(nu) mai cititi

In numarul 31 (2005) al "Suplimentul-ui de cultura",

saptaminal de opinii si informatii privind fenomenul cultural, realizat de Editura Polirom in colaborare cu Ziarul de Iasi gasim un amplu interviu despre Securitate cu "biografiul" securitatii Marius Oprea - "La mineriada din iunie am asistat la adevarata revolutie", interviu realizat de Emilia Chiscop, din care citez citeva momente care pe noi, cei care habar n-avem de Securitate, ne cam ingrozesc: "In anii '50, Securitatea a fost la fel de brutala ca si celelalte servicii secrete. Sa nu ne inchipuim ca doar Securitatea a facut internari in lagare si executii. Este drept, aici au fost acte de cruzime greu de imaginat. De pilda, l-au chinuit pe un biet om care nu avea alta vina decit ca nu-si predase cotele, punindu-i catuse peste cizmele de cauciuc si lasindu-l trei saptamini intr-o carcera. Cind l-au scos de acolo, i-au scos cizmele cu tot cu talpi. Putrezise de viu. Sa nu mai vorbim de bataile din timpul anchetelor. Securitatea a avut un mare numar de detinuti care mureau pe parcursul anchetelor. Dupa modernizarea Securitatii si transformarea ei intr-o institutie care apara regimul national-comunist de la Bucuresti, vechea brutalitate a fost inlocuita cu un control si un santaj nemilos asupra propriei populatii in numele conducatorului suprem. Mijloacele au fost, dupa parerea mea, la fel de dure, chiar daca n-a mai fost vorba de tortura fizica". Iata si unn fragment mai putin general: "Ce m-a iritat cel mai mult a fost nu ce am patit inainte, ci faptul ca agresiunile impotriva mea au continuat si dupa 1989. Sint si acum amenintat, urmarit. Imediat dupa 1989, am publicat citeva articole privind prezenta unor ofiteri de Securitate ca fondatori ai Vetrei Romanesti. Aveam dovezi! Erau dintre fostii mei anchetatori, ii stiam. Asta mi-a atras telefoane de amenintare si am fost si batut de doua ori, a doua oara destul de rau. In cursul celei din urma batai, unul dintre agresori, destul de bine imbracat, a fost prins si urcat intr-o duba. Eu am fost dus de unul dintre martori acasa la mine sa ma curat de singe, m-am legat cu un fular - ca ma dureau coastele, doua coaste mi-au fost fisurate - si m-am dus la politie sa depun plingere. Iar acolo mi-au spus: "Domnule, nu s-a intimplat nimic". Asta nu m-a timorat, ci m-a enervat si mai tare. Si, in ciuda sfaturilor din familie, de a ma "linisti", am facut exact invers. Pentru ca ii vedeam, ii stiam! Pe 19 decembrie, venisera sa ma aresteze. M-a ascuns o vecina in lada de la studio, sub plapumi. N-am sa uit niciodata mirosul ala. Eu eram in continuare anchetat de Securitate, nu voisem sa semnez nimic, probabil ca as fi ajuns la un proces penal si as fi fost condamnat. Pina pe 21 decembrie, am stat ascuns intr-un cartier ce se construia pe valea Racataului, in niste blocuri in constructie. Au fost cele mai grele zile din viata mea, pentru ca nu aveam cale de intoarcere. Eram constient ca, daca nu se termina cu Ceausescu, voi ajunge fie intr-un azil psihiatric, fie in puscarie".
Tot de aici aflam ca "Istoricul Marius Oprea a afirmat, intr-un interviu difuzat de BBC pe 20 iunie, ca a primit amenintari verbale pe strazile Brasovului. Mai mult, a fost chestionat de ofiteri in civil, care s-au recomandat ca fiind politisti, in legatura cu persoanele cu care se intilneste sau care il viziteaza. "Ceea ce m-a iritat a fost ca s-au legat de copilul meu, nu doar de mine. Il plimbam cu caruciorul si a aparut un domn tovaras care mi-a spus: "Bai, Mariuse, tie nu ti-o fi frica, dar gindeste-te la asta mic". Mai mult de atit, m-a iritat faptul ca au venit ofiteri in civil, care s-au recomandat ca fiind politisti, si au inceput sa intrebe prin vecini cu cine ma intilnesc, cine ma viziteaza s.a.m.d." Intrebat de reporterul BBC daca poate face vreo presupunere in legatura cu aceste amenintari, Oprea a declarat ca s-a gindit ca de vina ar fi cei doi generali de Securitate cu care s-a judecat: Ristea Priboi si Marian Ureche. "Am fost achitat in procesele cu ei, deci am cistigat procesele, iar acum ii dau eu in judecata pentru denunt calomnios. Ma gindesc ca s-ar putea sa vina de la ei. S-ar putea sa vina si din alte zone, din zona SIE in special, pentru ca am publicat mai multe articole privind afacerile facute de ofiteri, dintre care unii sint activi acolo, in SIE. De pilda, am spus ca SIE si SRI au cumparat masini de la Omar Hayssam. Lucrurile astea deranjeaza"."
Marius Oprea este poate cel mai important istoric contemporan, cel mai indraznet, mai curajos si mai eficient si aceste intimplari de intimidare cel putin ar trebui sa ne puna pe ginduri.

Vatra ( nr. 3 - 4/2005)

Semnalam cu placere ca revista VATRA uneori publica drepturile la replica. De data asta semnatarul epistolarului de la Olanesti se baga in seama murdarindu-l pe scriitorul iesean Gabriel Horatiu DECUBLE, ca de obicei, fara nici un argument, fara nici o baza, fara nici un motiv, doar fiindca scriitorul i-a facut o cronica nu prea pozitiva la un volum de-al sau. Gabriel Horatiu DECUBLE ii raspunde pe puncte, demn si foarte bine argumentat, concluzia fiind: "Il invit, respectos, pe domnul Alexandru Musina sa renunte, la tonul dispretuitor - desi stie prea bine cum ma cheama, a tinut mortis sa-mi evoce, prin sintagma recurenta "numitul Decuble", sinistra inchizitie la care se deda un Eugen Barbu in a sa Judecata de apoi a poetilor din revista Saptamina - si sa-si retraga public, cu proxima ocazie, calomniile la adresa mea, in caz contrar nelasindu-mi decit sansa de a-mi apara onoarea in instanta. S-ar putea, in acest din urma caz, ca domnul Musina sa aiba revelatia ca nu e singurul ardelean capos din lume.
Al Dumneavoastra,
Gabriel Horatiu DECUBLE, Servus".
Noi stim - pe pielea noastra, cum se zice - ca Gabriel Horatiu DECUBLE are dreptate suta la suta, Musina fiind un birfitor scirbos si un scandalagiu cronic. De aceea ii dorim lui Horatiu sa nu se lase. Nu-l lasa, Horatiu! Pe ei pe mama lor!

M.V.