ANDREI POPESCU




 
Nichita Stanescu catre mine
( this is how the lucky feel )


bai boule, mi-a zis el,
odata cu remixul ieftin al lui 2PAC pe fond house
ar trebui sa intelegi ca trebuie sa te scrii pe tine
filmul in cinema
se vede mai bine cu lumina stinsa

ai putea sa-ti faci retinele pesti
si sa-ti dai privirile in fundul inimii la produs.
dar asa e fruntea fara riduri,
ca marea cernuta de nisip,
calatoreste pe versantii gandului,
transpira-n cuirasaturi si vapoare
doar pentru a gasi o Sahara din creta

pe mine uita-ma, uita-ma in
uita-ma devreme la ora 5 dimineata
pe carligul lansetei
in apretul pentru camasa lui taica-tu
si flecurile pe care ti le bate
somnul in gene

si cand eu insumi imi voi pune palmele
termopane la dormitorul tau
si cand o sa privesti prin mine
cartierul, bancile de piatra si strazile
sa-ti curgi umerii in silicon pe tocurile ferestrei...

"apoi ?"

apoi spune-ti ca poeziile mele sunt mai slabe
decat bancurile cu Bula pe care mi le spune Belu
zi de zi
si
seara de seara


Arta poetica


in barul de homosexuali
un culturist se urcase la bara de strip

stroboscoapele ii taiau blugii in stil punkist
aerul intra in erectie si ejacula
cu portjartiere si bikini

el dezbraca apusul de pe buca stanga
si dimineata de pe cea dreapta
isi scotea limba la plimbare pe bara de fier
tinand-o in gand cum babele pechinezii in lesa
dezbraca asimptota unghiului in care
albastrul se intalnea cu pamantul

zei de carbon o faceau in pozitia H2O pe mese
barmanii se opreau din agitatul cocktailurilor
chelnerii inchinau plecaciuni pe gresie
se intindeau in covoare persane ca el sa poata merge mai departe
in canapelele din piele de minotaur
in paharele reciclate din Sfantul Graal
in prizele cu vaginuri

eu intre timp eram gata sa o fac cu Mihai pe masa
abstractizam 69-urile timpanelor cu muzica
ne rupeam cate o bucata din inima
si cenzuram sexele celor din tablourile
de pe pereti

el ajunse la mine cu o bataie pe umar:
- o faci in fund?
- nu, am raspuns, eu o fac pe hartie.


Cavaleri in jurul mesei rotunde, fara Lancelot


Imi scot inima si-mi adun
in jurul ei prietenii, parintii
si rudele, dintii de lapte
si prima iubire -
dar aceasta din urma nu vine.

"Tine-o, tu ai mai multa nevoie de ea"
imi spune Aladin, ridicandu-se si intinzandu-mi lampa.

Imi scot ochiul si-mi adun
in jurul sau gandul, ielele
si creioanele colorate, somnul cu vise
si prima iubire -
dar aceasta din urma nu vine.

"Nu trebuie decat s-o freci" imi zise el.
"Lancelot nu vine pentru ca are nevoie de o minune.".

Si eu incep s-o frec
in timp ce hainele imi raman mici,
se ridica in jur cai ferate, parcuri cu gradini Hesperide
fantani arteziene din care tasnesc in spirale Dumnezei lichizi,

Reclame luminoase, panouri publicitare
se ridica in stanga si-n dreapta mea
"Faci ce faci, dar stii ce faci ?"
"Fa-o cu cap"
"Protejeaza-te"
"Inainte s-o faci asigura-te"

Iar Aladin impietreste alaturi de ceilalti
pe scaunul de piatra
Si eu frec lampa dar nimic nu se intampla,
o frec iar degetele
mi se tocesc unul dupa altul
si nu apare decat Jasmine, plimbandu-se pe covorul zburator.
- Ce faci tu aici ?
- O frec, nu vezi ? Dar nu se intampla nimic.

Apoi ea se alungeste in jurul inimii si-a ochiului meu
se alungeste in jurul scaunelor de piatra
si le apuca spargand reclamele si panourile luminoase
nervoasa:
- Scoate prezervativul de pe lampa, prostule.

 

Revelatii


apropie-te de acest brad
si ia-l in brate,
nu, nu vreau sa o facem pe la spate,
dar a inceput sa se usuce
iar tu ai fost nascuta cu scoarta cenusie in loc de piele,

o sa treaca iarna, frigul, maretia globurilor de cristal
suflate din narile lupilor
si asemenea cu butoiasele la gatul Saint Bernarzilor
ne vom atarna unul la gatul celuilalt
amintirile si adolescenta

mai sus si mai prelung decat fulgii
privirea ta de neinsotire cu seara,
am s-o tin hanger la brau
si-n verile prea calduroase
voi strapunge cu ea dupa-amiaza

apoi mai jos si mai departe
ca nivelul marii in menghina
cozii ochilor,
pe campia copilariei mele,
am s-o fac nod in capul lasoului trofic
pentru gatul bizonilor

si din nou va veni iarna
si-mi voi spune
"apropie-te de acest brad
si ia-l in brate,
nu, nu o sa ti-o puna nimeni pe la spate"
dar e singurul cenusiu de pe creste
iar tu esti singurul de pe aici cu pielea verde.

 

Sweet child o' mine


astazi sunt tarfa ta pune-ma pe un nor si trage-mi-o
pana incepe sa ploua cu flanele de lana
copii dezbracati alearga prin ploaie iau in carca
linia autostrazilor si stau cu bratele intinse
pentru sens si contrasens
trec tiruri pline spre nicaieri
si mari camioane se intorc pline de obiceiurile de alta data
felul in care faceam autostopul in fata fulgerelor lui Zeus
ridicandu-ne degetul din mijloc
sau cand ne deschideam gurile din palme
pentru a saruta gaurile negre
felul nostru, de a le vorbi cazierelor adolescentei
cu amprente
si inimilor cu sentimente a trecut
curtea casei noastre de cand eram copii
si-a scos nucul din radacini ca pe o palarie
ne-a azvarlit gardul ei guler la camasa
si ne-a invatat ca nu trebuie sa umblam descheiati
prin lume iata ca a venit si ziua in care nu te mai inteleg
si pentru ca barbia mi-a tocit podul palmelor
azi o proptesc intre poli
( acum stii motivul pentru care se topesc ghetarii in Antarctica ? )
imi atarn draperiile pasilor pe cornizele
drumurilor catre orasul si fereastra ta
palmele pres la intrare
si astept cu tristete diminetile in care
aerisesti camera zilele cu ploaie cand
iti umpli adidasii de noroi intr-o zi
unul din noi nu va mai fi
stiindu-se carbit de amintire in celalalt
va astepta Craciunul si Revelionul sa poata bubui
se va feri restul anului de apa
de muncitorii aia batrani cu autogenul
care trebuie sa repare nu stiu ce tevi
prin cartier seara
pune-ma pe luna si trage-mi-o
pana incepe sa iasa dintre nori
trage-mi-o bine pana se face plina ca stelele sa nu mai rada
si sa poata intelege lipsa de importanta a faptului
ca numele tau e Mihail Abagiu


taietura


eu am impresia ca in viata asta
din cand in cand iti scapa cate un te iubesc
asa cum bolnavilor de tourette le scapa
adesea cate o injuratura
la colt de strada de pe balcon in spatele gunoiului
in universitate
absolut toti plictisiti de bunele noastre intentii
spunem cu voce tare ca ne-am indragostit
ca un carlig de rufe ne-ar tine mai bine atarnati
de basme cand suntem beti si cantam serenade
acelor cosanzene curve pana in maduva oaselor
la care soldatii fac cozi cand sunt in permisie
abandonate de zmei la orfelinate
in care noi lucram la cantina
eu am impresia ca in viata asta
din cand in cand trebuie sa-ti mai scape
si cate un baga-mi-as

E-mail: revista_tiuk@yahoo.com
© Copyright pentru grafica Dan Perjovschi; Webdesign & Webmaster Viorel Ciama
Site gazduit de http://reea.net