Medeea IANCU
Sub luna plină
Într-o dimineaţă ne-am trezit şi Adorlf fluiera ca ieşit din sărite. Eu dormeam pe o laviţă învelit într-un palton pe care mama îl luase de la o moartă iar mama lîngă mine chircită strîngîndu-mi picioarele în braţe.
Adorlf a intrat buzna şi a strigat marş afară.
M-am speriat şi am sărit de pe laviţă şi Sam mi-a căzut din braţe.
Atunci l-am văzut pe Adorlf cum îl ia de după gît aşa ca pe o rîmă nu ştiu ce am vrut să fac atunci mi-a dat prin cap să am la mine pistolul cu care împuşcam păsările da nu-l aveam pentru că pistoalele le ţinea Adorlf la el în departament unde nu intra nimeni nici conducătorii ci doar pe cine avea el chef lăsa…
Mama s-a pus în faţa mea şi a început să zică să lase animalul că
Numai ce a auzit asta Adorlf că şi a întins-o afară din adăpost
ţinea mîna aşa în sus la vedere şi copiii se strînseseră la gardul de ghimpi şi priveau.
Unul băgase capul printre sîrmele de ghimpi să vadă mai bine.
I se vedea chelia albă, lucioasă cu vene vineţii.
Adorlf s-a uitat în jur şi s-a dus cu Sam la nişte saci în care erau hainele strînse de la morţi, l-a aşezat între saci.
Atunci Sam a vrut să fugă, dar nici nu a apucat să ridice lăbuţa că Adorlf a şi scos pistolul de la curea şi a tras.
O dată
Şi de mai multe ori
Pînă ce s-a făcut praf în jur
Da.
Nu ştiu cum au plecat toţi ce au zis dacă au zis ceva nu ştiu unde era mama ce era mama cine era Adorlf.
Am rămas în locul acela nu puteam să mă apropii nu puteam să întorc spatele.
Nu vedeam ce rămăsese nu ştiam ce să cred dacă e sau nu un coşmar.
Mă dureau picioarele începuse să mi se vadă umbra peste sacii cu haine de fapt încă mai simţeam căldura lui sub flanelul meu
Cum îşi scotea capul şi pufăia în aer şi cum torcea cînd biţuşcă îl mîngîia.
M-am întors şi am văzut-o pe mama în faţa adăpostului cu paltonul în braţe şi cu ochii plînşi.
Mi-era frică. Dacă mama plîngea mi-era frică. O vedeam acum pe mama plîngînd şi nu ştiam de fapt că mama plînge.
M-am simţit dintr-odată foarte nenorocit fără nimic fără căldura care mă făcea să fiu sigur nu voiam să cred că e adevărat nu voiam să fiu acolo
dar degeaba m-am apropiat nu foarte aproape şi peste sacii cu haine era împrăştiat Sam. Mama m-a luat în braţe dar voiam să-l am din nou pe Sam
blăniţa lui albă ochii îi erau larg deschişi ca atunci cînd vedea ceva şi îi plăcea şi voia să se joace
dar mama nu putea să-l învie
i-am atins lăbuţele erau încă calde
atunci mama s-a dus şi a luat lopată şi a început să sape o groapă chiar acolo
a săpat mama şi eu nu o mai vedeam
săpam şi eu cu mama şi eu l-am învelit pe Sam în flanelul de pe mine
l-a luat mama bucăţică cu bucăţică şi l-am înfăşat
Sam părea viu doar capul i se vedea cu mustăţile arcuite de frică
l-am pupat pe bot
totul a durat o veşnicie şi atunci au apărut şi Dodoaşcă şi Biţuşcă
erau la gard cu nişte feţe înrăite
Dodoaşcă nu mai semăna cu Dodoaşcă pe care îl cunoscusem înainte
nici Biţuşcă nu mai semăna cu Biţuşca Anna
în spatele lor era Nicolcioiu nu ştiu cum îl mai cheamă
el era chior şi avea o poreclă
toţi raşi în cap şi albinoşi
ochiul lui Nicolcioiu ochiul cel chior era strîns tare şi sub gene avea o dungă roşiatică.
s-au aşezat jos pe pămînt şi mi-au pus printre sîrmele de ghimpi
chiorul a pus o păpădie
Dodoaşcă a pus un ou
Biţuşcă a pus o păpuşă dintr-o basma de la o moartă
o basma portocalie înfăşurată cu sfoară
am luat toate obiectele şi le-am aşezat în groapă
mama a aprins un chibrit l-am aşezat pe Sam
şi mama a început să cînte sub luna plină
sub luna plină
cînt uşurel
mă simt ca o pană
care cade în secret
sub luna plină
sub luna plină
cînt şi ascult sunt încîntat
un cor de copilaşi
sub cerul înstelat
sub cerul înstelat
cînt tot mai puternic
mă simt un leu
care fără să spună
vrea să plece
vrea să plece
cînt uşurel
mă simt ca o pană
care cade în secret
sub luna plină
sub luna plină