Mihail VAKULOVSKI Puntile lui Candriescu

"Puntile Stalinskaya" apare la aceeasi editura la care Radu Andriescu alesese sa-si publice si penultima sa carte de poezie - "Eu si cativa prieteni" - editura Brumar - si e ilustrata, la fel, de Dan Ursachi, doar ca acum poetul ii permite pictorului sa-i intre si mai adinc in carte, nu doar prin grafica, dar si prin poezie, infratire tot mai fructuoasa & profitabila printre artistii tineri. Si aceasta a fost posibil in primul rind datorita stilului acestei carti - si mai epica, si mai narativa, si mai eseistica, si mai (t)existentiala decit "Eu si cativa prieteni", datorita Mail Art-ului, care, desi a aparut cu multi ani in urma, cum ne spune Radu Andriescu inaintea primei parti a cartii ("Ray Johnson a pornit miscarea Mail Art cu vreo 35 de ani in urma; acum toata lumea face E-Mail Art. Nam June Paik"), in literatura romana Radu Andriescu fiind un novator in acest sens.
"Puntile Stalinskaya" este alcatuita din patru parti: "1. puntile stalinskaya", "2. dimineata pe racoare", "3. psi" si "capat de pod" si se intinde pe 119 p... agini, 119 punti spre prietenii din celelalte carti, din viata ca o carte a eului liric al lui Radu Andriescu, nume de cod (ca pe chat-uri) Candriescu, Dan Ursachi fiind Burs. Radu Andriescu este un scriitor care se scrie, care cauta realitatea-viata din ceea ce face, de aici si livrescul omniprezent, in nici un caz nu din eventuale porniri textualiste, RA fiind un existentialist pur singe ("Nu traim pina la singe / nici cind luam pumni in bot"): "ca un pirat al aerelor cu bomba de carton / caut realitate chiondaris pe internet si mi se-nfig / pixelii-n profunzimi". Citat din poemul "un doi si trei de 0", denumire imprumutata de la o trupa hip hop (BUG Mafia), ca si "dimineata pe racoare" (Zdob si Zdub) - alta caracteristica a Mail Art-ului - discutiile de acolo fiind ca mailurile - scrisorile de pe internet, despre tot ce-ti vine prin cap, despre ce traiesti, ce vezi, ce-ti place si ce nu, despre ce vrei, despre viata ta din acel moment, muzica fiind ceva de care n-ai cum sa fugi, navalind in viata poetului pe toate caile posibile, net-ul fiind practic fara granite si permitindu-ti sa uiti si de tine. Desi mail-urile pot fi si foarte scurte, si lungi si interminabile, lui Radu Andriescu ii ies mai bine poemele lungi, ca PSI, de exemplu, unde creeaza o lume psihedelica, nu datorita titlului, ci a imaginatiei pe care poetul o toarna in niste evenimente biografice invaluite in mister, inchipuire & dorinta. Alt poem lung in care te pierzi, dar te lasi in voia lui cu placere e "Paul Valery a spus-o cel mai bine: totul se schimba, in afara de avangarde - OLE!", un text super dotat, k sa zic asa, plin de date & informatie, dar Radu Andriescu reuseste sa spuna multe in poemele sale fara a le textualiza. Chiar si intertextele din poemele sale sint oarecum existentiale, cotidiene, ceea ce nu sperie deloc cititorul, ba chiar il atrage. Chiar si urmatorul poem, in stilul lui Gheorghe Iova, "AC/DC", nu e textualist, ci textistentialist, ca la Iova, de altfel, text din care aflam ca "puntile Stalinskaya = obsesia comunicarii, dimineata pe racoare = criza personala, psi = recuperarea afectului". Iata cum criticul poate sa-si culeaga rezolvarile chiar din interiorul poemului. Textele poetice ale lui Radu Andriescu sint altfel. Poezia ca altceva. Poezia ca e-mail. Poezia ca jurnal (multe verbe cu "eu am" - am vazut, am iesit, am scris...), poezia-jurnal de calatorie, oriunde ar "calatori" scriitorul - inclusiv la spital la Bucuresti sau pe net. Poezia-punte spre celalalt, de obicei un prieten sau un cunoscut, astfel cititorul fiindu-i foarte aproape, la el ajungind mesaje primite ca unui prieten. Poezia-bip, bipuri lungi si dulci. Forta poemelor lui Radu Andriescu, in afara stilului curgator, consta in imaginile deosebite ("Doua / femei uriase, / in virsta, goale, trec printre corturi") sau acele lucruri care in mod normal "nu se spun", cum ar zice moralistii, faze fara de care literatura ar fi saraca si nepiperata. "As dansa manele cu Ruxandra Cesereanu. Eu / in blugi negri cu nasturi lipsa, ea / cu palaria uriasa peste vocea profunda si sexi, / peste sarafanul bogat de curtezana venetiana. / Sau poate-mi cumpar haine, sa fiu elegant / ca un vampir, / cum zice Emir. / Manele in cinstea imperiului, fie in Clujul / cu noua biserici mari, fie in Iasiul / in care Sfintul Gheorghe, / cel ce-a rapus un balaur cit un miel - vorba Ruxandrei - / ii tine zilele astea companie Sfintei Paraschiva, inchis / intr-un sipet de argint / din care nu iese decit dupa miezul noptii. Uite asa / as muri. Dansind manele cu Ruxandra la bairamul / Sfintei Paraschiva" este un fragment din "Manele cu Ruxandra" care s-ar putea sa nu fie gustat de sotul doamnei Ruxandra Cesereanu, care chiar e o doamna a literaturii romane, nu doar prin ce scrie, ci si prin figura ei nobila si demna. Ei, alaturarea manelelor - o chestie sub orice nivel social, poate mai mizerabile fiind doar dansurile pe manele, cu nobletea unei doamne extrem de sobre aduce in poezie acel contrast care transforma un text ordinar intr-un poem foarte puternic. Sau, poftim, un fragment dintr-un poem in care doamnei Ruxandra Cesereanu ii ia locul unchiul lui Radu: "Inainte de a sosi cortegiul, / am avut timp sa ma plimb prin cimitir / cu unchiul meu batrin si senil. Are / varii probleme de sanatate, cum ar fi o vezica prea / slaba - trebuie sa se usureze tot timpul. Aproape / ca si-a dat drumul pe mormintul strabunicilor mei / - bunicii lui".
Recunosc ca am asteptat cu nerabdare "Puntile Stalinskaya", sa vad ce urmeaza dupa "Eu si cativa prieteni". Acum, dupa "Puntile Stalinskaya", sint mult mai curios ce va scrie in continuare poetul Radu Andriescu.
Bip, draga Radu, bip-bip.

Radu Andriescu - "Puntile Stalinskaya", Ed. Brumar, Timisoara, 2004 (grafica de Dan Ursachi).