Liviu Ioan STOICIU

Inlocuitorul criticului roman, ideologul literar

Au trecut 15 ani de la Revolutie si literatura romana ramane tot acolo unde a fost. In regimul comunist, scriitorul roman era convins ca de aceea nu se universalizeaza, fiindca n-are parte de libertatea scriitorului occidental la masa de scris. Povesti, s-a demonstrat intre timp ca lucrurile sunt mult mai triste, ca scriitorul roman n-are valoare competitiva pe plan international, de fapt (cel putin prozatorul; la poezie lucrurile sunt complicate, in Occident ea are statut de Cenusareasa; totusi, poetii lumii primesc Premiul Nobel). Si asta se vazuse si inainte de 1989 nu numai la scriitorii romani din tara, tradusi in mai toate limbile pamantului (indeosebi cei cu functii, de la Zaharia Stancu la... Augustin Buzura, dupa 1989), ci si la scriitorii romani exilati, considerati mari scriitori in Romania, care au scris si publicat direct intr-o limba de circulatie internationala. Las la o parte supraexemplele Eugen Ionescu-Emil Cioran-Mircea Eliade, romani cu cetatenie straina. Cu mici exceptii (marginale), scriitorul roman nu e bagat in seama de consumatorul de carte avizat occidental, nici nu primeste premii de conjunctura. Se pare ca putem vorbi de o valoare promovata in competitia autohtona si de o alta valoare in competitia internationala, diferita, cu alte criterii de ierarhizare. Sa fie de vina critica literara de la noi ca a impus mari valori in Romania, care sunt totalmente ignorate in Occident dupa ce sunt traduse?

Ce mai e critica literara la noi, dupa 15 ani de libertate, nu mai e cazul sa plusam. Simplificand la maximum lucrurile, putem gasi doi tapi ispasitori pentru actuala stare critica de la noi: profesorii universitari Nicolae Manolescu si Eugen Simion - fosti titulari ai criticii de intampinare, de autoritate, care domina si azi gustul critic, din inertie, si impun strategii literare de impact noilor generatii de elevi si studenti (fiind nu numai autori de manuale scolare si cursuri universitare, ci si de programe obligatorii in invatamantul liceal si universitar; toate, subiective, care exprima spiritul gregar de revansa, vanitatea transformarii debuturilor literare pastorite de ei in opere nemuritoare, si nu mai putin limitele axiologice, o data ce scriitorul roman e ignorat in literatura universala). In conditiile in care cei doi mari critici au abandonat, practic, exercitiul critic de intampinare dupa Revolutie. La ce poti sa te mai astepti? Scriitorul roman si-a facut datoria fata de el insusi, a scris si a publicat carti originale in ultimii 15 ani, in conditii de libertate - dar critica literara de intampinare, de autoritate, a disparut. E la mijloc o "afacere obscura". Citeam in luna iunie, anul acesta, un excelent articol, semnat (in ziarul Ziua) de Eugen Simion, "Despre inventia critica" (preluand titlul unei carti coordonate de Jean-Pierre Martin, profesor de literatura contemporana la Universitatea din Lyon, carte legata de mutatiile actuale ale criticii si "fictiunile critice" aparute la inceput de secol XXI). Dupa ce a atras atentia asupra falimentului criticii universitare ("scoala formalista" si teoreticienii ei structuralisti, poststructuralisti "si in genere, spiritele reductioniste" si-au epuizat imaginatia intelectuala; reinventarea criticii insemnand si scoaterea criticii din universitate, "altminteri ea risca sa putrezeasca, solemn si iremediabil, intr-un mic cerc de fideli"), la ce solutie de reabilitare a criticii credeti ca s-a ajuns? La a se transforma si criticul in creator original - fiind convins ca "fictiunea critica" va avea valoare autonoma (un nou gen literar?), din clipa in care in mijlocul analizei critice va functiona creatia (sau macar reflectiile unui moralist). Pe cand "reusita unei cercetari depinde de natura reflexiva a enuntului ei" (vorba lui Roland Barthes), a criticului, nu? Vom avea de aici inainte "creatori in sfera criticii"? Vor forma paradigme critice (bazate pe o eseistica de sistem, creatoare) sau criticii vor concura poetii si prozatorii la masa de scris?

Teoria critica a esuat, asadar. Iar "imperialismele locale s-au transformat intr-o mica industrie falimentara" (altfel, imperialisme incurajate la noi si de cei doi mari critici pomeniti mai sus). Azi avem o critica foiletonistica totalmente previzibila, "aranjata", pe gasti si optiuni subiective, indatorari, cointeresari. Ce e de facut? In ultimii 15 ani, la noi "critica jurnalistica" a demonetizat (si demonizat) criteriul estetic, opera are valoare daca are succes de librarie sau daca socheaza prin vocabularul licentios... E in vigoare si la romani, deja, modelul mercantil-rentabil occidental la ridicarea in slavi a unei carti? Pana nu e prea tarziu, critica literara trebuie reinventata, "redefinind modelele literaturii si canoanele criticii"! Situatia e mai proasta decat isi imagineaza scriitorul roman original de azi. Eugen Simion recunoaste: "La ora actuala, doua primejdii ameninta, cred, critica literara romaneasca: 1) critica nu mai functioneaza, ca institutie, iar cand functioneaza este previzibila si ineficienta pentru ca a renuntat la principiul esential al obiectivitatii si al resemnarii in fata evidentei estetice; si 2) critica de intampinare recurge din ce in ce mai des, in locul analizei doveditoare, la pamflet si zeflemea. "Zbieratorii" si "zeflemitorii" pe care ii vitupera Noica au ajuns la putere si nu sunt semne sa o paraseasca. In acest timp spiritul critic someaza, iar literatura autentica risca sa dispara in confuzia generala"... Intr-o lume scriitoriceasca de limba romana plina de incertitudini, moartea anuntata a criticii va ingropa literatura romana, incetul cu incetul. Spiritul critic e in curs de pervertire...

Din pacate, de 15 ani incoace prinde puteri ideologia culturala la noi. Criticii literari, in primul rand, au pretentii de a fi ideologi literari (s-a vazut perfect asta atunci cand s-au pus pe baricade adverse, reinventandu-se ideologia conservatoare, considerata reactionara, si ideologia corectitudinii politice, confundata cu liberalismul "progresist", fals, in lumea literara de la noi). E in curs de aparitie un inlocuitor al criticului roman, anume ideologul literar intolerant?

3 iulie 2005. Bucuresti