Şerban Foarţă
STIHTIOLOGIE
Peştele roşu
Ca să pre-ntâmpin, vechi, reproşu’
că n-aş putea un peşte roşu
să prind, la ceasul după-amiezii,
l-am pescuit pe-al lui Arghezi, –
ce-şi are, de la şarpe, solzii
şi-i stau de strajă,-n jur, cobolzii,
pentru ca gâsca şi-alte raţe
cu plisc oranj, să nu-l înhaţe,
când se prefac că-i fac cadou
câte ceva: aşi de carou,
ca să-l însolzoşească, sau
mai ştiu eu ce... Căci tot ce au
mai scump îi dăruie, cu toţii,
celui ce încă nu-i decât
un gând ce şi l-au pus cu toţii:
să-l fabrice numaidecât
sau mai târziu, – dar mai frumos
ca toţi... Din àcele lor, os
cu os, i-au făurit aricii
scheletul; după care,-amicii
lui se făcură iarăşi ghem.
Lepidopterii, un harem
trimiseră, apoi, de nimfe
şi fluturoaice, în zaimfe,
în lastre-albastre,-n catifele,
pentru ca el ce, încă, mutră
n-avea, nici trup, să ia din ele
câte puţin polen sau pudră, –
ceea ce şi de la lalele
avea, ca şi de la leandru,
să ia; în timp ce, cu ochi tandru,
veniră ciutele şi cerbii
cu cer în coarne, ca să-i facă,
mai moale decât firul ierbii,
un scutec pruncului... Când iacă
şi broasca a cu carapace
ca două ditamai capace, –
doar că această arătare
fu izgonită ca atare
de Vraci... Căci pană sau peniţă
din coadă grea de păuniţă,
cu ochi de-un verde-azuriu,
îi trebuieşte cui pictează,
după cum gândul îi dicteză,
un peşte roşu-auriu...
Iar după ce un vraf de funde
şi panglici de învoalte rochii,
trestia şi papura i-au fost
adus, – când se-ntrebau de unde
să ia şi să-i monteze ochii,
veni sticletele, mai prost
de bun, jertfindu-şi-i pe-ai lui...
Noroc că, milostiv, Piticul
îi făcu alţii, ca să vază
sticletele, din sticlă... Şui
nu cred că e decât pisicul,
care-şi tot vâră laba-n vază,
în vaza cea cu peşti de vază
(să-i pipăie, nu doar să-i vază),
ca şi cum peştii-ar fi ai lui!
Peştişorul solubil
Nu ştiu, copii, cum să vă spun,
că-mi scapă printre deşte:
într-o bucată de săpun
am modelat un peşte.
Culoarea-i era roz-somon,
c-aşa era săpunul;
dar peştişorul (nesomon,
nici altfel), din niciunul
din soiurile de pescuţi
de rând sau mai aparte,
născuţi în apă şi crescuţi
în ea, nu făcea parte.
Era un peşte de săpun
cu aripi, solzi şi coadă,
pe care eu, după ce-l pun
frumos, la mine-n cadă,
când mă întorc, după un sfert
de ceas, constat că, dacă,
în apa căzii, ar fi fiert,
tot n-avea să se facă,
vai, nevăzut... Încât vă spun,
copii, că orice peşte
doriţi, – nu-l faceţi din săpun
pentru că se topeşte.
Morală fără fabulă
În iazul contelui viclean,
vicontele a prins un clean
pe care, vrând s-ajungă conte,
l-a dus, plocon, lu’ domnu’ conte;
care s-a prins, fiind viclean,
că era vorba de un clean
din iazul său, – al lu’ dom’ conte...
Morală:
Vicontele-a rămas viconte!
Zodia Peştilor
Cine-i alb cu negru? Cine,
oare, negru e cu alb?
Dacă nu ştiţi, – e mai bine
mucles, decât răspuns calp.
Ce-i împiedică să treacă
unul – cum vedeţi – prin altul?
Negrul, el nu vrea să treacă,
sau nu vrea să treacă albul?
Dacă, dragi copii, nu sunteţi
foarte siguri: negrul/albul?
eu vă rog să nu răspundeţi,
că nu vă ia nimeni scalpul!
Capul, nimeni nu vi-l ia...
Deci, să punem punct poveştii
ăsteia (sau ăleia?), –
căci răspuns nu au nici peştii,
care tac, în rest, ca peştii.