Şerban Foarţă

STIHTIOLOGIE


Peştele roşu

Ca să pre-ntâmpin, vechi, reproşu’

că n-aş putea un peşte roşu

să prind, la ceasul după-amiezii,

l-am pescuit pe-al lui Arghezi, –

ce-şi are, de la şarpe, solzii

şi-i stau de strajă,-n jur, cobolzii,

pentru ca gâsca şi-alte raţe

cu plisc oranj, să nu-l înhaţe,

când se prefac că-i fac cadou

câte ceva: aşi de carou,

ca să-l însolzoşească, sau

mai ştiu eu ce... Căci tot ce au

mai scump îi dăruie, cu toţii,

celui ce încă nu-i decât

un gând ce şi l-au pus cu toţii:

să-l fabrice numaidecât

sau mai târziu, – dar mai frumos

ca toţi... Din àcele lor, os

cu os, i-au făurit aricii

scheletul; după care,-amicii

lui se făcură iarăşi ghem.

Lepidopterii, un harem

trimiseră, apoi, de nimfe

şi fluturoaice, în zaimfe,

în lastre-albastre,-n catifele,

pentru ca el ce, încă, mutră

n-avea, nici trup, să ia din ele

câte puţin polen sau pudră, –

ceea ce şi de la lalele

avea, ca şi de la leandru,

să ia; în timp ce, cu ochi tandru,

veniră ciutele şi cerbii

cu cer în coarne, ca să-i facă,

mai moale decât firul ierbii,

un scutec pruncului... Când iacă

şi broasca a cu carapace

ca două ditamai capace, –

doar că această arătare

fu izgonită ca atare

de Vraci... Căci pană sau peniţă

din coadă grea de păuniţă,

cu ochi de-un verde-azuriu,

îi trebuieşte cui pictează,

după cum gândul îi dicteză,

un peşte roşu-auriu...

Iar după ce un vraf de funde

şi panglici de învoalte rochii,

trestia şi papura i-au fost

adus, – când se-ntrebau de unde

să ia şi să-i monteze ochii,

veni sticletele, mai prost

de bun, jertfindu-şi-i pe-ai lui...

Noroc că, milostiv, Piticul

îi făcu alţii, ca să vază

sticletele, din sticlă... Şui

nu cred că e decât pisicul,

care-şi tot vâră laba-n vază,

în vaza cea cu peşti de vază

(să-i pipăie, nu doar să-i vază),

ca şi cum peştii-ar fi ai lui!


Peştişorul solubil

Nu ştiu, copii, cum să vă spun,

că-mi scapă printre deşte:

într-o bucată de săpun

am modelat un peşte.

Culoarea-i era roz-somon,

c-aşa era săpunul;

dar peştişorul (nesomon,

nici altfel), din niciunul

din soiurile de pescuţi

de rând sau mai aparte,

născuţi în apă şi crescuţi

în ea, nu făcea parte.

Era un peşte de săpun

cu aripi, solzi şi coadă,

pe care eu, după ce-l pun

frumos, la mine-n cadă,

când mă întorc, după un sfert

de ceas, constat că, dacă,

în apa căzii, ar fi fiert,

tot n-avea să se facă,

vai, nevăzut... Încât vă spun,

copii, că orice peşte

doriţi, – nu-l faceţi din săpun

pentru că se topeşte.


Morală fără fabulă


În iazul contelui viclean,

vicontele a prins un clean

pe care, vrând s-ajungă conte,

l-a dus, plocon, lu’ domnu’ conte;

care s-a prins, fiind viclean,

că era vorba de un clean

din iazul său, – al lu’ dom’ conte...

Morală:

Vicontele-a rămas viconte!


Zodia Peştilor


Cine-i alb cu negru? Cine,

oare, negru e cu alb?

Dacă nu ştiţi, – e mai bine

mucles, decât răspuns calp.

Ce-i împiedică să treacă

unul – cum vedeţi – prin altul?

Negrul, el nu vrea să treacă,

sau nu vrea să treacă albul?

Dacă, dragi copii, nu sunteţi

foarte siguri: negrul/albul?

eu vă rog să nu răspundeţi,

că nu vă ia nimeni scalpul!

Capul, nimeni nu vi-l ia...

Deci, să punem punct poveştii

ăsteia (sau ăleia?), –

căci răspuns nu au nici peştii,

care tac, în rest, ca peştii.