Adrian MOSOIANU

Antimanifest I

sufla briza de seara in perna paiatei
si-n harfa de alge
sub nimbul fecioarei in lemn pe perete
e zi de relache-suiera mierea
bezna in coaste ca vintul
prin buzunarele
goale-cuvintul si rana
frati siamezi troglodesc printre cratiti
condeiul e una cu coasa mi-a spus
corbul in trecere - nu stiam.
ce-i de facut am plins eu chitibus
si ceata se-nfipse-n mine
ca un cos pe-un obraz de pustan- mai nimic
doar sa joci mai departe
stam fata-n fata eu si oglinda
pun tabla la mijloc si-ncepem
el cu albele
moaste de sfinti
eu cu negrele
hora
legiune
de cromozomi

Antimanifest II

pe malul cangrenei de zgura
ce bintuie-n loc
de jur imprejur
inca n-avem nevoie de probe
sintem inca frumosi
si fara contur
cu genunchii la gura
cum stam asa sub cojoc
in burta balenei la foc
si suflam intr-un fluier cu dinti
ca de iapa ce paste
"si daca" mai lingem flaminzi si cuminti
maduva stinsa din oase de sfinti
"e ca" pe ochiul din ceafa ne vede ne naste
apune o pleoapa
si zornaie-arginti

Antimanifest III

visleam prin asfalt si floarea crescuta-n asfalt
mi-a intors spatele
s-a privit in oglinda
de miine incepe destinul
da,da,de miine incepe destinul
cosarul
arunca tigara-isi ia zborul
de pe acoperis
eu visleam
prin asfalt si moartea crescuta-n asfalt
mi-a intors spatele
s-a privit in oglinda sora-moarte cu gropite-n obraji
hranind porumbeii pe-o banca
in Jardins Luxembourg
de miine incepe destinul

Antimanifest IV

mahmudiaca-lacusta
viespea-ntunericul se ridica-n picioare
cu cartea pe carte calcind peste noi
far'de Bizant ieniceri
nu-mi duce dorul
mie celui de ieri
de pe alte carari
coboara din lift , ia-o pe scari
vremea asta o vreme vom sta
singuri ascunsi nenascuti
neintrebati nevazuti
hai ce mai stai
uite gloata trece si ea
cu dintii de lapte carunti-hai
ce mai stai-esti o piine
piinea e coapta si cine
infige in piinea coapta
un pai

Antimanifest V

sub tavanul rosu
e tavanul galben
pe tavanul rosu
e tavanul alb ca o lina
pe tavanul galben se-nvirte
trenul negru si latra
la putini
pe tavanul rosu se-nvirte
trenul negru si latra
la putini
din tavanul alb ca o lina
vin peste noi
certitudini
ca doi
genunchi in tarina
ca doua
copite de piatra

Antimanifest VI

multe drumuri si lungi am batut si asa si pe dincolo in susul si-n josul acestui riu singeriu pe sub plopi printre oase
si ma-ntorc nu mai destept
poate doar mai tacut
si-acum vin la voi sa va spun
si ce si cum
cum ca
daca broasca,
atunci broasca

Antimanifest VII

stilpul totemic se incovoiase sub forma unui semn de intrebare

imi vorbeai:asteptam sa te nasti din primele biiguieli ale focului stins

putinii analfabeti ramasi(ultimii)asteptau cuminti imbarcarea spre Insulele Fericitilor

se lasase in jur o oboseala destul de cordiala

credeam inca pe atunci ca lucrurile ar trebui sa se intimple

Antimanifest VIII

daca nu un inger atunci macar un cosmar
trimite-mi acum cind miezul de piine calda(il stiu)
e-un pahar pe jumatate gol
si pe jumatate mai gol decit cealalta jumatate:
un pahar gol plin de pahare goale pline
de pahare goale-daca nu un inger
macar un cosmar trimite-mi
o doamne

Antimanifest IX

Roade-mi umbra.Roade-mi umbra,innoptato.Pina la singe:umbra mea intinsa pe ziduri,ferecata cu iedera ca pe-un rug de fecioara.Umbra mea subversiva:liliac la priveghi pe-un turn de catedrala.Umbra mea cu tentacule verzi,ce-nfloreste-n betonul soselei.Umbra mea in armura si zale ce intra calare in Sfinta Sofia.Umbra mea adultera,tavalita-n desfriu in patul lui Procust;roade-mi umbra,innoptato.Pina la singe:umbra mea dormind iepureste sub luna,sub timpla ce-ncarunteste.Roade-mi umbra,innoptato.

Antimanifest X

graiul cetii intinde carunte talangi
pe obrazul intors dinspre val in adinc-pe obrazul intors
catre palma precum
o prada ce-si vineaza haitasii
si amiaza isi bate
din ce in ce mai scrisnit secunda vargata
si-ncordat te privesc cum tresari
printre oasele mele-silabe ce nu-ti mai incap
albastria-jivina:cind vine seara
pe timplele mele mai moare
o ulita de margean scapatat
si cind noaptea isi plinge odrasla cernita
ochii mei se deschid:flaminde corole-asteptind
un Potop
ce nu mai vine

Antimanifest XI

"vine ceasul si-acum a si venit"
invata
ce-nseamna cuvintele
ca sa poti sa le uiti
"vine ceasul si-acum a si venit"
invata
ce-nseamna cuvintele
ca sa poti sa le uiti
"vine ceasul si-acum a si venit"
tigara
te va fuma
pina la filtru
paharul
te va sorbi
pina la ultima picatura

Antimanifest XV

Oglinda acoperita de un cearsaf negru(rosu de singe nuptial).Cu buretele inmuiat in sudoare si singe(si-un pic de saliva,si-o masea de minte adaos)stergi fereastra desenata cu creta pe zidul din camera cu patru pereti si nici o fereastra.O vreme,bijbii in continuare prin bezna.Nimeni nu-ti vede(nici tu chiar)zimbetul complice-sagalnic(ai facut ce era de facut:descintecu-i gata).Pisicher fericit!In curind(stii tu,stii bine)trebuie sa se faca,se va face lumina.

ANTIMANIFEST XIII

pe poteca
pe drum
pe carare
nu se merge
de mers se merge doar
pe covorul cel rosu de plus
poteca
drumul
cararea
le cari in spinare prin aer
orbeste povara

ANTIMANIFEST XIV

si atunci am inteles ca nu e nimic de inteles si-am uitat chiar si asta pe cind

talpile mele nu mai stiau de mult gustul pamintului desi aripile zaceau sprijinite de-un gard caci

era atit de tirziu si-o distanta anume oarecare mereu ma facea sa-ntirzii la-ntilnirea cu lucrurile si totusi

in creierul meu sau poate la liziera cineva intorcea paginile una dupa alta:scrisul era mic,pritocit,vintul batea in litere cu un mare ciocan si

aveam orbitele goale ca doua cavouri de marmura parasite:la circ un batrin saltimbanc isi cistiga piinea jonglind cu doua bile albastre lucioase a treia-l privea poate din tavan ascunsa sub pleoapa iar atunci

cind imi aminteam de ochii fratilor mei corbul de pe umar imi schimba ochelarii:rind pe rind ochii fratilor mei se stingeau ca o mereu aceeasi luminare dar

cosarul soptea:"uite cum arde hirtia cum se face lumina si cald"

si atunci am inteles ca nu e nimic de inteles si pe piept mi-a-nflorit un mare descint

sprinten tirziu ca si somnul eremitului printre scorpioni si nisip si luceferi si cinepa

ca un mare homuncul de sare

si cu pas sigur,nervos am coborit in mormint

afara deasupra-pagina innegrita:eclipsa totala de soare.

Antimanifest XVI

mi-e frica de ea : are pasii soptiti
sta tacuta-n odaia de dincolo
(si poate nici nu e acolo)
sta acolo si coase si tace
sau sterge praful cu cirpa
sau intinsa pe pat cu cartea-n mina-si scufunda
ochii-n peretele alb de hirtie patat ici si colo de negrele litere
sta acolo si tace iubindu-ma-n soapta
sta acolo si tace (sau poate
nu e nicicind si niciunde nu e)
si e aici : mi se coace sub timpla
ca piinea neagra si-amara a saracului
usa ce scirtiie - eu gravid ma cutremur
de spaima - astept - ea sa intre-n odaie cu ceai
sau cafea si-un zimbet soptit
amara si buna sa-mi mingiie fata
cu miini speriate si-atunci
eu gravid - fruntea sa-mi crape
deodata-o genune in crestet
sa mi se caste
si singe tisnind intr-o parte si-n alta
si ea care intra acum in odaie
cu tava in mina , cu pasii soptiti
si-atunci mor : n-o mai vad
cum se naste

Antimanifest XVII

Citeodata , caracatita zilei de azi isi retrage unul cite unul tentaculele din oasele tale si simti nevoia sa taci si sa te mai miri un pic : pur si simplu.Si atunci te uiti la cer ( "traim subt greul vazduhului / ca pe un fund adinc de mare" ) si tot astepti ca flegma ce o arunci in sus sa nu-ti mai cada drept in cap ca de obicei.Iti omori timpul , cica…Trebuia de mult sa fi invatat : timpul nu poate fi omorit…Tu , da ; el , nu.In schimb , poti sa faci altceva ; te-nvat un secret : asa dupa cum orice femeie , pe sub haine , e goala , tot asa si timpul , e atit de ridicol , atit de umil despuiat de lungile ore in costum si cravata (incheiat la camasa pina la ultimul nasture) in care prea mult l-ai (te-ai) luat in serios."Regele e gol !" - va striga atunci eventualul copil din tine.Exista si un risc in toata chestia asta : timpul (saracu'!) , vazindu-se-n curu' gol , de rusine s-o rupa la fuga , sa nu-l mai vezi , sa vina seara si sa-l cauti , carunt , pe la colturi , iar dimineata , rupt de oboseala , cind potera iti va cere actele , sa constati c-ai murit de mult.

In miezul zilei de azi , pe orice drum te-ai afla , opreste-te un pic si incearca sa taci ; sa taci , asa…din toata inima.Pun pariu ca-i vei auzi pe greieri dindu-ti cu tifla : "Ce… , ba? Esti prost ?!?"

Nud (Femeie dormind)

Intre ghilimele dormea , ca-ntr-un patuc de sugar cu baldachin de taisuri de lame ; ca-ntr-o aura de becuri pestrite de iarmaroc captusita cu noduri de viermi. Intre ghilimele dormea : ca-ntr-o colivie invizibila cu gratii de parfum frantuzesc , pe gainat de plicuri uzate de ceai. Femeia din ea curgea in ghilimele din ea , vin vechi , mladios , in pahar transparent , de cristal , cu picior , din butoi masiv , opac , butucanos. Restul se scurgea in pamint la rime si cirtite , restul alerga pe cimp sub forma de paianjen-saltimbanc in toate cele o mie si una de zari. Din cind in cind se trezea , se taia la deget , dadea cafeaua in foc , ne invelea , ne parasea , ne ducea la scoala , plingea isteric cu pumnii-n pereti si curu-n podea. Noi plingeam de dorul ei , tipam la ea , o bateam , o uitam si ne uitam ca prostii la ea , fara sa stim ca timiditatea e cel mai letal afrodisiac. Uneori deveneam brusc destepti si trageam concluzii : cum statea aplecata peste ligheanul cu rufe , in cutele rochiei nu ne mai vedeam decit ridurile de pe frunte si fetele botite de bautura.Tot ce vroiam atunci era sa facem dragoste (cum se spune) , s-o batem cu penisul peste buci cum ai bate un prieten cu palma pe umar. Dar ea isi continua jocul , stapina pe mastile si sforile ce de sus (din tavanul tapetat cu oglinzi) ii contorsionau si ii modelau chipul cu violenta tandrete.