Tiuk! - Iova

MV: "Tot sensul sta in puterea intrebarii. Nu e nevoie de nici un raspuns", ziceati.
Ce intrebare v-ati pune, asa, ca de sfirsit, care n-ar necesita nici un raspuns?

GI: I. Stii cum se scrie. Se scrie i. Da' daca-l scrii, noteaza sa nu pui semnul intrebarii. E clar, il lasi asa. Si poate sa fie citit si ca sageata, ca la limita semnului, stii? E bine, nu?, ca, oricum, daca e citit ca sageata inseamna Ia-o de la inceput, lectura. Semn de circulatie. E bine asa?

MV: E bine!

GI: Asa, daca esti multumit, treaba ta. Vezi cum il scoti si sper ca stii obligatiunea de domn…

MV: Da.

GI: Trebuie sa-l vad.

MV: Dar mai aveam o intrebare… de unde vine numele Iova?

GI: Numele vine de la actiunea textuala, de la faptul ca sintem in inventarul lumii si nici un obiect al lumii nu circula fara sa aiba o eticheta, cum zicem noi - un nume, asa, mai pentru oameni. Plus teoria mea, foarte practica de altfel, ca orice teorie, si anume, ca toate numele lucrurilor lumii au fost initial purtate de oameni si de pe oameni au cazut pe lucrurile lumii. Asta e imaginea mea. Deci, am mai multe variante aici, ca sa ne jucam cu numele. Prima ar fi asta ca, de fapt, familia mea s-ar fi numit Sava, venind din Pancevo si ca un notar dintr-un sat din judetul Buzau a gresit, fiindca, de mina, S-ul si I-ul mare se faceau cam la fel si din Sava, ne-am trezit, o parte, din Sava - Iova. Asta ar fi una, ceea ce-mi place, pentru ca e un fenomen strict scriptural, nu? Alta varianta ar fi o legenda de tipul asta - Vladimirescu l-a spinzurat pe unul din capitanii sai care n-a inteles disciplina rascoalei si s-a dedat la jafuri, un Bas-Buzuc Iova. O alta schema este ca, din toti boierii cu rang de ministru din guvernul pe care l-a preluat Vlad Tepes, dupa cele trei domnii ale lui, doi au ramas aceeasi, deci preluati, intelegi? Nu stiu cum se numeste celalalt, ceva Dragomir si celalalt se numeste Iova, un boier preluat de la vechiul domnitor si tinut sub trei domnii de Vlad Tepes, pina la moartea lui. Asa. Mai imi place ca pe Ion Vinea il cheama Iovanachi. Mai imi place ca Ion Barbu si Ion Vinea s-au intilnit pe acelasi pseudonim B. Iova. Mai imi place ca, in ziarul Universul, la rubrica de Paza strasnica sa nu se strice limba semnata de unu', Isaia Racaciuni avea un personaj stricator absolut teribil prin neologisme si se numea Baba Iova, - personaj in articolele lui de aparare a limbii in interbelic. Asa, si trebuie sa fie si una care-mi place mie. Sau doua. Uite, prietenul meu, Vlad Ciobanu, zice ca in nordul Maramuresului, la salcia cea mai mare care sta nu neaparat linga apa, deci e o salcie din asta monumentala, mare, se numeste Iova, asa, si, punct final, in criza de putere legitima in regatul ungar, inainte de prabusirea lui in 1526 la Mohaci, pe fundalul Gheorghe Doja, diferite populatii incercau sa aiba un cuvint pentru ceva nou atunci si anume pentru un inlocuitor de rege. Si vezi ca destinul asta al inlocuitorilor m-a urmarit si pe mine in felul de a intelege lumea si lumea mi-a raspuns corect pentru ca istoria lumii noastre este o istorie a inlocuitorilor, a degradarii prin surogat, surogatal oricarui lucru. Deci, pentru notiunea asta noua, care trebuia sa fie ruda cu vicar, locotenent s.a.m.d., o serie de inlocuitori, se pare ca romanii dunareni, de la Dunare de mijloc, din zona Pancevo, de unde stiu eu ca se trage singele cu sperma mea, pentru notiunea de inlocuitor de rege s-a stabilit cuvintul Iova.