost : Acum doi ani am întâlnit aici o fată… întâmplător… ea pleca la Bucureşti, eu plecam la Hamburg… româncă, aşa ca mine… ne-am îndrăgostit fulgerător, chestii din astea… a durat o oră totul, o oră şi ceva, răstimp în care ne-am cunoscut, ne-am aprins ca nişte adolescenţi, imediat ne-am făcut planuri şi la final ne-am despărţit… apoi a plecat… am plecat şi eu… la fix un an ne-am întâlnit din nou, aici… ea era cu prietenul ei, eu eram cu… în fine, eu eram însoţit… n-am făcut mare lucru, doar am vorbit la telefon… ne-am trădat partenerii în faţă, fără să ne atingem… ea a vrut să mă rănească, eu chiar am rănit-o… ne-am comportat ca nişte tâmpiţi… apoi a plecat fiecare într-o altă direcţie… cu partenerul…fază de căcat… nu am sunat-o… nu m-a sunat… azi s-ar împlini 3 ani de când… am sentimentul, nu ştiu, eram sigur că va reţine data şi va apărea din nou… o aştept, o aştept de dimineaţă…
BARMANUL : Maybe will she comes…
RUDI : Ai mai spus odată asta…
BARMANUL : Like you do…
FLOR : Sună puţin cam… ciudat? Pari un om aşezat…
RUDI : Sunt un om aşezat…
FLOR : Familie, copii…
RUDI : Dacă asta înseamnă a fi aşezat…
FLOR : Eu aşa cred…
RUDI : Sunt un om aşezat cu o mulţime de iubite… în fine, m-au părăsit, toate… iar în curând mă va părăsi şi soţia… dacă n-o fi făcut-o deja…
FLOR : Pari resemnat…
RUDI : Ca motiv de stress pun cancerul înaintea divorţului…
FLOR : Interesant…
RUDI: În fine, femei nu sunt ? De fapt, abia asta mă îngrijorează (începe să râdă)
FLOR : Ce-ţi mai place să vorbeşti despre asta…
RUDI : Nu, nu-mi place… ştiu doar că animă conversaţia… îi dă o direcţie…
FLOR : Alt defect – îţi place să premeditezi totul… să deţii controlul…
RUDI : Defect contra defect – ţie îţi place să pui etichete… repede, nu pierzi vremea… nu-ţi plac situaţiile mişcătoare… eşti cam la fel.
FLOR : Hai să trecem peste… deci ce avem aici - un ins la 40 şi ceva, căsătorit, obligat până în gât, zburând tocmai la Praga ca să întâlnească o fată pe care n-a văzut-o decât de două ori în viaţă, din întâmplare…
RUDI : Nu, n-o să trec peste asta… Viaţa ta e un pic cam searbădă, nu-i aşa?
FLOR : Te fandoseşti acum…
RUDI : De ce nu recunoşti?
FLOR : Nu am ce să recunosc…
RUDI : Ok, iartă-mă… sunt agresiv…
FLOR : Nu trebuie s-o repeţi tot timpul … Şi? N-a venit ?
RUDI : Nu, e deja ora prânzului… habar nu am dacă mai apare… de fapt, încep să nu mai cred… cred că e o prostie…
FLOR : Totuşi ai venit până aici …
RUDI : Comit în mod curent lucruri ridicole… sunt un as …
FLOR : Soţul meu nu ar face asta…
RUDI : Probabil că soţul tău e un ins întreg la minte…
FLOR : Da este… (după un moment de tăcere) Mi-ar fi plăcut să fie genul care să facă astfel de gesturi…
RUDI (mirat) : Nu înţeleg…
FLOR : După cum vezi eu schimb avioanele…
RUDI : Sunteţi soţ şi soţie, e altceva…
FLOR : De ce vorbeşti aşa ?
RUDI : Simplu, te-a vânat odată, te-a răpus, acum eşti a lui… nu mai e presat de programul genetic…
FLOR : Dar mă iubeşte…
RUDI : Te iubeşte… dar noaptea doarme foarte bine şi singur, înţelegi?
FLOR : Nu e adevărat…
RUDI : Nici nu trebuie… ajunge doar suspiciunea.
FLOR : Conversaţiile cu tine sunt enervante, cred că ţi se spune adeseori …
RUDI : Da, asta şi încă multe altele…
FLOR : Ca spre exemplu ?
RUDI : Aha, acum vrei să mă cunoşti…
FLOR : Facem doar conversaţie…
RUDI : Vorbind despre mine… (Flor tace)
BARMANUL : Do you want some drinks ?
RUDI : Pot să-ţi ofer ceva de băut? (Flor dă să refuze) Te rog, nu mă refuza… e un simplu gest, atât… de câte ori văd o femeie frumoasă devin nesuferit… sunt un timid, de fapt, prezenţa dumitale mă inhibă…
FLOR : Fugi de aici, asta n-o mai cred…
RUDI : Ba s-o crezi.
FLOR : De ce?
RUDI : Mă inhibă şi atât…e un defect al meu, mi se întâmplă de fiecare dată…
FLOR : Bine că ai ocazia… (Rudi zâmbeşte)
RUDI : Mă provoci… Deci, ce bei?
FLOR : Nu ştiu…
RUDI : Pot să aleg eu ?
FLOR : Nu ştiu de ce, dar am sentimentul că mă simt vânată… eşti un ins versat, ar trebui să fiu atentă cu tine…
RUDI : Vrei să dezvolţi… ?
FLOR : Nu… poate mă înşel…
RUDI : Bartender?
BARMANUL : Ya mister ?
RUDI : Two coke… with ice…
FLOR (râde) : Coca Cola ?
RUDI : Da… de ce râzi ?
FLOR : Mă aşteptam să iei altceva, nu ştiu… era un moment bun să mă impresionezi…
RUDI : Nu vreau să te impresionez… Coca Cola cu gheaţă e o băutură tonică şi atât…
FLOR : Cred că sunt un pic paranoică…
RUDI : Pentru că nici tu nu te simţi prea bine în preajma mea…
FLOR : În fine, nu traversez o perioadă tocmai bună…
RUDI : Nici eu…
FLOR : Acum chiar vrei să mă impresionezi…
RUDI : Eşti îngrozitoare (zâmbeşte)… ştii? În alte condiţii n-aş fi bătut drumul până aici… îmi puteam hrăni excesele acasă, Bucureştiul e plin de demoazele care cad pe spate după un individ inteligent, matur, care ştie ce să le spună, exact în momentele când au nevoie să o audă şi care ştie să le dea peste cap exact când ele simt nevoia… ştii? M-am săturat de asta… nu mai vreau, nu mai e fun… de fapt…
FLOR : Şi acum ar trebui să mi se facă milă…
RUDI : Ah, nu… viaţa pe care ţi-o alegi e cea mai bună alegere posibilă… iar când nu-ţi mai place, o schimbi…
FLOR : E uşor să spui asta… mai ales când o reiei pentru fiecare, cum îi spuneai, demoazelă ?
RUDI : E uşor să spui orice, mai ales la un pahar de coca cola… iar tu nu eşti o demoazelă…
FLOR : Ah, fabulai… spune aşa… fireşte că nu sunt o demoazelă…
RUDI : Fireşte că fabulam, dar ce credeai ?
FLOR : Dumnezeule! Şi atunci, o luăm de la început… cu ce treburi la Praga?
RUDI : O cheamă Sorana…
FLOR : Nu mai înţeleg nimic…
RUDI : Fata pentru care am zburat până aici… o cheamă Sorana, lucrează la o multinaţională, e ingenuă, e frumoasă, abia descoperă lumea, e temperamentală şi are un prieten atât de stupid încât îţi vine să-l iei la bătaie…
FLOR : Deci ai venit pentru ea…
RUDI : Da, am venit pentru ea…
FLOR : Nu ştiu ce să spun…
RUDI : Ştii ce e curios? Eşti prima femeie pe care o cunosc fără nicio curiozitate legată de meseria mea…
FLOR : Ar trebuie să cad pe spate ?
RUDI : Având în vedere experienţele mele trecute, cam da… (izbucneşte în râs)… e ceva la tine… ai ridicat un zid, stai acolo şi arunci cu replicile ca şi cum ai arunca dintr-o catapultă… dacă rănesc, e cu atât mai bine…
FLOR : Ei, nu e chiar aşa…
RUDI : Mă dispreţuieşti… am deja o etichetă… mă crezi vreun uşuratic…
FLOR : N-aş spune… dar…
RUDI : Dar ?
FLOR : Vedem viaţa în mod diferit… foarte diferit…
RUDI : Asta se întâmplă şi între prieteni, sau mai ales între prieteni…
FLOR : Nu încerca să mă convingi de cine ştie ce…
RUDI : Nu încerc să te conving de nimic… mă gândeam doar că… sau mai bine nu… o să te superi, o să te ridici şi o să pleci şi nu vreau să se întâmple…
FLOR : Spune…
RUDI : Nu, lasă…
FLOR : Te rog, spune…
RUDI (ezită, apoi îi vorbeşte calm, apăsat) : Ştii ? Poate că soţul tău a plecat să lucreze atât de departe tocmai pentru că vede viaţa într-un mod foarte diferit de modul în care o vezi tu… poate că între ce a idealizat şi ceea ce a descoperit în tine s-a căscat o mică prăpastie… poate că nu l-ai lăsat niciodată să se apropie prea mult… poate că te iubeşte dar nu te poate avea… bărbaţii nu pot iubi fără să aibă, ei nu se apropie dacă nu-i apropii… poate că nici nu-l iubeşti… hm, cred că aici e buba – tu nu-l iubeşti… a fost primul, nu-i aşa? recunoaşte, a fost primul… l-ai văzut, ţi s-a părut mişto, pentru că vouă vă ajunge să fie mişto… l-ai văzut sigur pe el, degajat, job bun, educat, familie bună, cuminte şi ţi-ai spus : „acesta e!.. el e omul de care o să mă îndrăgostesc”… între timp v-aţi cunoscut, aţi început o relaţie, v-aţi căsătorit dar… shit!... ceva s-a pierdut pe drum, ceva ce acum te face să suferi… nu te-ai îndrăgostit pentru că pur şi simplu nu era el… el, alesul, omul care să-ţi fută sistemul… n-ai simţit golul acela din stomac, fluturii… n-ai tremurat noaptea în braţele lui de teamă că într-o zi s-ar putea să-l pierzi…n-aţi alergat prin ploaie, nu v-aţi prostit ca nişte adolescenţi tăvălindu-vă prin iarba din parc, nici măcar n-ai simţit nevoia să-i faci vreo scenă… ţi-e perfect egal dacă întârzie acasă sau vine prea devreme… nu l-ai iubit, Flor, nu-l iubeşti… tu, de fapt, nu ai iubit pe nimeni, niciodată… nu ţi s-a întâmplat şi pace… ţi-ai dorit-o, o doreşti, stă încrustată pe toată suprafaţa refuzului tău aprioric… e precum o poleială, vrei s-o ascunzi dar ea iradiază prin toţi porii…
Flor se înroşeşte la faţă, ochii i se înlăcrimează, se ridică şi se îndepărtează furioasă;
BARMANUL : This is not good…
RUDI : Ştiu… dar cineva trebuia să i-o spună… păcat, e atât de frumoasă… dar nu poţi să le ai pe toate… Dă-mi o vodka, dublă… fără gheaţă… femeia asta m-a… m-a… (i se întinde paharul; îl bea dintr-o dată)
BARMANUL : Maybe you are a little to much cynical…
RUDI : Maybe…
Rudi, îşi trage laptop-ul aproape şi începe să scrie…
RUDI : Ia să vedem… AEROPORT 3… (Barmanul se uită peste tejghea) E titlu provizoriu… Auzi ? În aeroportul ăsta m-am îndrăgostit de două ori, de fiecare dată de aceeaşi femeie… m-am îndrăgostit degeaba, fără nicio speranţă… n-a ieşit nimic… în schimb, în urma acelor experienţe, am scris nu una ci două piese de teatru… amândouă se joacă, au succes acolo la mine în ţară… eu m-am dat cu capul de tot pereţii şi ăia se înghesuie la casa de bilete… eu am trăit, iar ei mă cumpără … ar trebui să scriu despre asta… şi numai din cauza unei întâmplări romantice, din cauza unei femei pentru care… îţi spun eu, unei femei nu-i poţi face decât trei lucruri : s-o iubeşti, să suferi pentru ea, sau s-o transformi în literatură…
BARMANUL : Laurence Durell…
RUDI : Exact, Durell… Dar de unde ştii tu asta tinere ?
BARMANUL : I’m not stupid…
RUDI : Toarnă-ţi o cola, o plătesc eu…
BARMANUL : Ok… (bea din ea dar vede ceva şi se îneacă)
RUDI : Mai încet, îmi uzi tastatura…
BARMANUL : Look Mister, she’s going back…
RUDI (fără să se uite ) : Se întoarce pe dracu’…
Flor se întoarce, se aşează pe acelaşi loc; are ochii roşii – a plâns
BARMANUL (îi întinde un pahar cu apă) : Is on the house… (Flor îl ia, bea)
RUDI (fără să ridice capul de la computer) : Şi ţi-am spus… în fine, iartă-mă… te-am rănit…
FLOR : Nu e nimic…
RUDI : Ba e… habar nu am cine eşti şi te-am făcut să suferi…
FLOR : Ba nu şi hai încetează cu asta…
RUDI : Vrei tu să încetez?
FLOR: Da, încetează…
RUDI : Complet…
FLOR : Complet…
RUDI : Adică să tac din gură şi să te ignor…
FLOR : Da, poate e mai bine aşa…
RUDI : Să nu zic nimic, să uit că exişti…
FLOR : Spune-i cum vrei…
RUDI : Nu, vreau să spui clar : nu vreau să mai aud de tine…
FLOR : Nu, asta nu pot să spun…
RUDI : De ce ?
FLOR : Eu nu mă exprim niciodată în termeni atât de categorici, mai ales cu persoane pe care nu le cunosc…
RUDI : Atunci cum o să-mi spui ?
FLOR : Ţi-am spus deja… (exasperată) eşti fantastic!
RUDI : Ok, o să mă limitez la a scrie… (către barman) abia mă trezisem… toarnă-mi te rog unul dublu… sec…
BARMANUL : Ok Mister… voila… (Rudi îl bea dintr-o dată; face semn că mai vrea unul; i se toarnă)… this is your glass… (Rudi îl dă peste cap din nou)
RUDI : Cică dacă bei dublu vezi dublu… dă-mi o apă…
BARMANUL : Wasser, sure… (toarnă apa; Rudi bea… tastează nervos)
RUDI : Scriu numai tâmpenii… Nu-mi iese nimic…eşti drăguţ să-mi mai torni o vodka ?…
BARMANUL : Double?
RUDI: Dublă, da…
FLOR : De ce faci asta ?
RUDI (se exprimă greu, e ameţit bine) : Ignora-mă…
FLOR : De ce faci asta ?
RUDI : Sunt nepoliticos dacă-ţi spun că nu e treaba ta?
FLOR: De ce faci asta ?
RUDI : Atât te-a ţinut ?
FLOR : De ce faci asta ?
RUDI : Să spunem aşa : pentru o imagine cât mai apropiată de ceea ce crezi despre mine…
FLOR : Nu-mi spune că bei din cauza mea…
RUDI : Nu beau din cauza ta, dar beau şi pentru că eşti acum aici…
FLOR : Exagerezi…
RUDI : E singurul lucru care-mi iese cel mai bine…
FLOR : Nu, acum chiar nu trebuie… te rog nu mai bea…
RUDI : Îmi dau lacrimile, mi se scurg pe bărbie…(face semn, barmanul toarnă, el bea)
FLOR : Te rog, nu mai bea…
RUDI : Nu serios acum, ce ai?… mica acoladă în care Rudi şi Flor s-au intersectat în viaţa asta s-a epuizat… Lasă-mă în pace…
FLOR: Vorbeşti prostii…
RUDI : Uite, trebuie să fiu de acord cu tine, vorbesc numai prostii… încă un motiv în plus să mă laşi în pace…
FLOR : Nu, nu te las în pace… mă simt vinovată…
RUDI : O să-ţi treacă… (face semn barmanului, acesta toarnă… Rudi ia paharul, dar Flor i-l smulge din mână) : Dă-mi-l!
FLOR: Nu…
RUDI : Flor, dă-mi-l sau…
FLOR : Nu mai bea… o să-ţi facă rău…
RUDI : Unii beau de supărare, alţii de fericire… unii beau din viciu, alţii din plictiseală… Ei bine eu de asta beau, ca să mi se facă rău…
FLOR : Promite că nu mai bei şi ţi-l dau…
RUDI : Ok, da-mi-l că nu-l beau… mă întreb ce-o să fac cu el…
FLOR : Nu, o să-l bei… minţi…
RUDI : Ok, o să-mi toarne în altul… Bartender?
FLOR : Please, don’t…
BARMANUL : The lady’s right… maybe you drunk to much…
RUDI : Dar cum îţi permiţi să spui asta, gringo? Eu cer, tu-mi oferi, eu plătesc… simple like that!
BARMANUL : No, this time I cannot…
RUDI : Fac scandal să ştii…
FLOR : Rudi, te rog, nu te onorează…
RUDI (exces de furie): Dar ce ştii tu despre onoare, honey? Ce ştii tu despre mine ? Vreau să beau şi dacă vreau să beau în aeroportul din Praga o să beau pe aeroportul din Praga… ce treabă ai tu cu asta ? cine eşti să-mi interzici? Cu ce drept?
FLOR : Rudi, te rog, nu-ţi face asta…
RUDI (e beat de-a binelea): Ştii ceva ? Nu era mai bine să rămâi acolo unde ai plecat mai devreme ? Nu era mai bine să mai stai o zi în Singapore, să vizitezi vreun templu budist? că au o grămadă acolo…Nu e mai bine să mă laşi cu imaginea mea proastă cu tot? Sunt de doi lei, ştiu asta, dar sunt eu, înţelegi? Sunt de doi lei pentru că vreau eu să fiu de doi lei şi atât… Iar dacă nu vreau să fiu de doi lei, nu sunt şi gata… băi, eu sunt Rudi şi Rudi face ce vrea în viaţa asta a lui… iar când Rudi face ce vrea voi trebuie să staţi în genunchi, cu toţii, bă!... Să staţi în genunchi, pentru că el suferă pentru voi… pentru că în timp ce voi vă iubiţi el vă veghează… voi v-o trageţi iar el trebuie să aibă grijă să facă din actul ăla sexual de căcat un eveniment cultural, înţelegi? Eu trebuie să sufăr pentru fiecare, eu trebuie să procesez, eu trebuie să mă consum, eu trebuie să culeg mizeriile voastre şi să le transform în imagini nemuritoare… eu cu mâinile astea două şi cu laptop-ul TOSHIBA de 20 de giga pe hard…
FLOR : Vorbeşti prostii… nici tu nu crezi ce spui… dacă te-ai auzi…
RUDI : …normal că vorbesc prostii, pentru că sunt beat şi pentru că mă enervezi… dar sunt prostiile mele, doamnă… uite, le mai scot la aer din când în când; azi e ziua de plimbare… hai dă-mi-l, mi s-a uscat gura…
FLOR : Îmi pare rău pentru dezamăgirile tale…
RUDI : Admit că sunt beat dar…
FLOR : N-a venit şi probabil n-o să mai vină… ai pierdut-o… poate că nici nu merită…
RUDI : Femeia asta mă scoate din minţi… Ce ştii tu despre oamenii pe care-i pierzi, frumoaso? Ce şi cât ai trăit tu ca să mi-o arunci în faţă, aşa arogant, superior…? (face un gest să-i ia paharul din mână) Dă-mi paharul şi gata…
FLOR : Nu ţi-l dau… ai băut destul… nu pot să te las să te faci de râs…
RUDI : Dacă nu mi-l dai… (se urcă brusc cu picioarele pe bar)…
BARMANUL : Hey Mister, get down of there…!
FLOR : Rudi, te rog coboară…
RUDI : Nu, nu cobor… (îşi umflă pieptul) să dea naiba dacă nu e bine aici sus… ai impresia că eşti stăpânul lumii… ştii ? am scris o carte acum mulţi ani, chiar aşa i-am spus : STĂPÂNUL LUMII… ştii cine e stăpânul lumii? Eu! Eu conduc lumea… neştiut de nimeni, ascuns şi tăcut…
FLOR: Rudi, coboară te rog…
RUDI : (începe să meargă de-a lungul barului dus întors; fredonează un marş; se opreşte în dreptul ei) Sunt un mic Hitler… un Napoleon, un Caesar şi-un Han mongol la un loc… nu trebuie decât să mă activez, atât…
BARMANUL : Hei, mister, look out! These glasses are so expensive…
RUDI : Şi ştii cu ce vă conduc pe voi toţi, ştii ?
BARMANUL : Maybe with a magic stick…
RUDI : Cu cuvintele, gringo… frazele mele sunt ca divizia de tancuri a generalului Von Manstein… scuip cuvintele precum kalaşnikovul… cărţile mele sunt adevărate războaie… câştigate toate… (brusc se opreşte în faţa Flore-i) Mi-l dai?
FLOR : Nu, Rudi… te rog coboară…
RUDI: Femeia asta e culmea! O zei! Ce tâmpenii trebuie să mai scornesc ca s-o înduioşez pe duduia asta ?
FLOR: Niciuna Rudi, nu trebuie decât să cobori de acolo…
RUDI : N-am atâta imaginaţie…
FLUOR (ezită îndelung) : Fă-o pentru mine…
RUDI : De ce aş face-o pentru tine ?
FLOR : Pentru că tot ce faci acum, aici, faci pentru mine…
Rudi rămâne interzis… stă nemişcat câteva clipe…cedează… îi cad umerii… coboară cu mişcări greoaie… e gata să cadă dar Flor îl susţine…
RUDI : Şi-mi spui asta aşa în faţă ?
FLOR : Voiai s-o auzi, Rudi…
RUDI : Cred că am depăşit puţin măsura…
FLOR : Pentru că tu faci ce vrei…
RUDI : Mi s-a făcut rău, iar asta nu vreau…
FLOR : Te-ai răzgândit ?
RUDI : Întotdeauna mă răzgândesc, însă prea târziu…
FLOR : O să vomiţi… să caut o batistă.
RUDI : Nu, nu… eu nu vomit niciodată, trebuie doar să stau întins undeva…
Flor se uită în jur… vede o canapea în sala de aşteptare, îl conduce într-acolo.
FLOR : Întinde-te aici…
RUDI : Aici ?
FLOR : Aici…
RUDI: Mie chiar mi-e rău…
FLOR: Sigur că ţi-e rău…
Rudi se întinde… ea rămâne în picioare…
RUDI : Şi tu ce faci ?
FLOR : Aştept avionul…
RUDI : Nu, ce faci cât timp stau eu întins…
FLOR : Aştept avionul…
RUDI : Tu nu dai niciodată un răspuns satisfăcător…
FLOR : Uite, mi-am mai găsit un defect…
RUDI : Pot să te rog ceva ?
FLOR : Nu mai bei… şi crede-mă, sunt o femeie hotărâtă…
RUDI : Stai cu mine… mi-e rău…
FLOR : Nu plec nicăieri…
RUDI : Nu, stai cu mine… adică stai cu mine…
Se stinge lumina şi rămâne un spot doar pe cei doi…
FLOR (ezită, se uită în jur) : Scoate-ţi sacoul… (Rudi îşi scoate sacoul, ea se aşează pe canapea) întinde-te… (el se întinde) … pune capul aici… (el pune capul pe picioarele ei); Pune laptop-ul sub canapea, nu ţi-l ia nimeni…( ea îi acoperă capul şi umerii cu sacoul… imaginea finală este cu ea pe canapea şezând rezemat iar el întins cu capul pe picioarele ei, cu spatele la public; după ce ezită îndelung, femeia începe să-l mângâie pe braţ; chipul ei capătă o trăsătură caldă, maternă; momentul va fi completat muzical de piesa : „Precious Time” - Keiko Matsui)