Dumitru CRUDU

ROMANIA/REPUBLICA MOLDOVA

PERSONAJE

Iosif
Serghei
Vladimir
Svetlana
Mihail
Politistul

Scena 1

Iosif si Mihail stau de vorba la o masa. Ei sint vazuti de la jumatate in sus.

Iosif: Iarasi m-am cacat pe mine, Mihail!

Mihail: Imi pare rau pentru tine.

Iosif: Nici nu stiu ce sa mai fac. M-am saturat, Mihail, m-am saturat sa mi se intimple in fiecare zi lucrul asta.

Mihail: Dar nu esti tu vinovat, Iosif.

Iosif: Nu sunt, bineinteles, ca nu sunt. Dar nu mai suport, Mihail!

Mihail: Te inteleg, colega.

Iosif: Niciodata nu as fi crezut ca tocmai mie o sa mi se intimple una ca asta, Mihail, niciodata.

Mihail: Dar eu nu-ti reprosez nimic, Iosif.

Iosif: Mihail, scoate-mi pantalonii si imbraca-ma cu unii curati.

Mihail: Imediat.

Iosif: Si sterge-ma, te rog, de cacatul asta, Mihail, sterge-ma mai repede. Dar nu cu Evenimentul zilei.

Mihail: Bine.

Iosif: Sa ma stergi cu hirtie igienica.

Mihail: Sigur, colega. E bine?

Iosif: Nu e bine.

Mihail: Si acum?

Iosif: Nu e bine, Mihail!

Mihail: Mai incerc o data.

Iosif: E rau, Mihail!

Mihail: Si asa?

Iosif: Si asa e rau. E rau! E rau, Mihail!

Mihail: Regret foarte tare.

Iosif: Regretele tale nu-mi folosesc la nimic, Mihail.

Mihail: Dar am facut tot ce am putut.

Iosif: Nu cred.

Mihail: M-am straduit.

Iosif: Pe dracu, Mihail. Tu pur si simplu iti bati joc de mine. Rizi pe sub mustata de nenorocirile care m-au incoltit. Nu-ti pasa tie de mine, Mihail, stiu foarte bine asta.

Mihail: Pot sa mai incerc o data, colega?

Iosif: Nu. Svetlana!

Svetlana: Va ascult!

Iosif: Misca-ti fundul incoace. Mai repede. Asa. Gata. Te rog, spala-ma de cacatul asta, Svetlana, pentru ca ma scoate din minti cind il vad.

Iosif: Si ce spuneai, Mihail?

Mihail: Nu ziceam nimic…

Iosif: Eu te ascult cu atentie, Mihail.

Mihail: Imi dau seama.

Iosif: Ei si ce daca-ti dai seama?

Svetlana: Sunteti multumit, maestre?

Iosif: Nu ma intrerupe.

Svetlana: Pur si simplu voiam sa stiu.

Iosif: Nu vorbi neintrebata, Svetlana.

Svetlana: Bine, n-am sa vorbesc.

Iosif: Niciodata sa nu vorbesti neintrebata, Svetlana.

Svetlana: Am inteles, maestre.

Iosif: N-ai inteles tu nimic, Svetlana. Pleaca de aici!

Svetlana: Dar m-ati chemat.

Iosif: Eu?

Svetlana: Da.

Iosif: Eu nu te-am chemat incoace. Pleaca de aici. Pleaca mai repede de aici. Ai plecat, Svetlana?

Svetlana: Da.

Iosif: Dar de ce ma lasi singura, Svetlana? De ce? Chiar nu-ti pasa nici tie de mine, Svetlana. Vino inapoi.

Svetlana: Mai vreti ceva?

Iosif: Cine te-a rugat sa-ti dai cu parerea?

Svetlana: Dumneavoastra.

Iosif: Eu nu ti-am cerut nimic, Svetlana.

Svetlana incepe sa plinga.

Svetlana: Ba, mi-ati cerut.

Iosif: Cum poti sa ma contrazici, Svetlana? Cum indraznesti, Svetlana? Cum? Pentru asta, te voi lipsi de dreptul de-a merge astazi la buda.

Abia acum se va vedea ca Iosif sta, de fapt, intr-un carucior. Abia acum se va vedea ca omul care sta in carucior nu isi poate misca miinile si picioarele.

Scena 2

Aceeasi atmosfera. Nici o schimbare vizibila.

Iosif: De ce stai in picioare, Mihail? Asaza-te undeva!

Mihail: Nu am unde.

Iosif: Asaza-te pe scaunul din stinga televizorului!

Mihail: Dar nu e nici un scaun in stinga televizorului, Iosif.

Iosif: Minti.

Mihail: Nu ai nici un scaun in toata casa asta a ta, Iosif.

Iosif: Nu te cred!

Mihail: Dar n-are nici o importanta pentru ca pot sta si in picioare.

Iosif: Asta e treaba ta, in cele din urma. E dreptul tau, Mihail. Daca vrei, poti sta si jos, pe podea.

Mihail: Chiar crezi?

Iosif: Bineinteles. De ce stai in picioare? Sa-mi toci nervii? Hai, asaza-te. De fapt, mai intii asaza-mi perna la spate.

Mihail: Nu stiu unde e.

Iosif: Caut-o, Mihail!

Mihail: Nu o gasesc.

Iosif: Eu vreau sa-mi asezi perna la spate. De ce nu mi-o asezi la spate? Te rog. Te implor, fa asta pentru mine. De ce nu-mi asezi perna la spate, Mihail?

Mihail: Pentru ca nu stiu unde-i. Pentru ca nu o gasesc nicaieri, Iosif.

Iosif: Dar eu de unde ai vrea sa stiu unde-i. De unde? Anume eu? Eu nu stiu unde-i perna, dar eu vreau, te rog, te implor sa mi-o pui la spate. Pune-mi perna la spate ca un coleg pe care-l stiu de o viata! Ce mai astepti, Mihail? Hai, actioneaza, ce stai ca un bolovan in mijlocul drumului? De ce nu faci nimic?

Mihail: Fiindca perna e la spatele tau. Tot timpul era acolo, Iosif.

Iosif: A, foarte bine. Excelent. Atunci baga-mi camasa in pantaloni.

Mihail: Ea e in pantaloni, Iosif.

Iosif: Baga-mi-o mai bine.

Mihail: Asa e bine.

Iosif: Nu-i bine. Camasa ar trebui sa mi se lipeasca de corp. Dar ea nu e lipita de corp. Nu te pricepi la nimic, Mihail, asa cum nu te-ai priceput niciodata, nici macar atunci cind cintai la viola. Lasa-ma in pace! Nu ma atinge, Mihail! Ai inteles?

Mihail: Am inteles, Iosif.

Iosif: Mai bine noteaza-ti undeva sa nu uiti.

Mihail: Mi-am notat, colega.

Iosif: Serghei, Svetlana, Vladimir, veniti mai repede la mine! Mai repede. Auziti? Mai repede!

Serghei: Ce este?

Svetlana: S-a intimplat ceva?

Vladimir: Ce s-a intimplat?

Serghei: S-a intimplat ceva nasol? Ce vi s-a intimplat?

Iosif: Imi curge nasul.

Serghei: Groaznic.

Vladimir: Imi pare foarte rau.

Svetlana: Naspa.

Iosif: Suflati-mi nasul mai repede. Ce stati ca neghiobii? Voua va spun si nu peretilor astia. Nu mi l-ati suflat bine. Nu mi l-ati suflat bine! Mucii imi curg pe barbie. Mucii imi intra in gura. Doamne, ce sa fac? Nu mai pot. Nu mai pot! Sunt plin de muci! Nu va pricepeti la nimic. M-am saturat de voi!

Scena 3

Stau toti gramada in jurul omului in carucior.

Iosif: Afara mi se pare ca a inceput sa ploua.

Svetlana: Dati-mi cheia de la buda.

Iosif: Nu ma intrerupe. Gura! Eu ziceam ceva, iar tu ma intrerupi. Cum indraznesti? Cum, Svetlana?

Svetlana: Maestre, dati-mi cheia de la buda.

Iosif: Din nou ma intrerupi, Svetlana.

Svetlana: Cheia e in sertar.

Iosif: Nu tolerez sa fiu intrerupt, Svetlana.

Svetlana: Pot s-o iau, maestre?

Iosif: Probabil, o sa ploua cam vreo ora. Tu ce crezi, Mihail?

Mihail: Eu nu sunt Vanga.

Svetlana: Dati-mi cheia de la buda.

Iosif: Serghei, atinge-i una. Mai da-i una.

Serghei ii trage una.

Iosif: Ei, acum mai vrei la buda?

Svetlana: Da, mai vreau.

Iosif: Nu am auzit bine.

Svetlana: Am zis ca mai vreau.

Iosif: Serghei, mai trage-i una.

Mihail: N-o atinge!

Iosif: Ia uita-te la dinsul: un luptator pentru drepturile omului. Ti-ar mai trebui o pancarta si ai putea iesi in piata.

Mihail: Daca vrei tu, am sa ies si in piata.

Iosif: Iesi.

Mihail: Am sa ies.

Iosif: Acum du-ma la fereastra sa privesc ploaia. Da drumul si la muzica pentru a privi ploaia in ritmurile muzicii lui Bach.

Mihail: Bine, colega.

Iosif (i se adreseaza lui Mihail): Si ce ziceai tu, Mihail?

Mihail: Eu nu ziceam nimic.

Iosif (i se adreseaza lui Mihail): Atunci trebuie sa spui ceva si sa nu taci ca un mormoloc, Mihail, in timp ce ascultam Bach si privim ploaia de afara.

Serghei: Pot sa spun eu ceva.

Iosif: Tu ai face mai bine sa taci, Serghei.

Serghei: Bine, sefu.

Iosif: Sunteti niste tipi plictisitori cu totii! Plecati din fata mea. Nu stati linga mine. Nu vreau sa va mai vad. Plecati ! Unde va duceti? De ce plecati? Stati linga mine! De ce stati linga mine? Plecati de aici! Plecati chiar acum! Veniti inapoi! Plecati de aici! Veniti inapoi!

Se aud niste batai in usa.

Iosif: Toata lumea sa se ascunda sub pat.

Toata lumea se baga sub pat . Intra politistul.

Politistul: Ce faceti, cum va simtiti, Iosif?

Iosif: Bine, domn politist, multumesc. Nu ma pling.

Politistul: Tot singur sunteti, Iosif, tot singur?

Iosif: Da, tot singur.

Politistul: Bine, atunci eu am plecat.

Iosif: Dar, de fapt, pentru ce ati venit?

Politistul: Ah, uitasem, Iosif. Am venit sa-mi aprind o tigara.

Politistul isi aprinde o tigara si pleaca.

Iosif: Toata lumea sa iasa de sub pat. Toata lumea. Ba nu, mai bine mai stati sub pat. Nimeni sa nu iasa de sub pat.

Serghei, Svetlana, Vladimir stau sub pat..

Serghei: Acum putem iesi de sub pat?

Iosif (lui Serghei): Mai stati acolo. Ce frumos ploua! Si muzica asta de Bach se potriveste de minune cu ploaia. Voi ce parere aveti?

Mihail: Cred ca ai dreptate, colega.

Svetlana: Ticalosul!

Iosif: Ce-ai spus, Svetlana?

Svetlana: Ziceam ca si mie imi place Bach.

Iosif (lui Serghei, Svetlana, Vladimir, Mihail): Iesiti de sub pat si cereti-va scuze.

Serghei: Imi cer scuze.

Iosif: Bine, va iert.

Serghei: Iti multumim mult.

Svetlana: Dar pentru ce ne-am cerut scuze? Dar pentru ce ne-ai iertat?

Iosif: Gura, Svetlana! Sa nu vorbesti niciodata neintrebata, Svetlana! Lasati-ma un pic singur. Va rog.

SCENA 6

Seara.

Iosif: Svetlana, vino incoace!

Svetlana: Cu ce v-asi putea fi de folos?

Iosif: As vrea ...

Svetlana: Cu ce v-as putea ajuta?

Iosif: Fa-mi laba.

Svetlana: Iarasi eu. In fiecare zi numai eu, da ce numai sunt si altii in casa asta?

Iosif: Fa-mi-o mai repede, Svetlana.

Svetlana: Nu vreau.

Iosif: Dar, te rog, Svetlana!

Svetlana: M-am saturat sa va fac in fiecare zi laba, m-am saturat.

Iosif: Nu vrei, Svetlana?

Svetlana: Nu, maestre.

Iosif: Atunci cara-te de aici.

Svetlana: Cum?

Iosif: Cara-te mai repede de aici, Svetlana.

Svetlana: Bine, am sa v-o fac.

Iosif: Dar mai repede. Mai repede. Mai repede, Svetlana. Asa. Un pic mai incet, Svetlana, mai incet. Dar o faci cam in sila, Svetlana.

Svetlana plinge.

Iosf: Nu plinge si fa-mi-o mai departe.

Svetlana: Dar nu mai pot, nu mai pot.

Iosif: Nu plinge.

Svetlana: Sunteti un nesimtit!

Iosif: Asa nu mai merge, Svetlana. Cara-te din fata mea, Svetlana. Eu te credeam o femeie de treaba dar tu esti fara suflet. Nu ai nici un pic de suflet in tine, Svetlana! Esti o necioplita si o putoare. Nici macar nu vreau sa te mai vad, Svetlana. Pleaca de aici.

Svetlana plinge. Pleaca in cealalta camera.

Svetlana: Iosif m-a injurat... pentru ca nu i-am facut cum trebuie laba .

Mihail: Dar i-ai facut-o pina la urma.

Svetlana: Da, i-am facut-o. Lui Iosif insa nu i-a placut cum. M-a facut o necioplita. Un guzgan fara limba. O putoare. O femeie fara inima. Dar nu-i adevarat. Pur si simplu eu m-am saturat sa-i fac laba in fiecare zi. M-am saturat. Dupa aia borasc toata ziua. Borasc, oriunde. Chiar si daca ma uit la trandafirii proaspeti de pe masa imi vine sa borasc.

Mihail: Linisteste-te!

Svetlana: Eu nu sunt un guzgan fara limba. Eu nu sunt un om fara inima.

Mihail: Sint sigur de asta.

Svetlana: Pe bune?

Mihail: Da, pe bune.

Svetlana: Iti multumesc.

Mihail: Nu-i nevoie sa-mi multumesti.

Svetlana: Sint asa de fericita. Nici nu stiu cum as putea sa-mi exprim recunostinta ca macar tu ma intelegi.

Iosif: Gura ! Liniste! Cind eu tac, toata lumea trebuie sa taca in casa asta.

Scena 6

Seara.

Iosif: Acum vreau si eu sa dorm. De aceea, toata lumea sa se culce fara intirziere. Toata lumea! Serghei si Vladimir, anuntati stingerea! Mai repede! Serghei, stinge lumina din buda ! Vladimir, stinge lumina din antreu! Svetlana, stinge lumina din camera!

Serghei: Am stins lumina din buda!

Vladimir: Am stins lumina din antreu.

Svetlana: Am stins lumina din camera.

Iosif: Mi se pare ca ai spus, Svetlana, propozitia am stins lumina din camera cam plictisita.

Svetlana: Nu-i adevarat.

Iosif: Atunci mai spune-o o data.

Svetlana: Am stins lumina din camera!

Iosif: Acum e bine. Acum puteti sa va culcati! Culcati-va. Toata lumea sa se culce fara intirziere. Mai repede!

Vladimir: Toata lumea sa se culce imediat!

Serghei: Toata lumea sa se culce fara intirziere!

In cealalta camera.

Mihail: Dar unde sa ne culcam?

Serghei: In patul asta.

Mihail: Dar e un singur pat aici.

Serghei: Tot timpul a fost un singur pat, ce parca nu stiai?

Mihail: Am uitat, caci eu sunt doar de citeva zile aici!

Serghei: Dar asta nu poate fi o scuza ca sa pui intrebari stupide.

Mihail: E insa un pat foarte strimt. Mai mult de o persoana nu poate sa incapa in el.

Serghei: Uite, domnule la el, mai are si mofturi.

Svetlana: Eu am sa ma culc pentru ca sint frinta de oboseala.

Vladimir: Dar si eu vreau sa ma culc pentru ca si eu sint epuizat. Vrei sa ne culcam impreuna, Svetlana?

Svetlana: Nu vreau, bineinteles ca nu vreau.

Serghei: Dar eu ti-as propune sa ne culcam impreuna.

Svetlana: Dar eu nu vreau.

Serghei: Ba, ai sa vrei tu. Dezbraca-te si vino linga mine, in pat. Mai repede, Svetlana, ce te mosmonesti atita?

Mihail: Lasati-o in pace.

Vladimir o trage pe Svetlana in pat. Dar Mihail i-o smulge din miini pe Svetlana.

Mihail: Eu va propun sa o lasati balta si sa nu va atingeti de Svetlana.

Serghei: Ia uita-te la el ce viteaz e!

Vladimir: Eu m-am razgindit si nu mai vreau sa ne culcam in trei cu Svetlana, ci separat. Eu am sa ma culc primul cu Svetlana.

Svetlana: Pe dracu.

Vladimir: Nu e cum vrei tu. Aici noi dictam regulile. Astazi vreau sa mi-o iei la cioc.

Serghei: Dar eu cred ca cel care se va culca primul cu Svetlana voi fi eu.

Vladimir: Nici vorba. Eu am s-o fut primul pe Svetlana.

Serghei: Ba, eu.

Vladimir: Ba, eu.

Serghei: Am o solutie!

Vladimir: Ce solutie?

Serghei: O s-o tragem la sorti ca in romanul autorului ala spaniol Cela. Cui o sa-i pice norocul, acela o sa se culce primul cu Svetlana. Cui nu, va fi al doilea.

Vladimir: De fiecare data, norocul asta iti pica tie.

Serghei: Poate acum o sa fie altfel!

Vladimir: Nu cred.

Serghei: Sa vedem. Iau moneda asta si o arunc in aer. Daca-ti cade pajura, te culci tu primul cu Svetlana, daca nu, eu. Asadar, ai pierdut. Eu ma voi culca primul cu Svetlana, iar tu vei fi al doilea.

Svetlana: Dar pe mine m-ati intrebat daca sunt de acord?

Serghei: Pe tine n-are nici un rost sa te intrebam. Svetlana, dezbraca-te si urca in pat.

Mihail: Serghei, te rog, s-o lasi balta pentru ca nu o sa-ti iasa nimic.

Serghei: Ce-ai spus, fraiere?

Mihail: Ceea ce ai auzit.

Vladimir: Vrei sa spui ca fara permisiunea ta, nimeni n-o s-o futa pe Svetlana. Asta vrei sa spui.

Mihail: Exact asta.

Serghei: Ba pe dracu!

Mihail: O sa te convingi si singur ca am dreptate.

Vladimir: Acusi o sa-ti umflam noi felinarele.

Iosif: Mihail, vino incoace imediat!

Mihail ( se apropie de Iosif): Ce e?

Iosif: Stai un pic cu mine pentru ca am impresia ca ametesc. Stai, te rog, cu mine. Pune-mi un stergar imbibat cu apa pe frunte.

In cealalta camera se aud zgomotele unei lupte.

Serghei: Leaga-i miinile de corlatele patului. Si tine-i picioarele.

Vladimir: Acum poti?

Serghei: Da, acum e bine. Acum e rindul tau.

In partea cealalta a camerei nu se mai aude nici un zgomot.

Iosif: Deja ma simt mai bine. Poti sa pleci, Mihail, sa te culci si tu.

Mihail: Mai mult nu mai vreti nimic?

Iosif: Nimic, Mihail.

Mihail merge in cealalta camera. Pe pat dorm Serghei si Vladimir iar Svetlana doarme goala, cu hainele rupte, la podea.

Vladimir: Nu fa zgomot ca am insomnie.

Mihail: Asta-i problema ta.

Serghei: Asculta-ma, am o propunere: ti-o vindem pe o ora pe Svetlana.

Mihail: Da ce Svetlana e a ta?

Serghei: E a mea si a lui Vladimir.

Mihail: Da Svetlana ce zice de asta?

Serghei: Da parerea ei nu conteaza.

Mihail:Si cit cereti?

Serghei: Doi dolari pe o ora.

Mihail: Cam mult ceri. Doi dolari, pe o ora, e foarte mult.

Serghei: Asa e comertul in ziua de azi. Traim intr-o societate in care totul se vinde si se cumpara. Iti place, platesti. Nu-ti place, la revedere.

Mihail: Scirbos comert.

Serghei: Toti oamenii de afaceri asa s-au imbogatit. Daca ai intra intr-un magazin si ai vedea o palarie care iti place, ce?, o sa ti-o dea cineva pe degeaba. Nimeni nu o sa ti-o dea fara bani.

Mihail: Tine doi dolari.

Serghei: Am facut tranzactia si Svetlana e a ta pe o ora. Vezi ce simplu e?

Mihail: Vad. Svetlana, imbraca-te si trageti patura asta pe tine.

Svetlana: Iti multumesc. Dar tu?

Mihail: Eu nu prea am chef de somn.

Iosif: Mihail, vino imediat la mine.

Mihail: Dracia dracului.

Iosif: Mihail, vino indata la mine.

Serghei: A plecat si Svetlana e din nou a mea. Nu am incotro si trebuie sa ma culc tot eu cu Svetlana. Nu stiu cum se intimpla, dar tot eu ajung sa dorm cu Svetlana. Sint un om de afaceri extrem de norocos.

Mihail: Ce este?

Iosif: Barbiereste-ma!

Mihail: Dar e ora trei noaptea!

Iosif: Eu insa vreau sa ma barbieresti acum!

Mihail: Bine.

Iosif: Mai repede. Uite ce barba urita mi-a crescut! Nu mai suport nici macar pentru o clipa sa mai port o asemenea barba.

Mihail il barbiereste.

Iosif: Da-mi o oglinda sa vad cum m-ai barbierit. Tine-o, Mihail, in fata mea.

Mihail ii tine oglinda in fata.

Iosif: Sunt multumit. Stinge lumina si du-te si te culca!

Mihail stinge lumina.

Iosif: De ce ai stins lumina, Mihail?

Mihail: Pentru ca mi-ai spus, colega, s-o sting.

Iosif: Nu pot sa stau nici macar o singura clipa in intuneric, Mihail. Aprinde, te rog, lumina. Si mai am o rugaminte: da-mi pantofii cu crema!

Mihail: Care dintre ei?

Iosif: Cei negri!

Mihail: Acum o ora i-am curatat.

Iosif: O ora e foarte mult, Mihail.

Mihail: Dar tu, oricum, nu-i incalti niciodata, colega, de ce atunci sa-i sterg de praf?

Iosif: Asta nu te priveste pe tine, Mihail! Curati-mi-i pe toti daca imi esti prieten!

Mihail: Bine, dar i-as putea curati si dimineata.

Iosif: Dimineata ai sa-i mai cureti o data. Mihail, aprinde-mi pipa. Mihail, tine-mi pipa.

Mihail: Da-mi si mie un fum.

Iosif: Nu-ti dau. Tu ai altceva de facut la ora asta, Mihail. Oare cit crezi ca va mai ploua afara?

Mihail: Habar nu am.

Iosif: Crezi ca va fi si furtuna?

Mihail: Nu am de unde sa stiu lucrul asta.

Apare Svetlana, cu hainele rupte si ravasita.

Svetlana: Imi dati voie sa merg la toaleta?

Iosif: Nu ma intrerupe.

Svetlana: Dar eu vreau sa merg la toaleta. Imi dati voie?

Iosif: Ti-am zis sa nu ma intrerupi.

Svetlana: Fac pe mine. Va platesc.

Iosif: Nu vorbi de bani. Nu mai suport sa aud cuvintul asta.

Svetlana intra in toaleta.

Iosif: Serghei, nu-o lasa sa iasa din toaleta pentru ca nu i-am dat voie sa mearga la buda, iar ea...

Svetlana incearca sa iasa dar nu poate pentru ca Serghei a incuiat usa.

Mihail: Platesc ca sa iasa din buda. Cit trebuie sa va dau?

Iosif: Trei dolari.

Mihail: Luati trei dolari.

Iosif: Serghei, da-i voie sa iasa. La culcare. Toata lumea la culcare.

Scena 7

Un intuneric deplin. Serghei sforaie.

Mihail: Asculta, Svetlana, nu te-ai gindit niciodata sa fugi de aici.

Svetlana: Nu m-am gindit niciodata.

Mihail: Dar Iosif isi bate joc de noi. Ne umileste la fiecare pas.

Svetlana: Asa e.

Mihail: Asa ceva e insuportabil, Svetlana.

Svetlana: Ai dreptate.

Mihail: Nu inteleg cum mai poti ramine aici.

Svetlana: Nici eu nu inteleg.

Mihail: Iosif doarme. Toti dorm. Haide sa fugim. Acum e momentul.

Svetlana: Iosif nu doarme cu adevarat niciodata.

Mihail: Aici insa ar fi o crima sa mai ramii. E un infern ceea ce se petrece aici. Imbraca-te si haide sa fugim de aici. Crezi ca o sa ne vada?

Svetlana: Nu o sa ne vada pentru ca Iosif e paralizat, are scleroza in placi si vede tot mai rau si mai rau.

Mihail: Stiam si eu ca a ajuns foarte rau.

Svetlana: Intr-o buna zi, cred ca-si va pierde vederea.

Mihail: Cu atit mai bine, ia-ti geaca si vino dupa mine.

Svetlana: Eu nu am sa vin.

Mihail: Nu vii?

Svetlana: Nu.

Mihail: Dar aici e insuportabil, Svetlana. Iosif si ceilalti se poarta inuman cu tine. De-a dreptul abject.

Svetlana: Asa e . Ai dreptate.

Mihail: Afara s-au deschis terasele restaurantelor. Acum e vara si lumea a iesit pe terase. Acestea sunt luminate si sunt deschise toata noaptea. Femeile beau bere tolanite pe scaune, imbracate in fuste scurte. La ora aceasta, sint foarte multe femei frumoase afara. Dar si multi barbati bine. Cit ai clipi din ochi ai putea agata vreun tip oarecare.

Svetlana: Eu nu am mai fost demult afara. Nici nu mai tin minte de cind nu am mai fost.

Mihail: De cind nu ai mai fost?

Svetlana: De vreo zece ani.

Mihail: E splendid afara. Barurile sint inundate de lumina. S-au deschis foarte multe baruri noi, aproape la fiecare colt de strada. Lumea e vesela si bucuroasa, spre deosebire de vremurile de cindva. Aproape toti iti zimbesc cind trec pe linga tine . Nu e nici macar un singur om care sa te priveasca chioris.

Svetlana: Nu vreau sa merg in baruri.

Mihail: Ai sa vezi ca merita.

Svetlana: Mi-e frica sa ies afara. Mai ales ca nu am mai fost de foarte multi ani.

Mihail: Nu ar trebui sa-ti fie frica.

Svetlana: Nu am incredere in mine. Sint cam pipernicita. Sint cam slabanoaga. Femeile de astazi sint bine facute Aproape toate sint mai inalte decit mine si sint foarte rele. Rid unele de altele. Dar si barbatii sunt rai. Lejer poti incasa o bataie sau sa te alegi cu un cutit in burta daca nu le satisfaci poftele. O poti pati chiar si in fata blocului unde locuiesti. Sunt atitea si atitea cazuri de astea.

Mihail: Gresesti foarte mult. Ar trebui sa incerci sa iesi afara si ai sa vezi ca nu ai dreptate! De cind nu ai mai fost tu prin oras, oamenii s-au schimbat foarte mult. Si, in afara de aceasta, tu esti bine de tot. Cred ca nu ai mai mult de treizeci de ani.

Svetlana: Da, am cam treizeci de ani. Dar nu am sa plec nicaieri. Tie iti este usor sa spui hai sa plecam pentru ca esti doar de citeva zile aici.

Mihail: Si totusi...

Svetlana: Taci, te rog.

Mihail: Dar...

Svetlana: Nu mai vreau sa te mai ascult.

Violonsitul: Si ce ai de gind sa faci?

Svetlana: Eu am sa ma intind in ungherul asta.

Vladimir: Ungherul asta-i al meu.

Svetlana: Bine, atunci am sa ma duc in celalalt colt. Asculta, da tu de ce ai venit incoace? De ce ai venit incoace? Daca e atit de splendid afara, de ce ai ajuns aici? Daca e atit de frumos acolo, de ce esti aici?

Mihail: Nu stiu cum sa-ti spun. Am venit pentru ca... nu stiu cum sa-ti spun.

Svetlana: Spune asa cum e. Caci tu erai un om bogat, aveai de toate, cum de ai venit incoace?

Mihail: Da, aveam de toate.

Svetlana: Aveai casa in centrul orasului!

Mihail: Da, aveam o casa in centrul orasului.

Svetlana: Aveai masina!

Mihail: Da, aveam si masina.

Svetlana: Erai un violonist de succes.

Mihail: Da, eram.

Svetlana: Si aveai o sotie foarte frumoasa.

Mihail: Da, aveam o sotie foarte frumoasa.

Svetlana: Si atunci cum ai ajuns aici? De ce ai abandonat lumea aia unde te simteai foarte bine, parasind totul si venind incoace? De ce?

Mihail: Pentru ca am aflat ca am leucemie si ca am s-o sfeclesc degraba. Am venit incoace, la Iosif cu care pe timpuri cintam impreuna, ca sa uit de toate astea. Dar tu de cind ai ajuns aici?

Svetlana: Parca ti-am spus, de foarte multi ani.

Mihail: Si mai exact?

Svetlana: Eu sint aici din 1993.

Mihail: Adica imediat dupa caderea comunismului?

Svetlana: Da, de atunci.

Mihail: Tot timpul ai stat aici?

Svetlana: Da, tot timpul.

Mihail: Dar Serghei? Dar Vladimir? Ei cum au ajuns incoace?

Svetlana: Serghei a fugit din puscarie. Serghei este un criminal care este dat in urmarire generala pe toata tara. Aici insa i s-a pierdut urma. Serghei e aici din 1987. El a ajuns primul la Iosif.

Mihail: Si Vladimir? Si el cum a ajuns aici?

Svetlana: Vladimir se ascunde de niste tipi de la care a imprumutat o groaza de bani cu care voia sa-si construiasca un bar, dar nevasta-sa, intr-o seara, l-a deposedat de ei si a fugit cu toti banii in Grecia.

Mihail: Groaznic.

Svetlana: Dupa ce l-a parasit, Vladimir a ramas cu buzele umflate, fara nici o letcaie si fara de bar, iar tipii au inceput sa-i ceara banii inapoi. L-au prins o data si l-au bagat, cu capul in buda, amenintindu-l ca, daca nu le aduce imediat banii, o s-o sfirseasca urit de tot. Vladimir insa nu a putut face rost de bani si ...s-a ascuns la Iosif, in apartamentul acestui invalid. Tipii aia il mai cauta si acum peste tot. Au zis ca daca-l prind, il omoara.

Mihail: Naspa.

Svetlana: Sint asa de obosita . Vreau sa dorm. Noapte buna. Pe miine!

Scena 8

Apartamentul e cuprins de intuneric. Nu se vede absolut nimic. Afara s-a declansat furtuna.

Svetlana: A batut cineva in fereastra?

Mihail: Nu, n-a batut nimeni.

Svetlana: Politistul a mirosit ceva. Caci nu degeaba vine pe aici, o data la doua zile. Politistul e spionul lor. A aflat ca ma ascund aici si le-a spus unde sunt. Probabil ca l-au platit foarte bine pentru a ma gasi.

Mihail: Nu cred.

Svetlana: Sint ei.

Mihail: Cine, ei?

Svetlana: La sigur ca sint ei. M-au gasit. M-au gasit pina si aici, la acest invalid nesuferit.

Mihail: Dar nu bate nimeni in fereastra, Svetlana. Nimeni. Pur si simplu a inceput furtuna.

Svetlana: M-au gasit pina si aici, la tipul asta in carucior. Mi-au dat de urma si bat cu furie in usa. Trag suparati de usa. Ei incearca sa patrunda incoace.

Mihail: Nu bate nimeni in usa. Nu trage nimeni de usa.

Svetlana: Ei vor sa smulga usa din titini.

Mihail: Ti se pare. Cred ca ai citit prea multa poezie americana.

Svetlana: Nu e vorba de poezie aici. Eu aud clar cum cineva bate cu picioarele in usa. Sint ei, intelegi? Gata, nu mai am unde ma ascunde decit, poate, sub acest pat. Te rog sa nu le spui nimic despre mine, daca te vor intreba. Spune-le ca nu ma cunosti si nu m-ai vazut niciodata in viata.

Svetlana se ascunde sub pat.

Mihail: Iesi de sub pat si spune-mi despre ce-i vorba.

Svetlana: Nu am sa ies.

Mihail: Ma duc sa vad daca e cineva afara sau nu.

Svetlana: Nu te du.

Mihail: Ma duc.

Svetlana: Stai. Nu te du!

Mihail: Bine, nu ma duc. Dar promite-mi ca ai sa-mi povestesti despre ce-i vorba.

Svetlana: Au venit dupa mine. M-au gasit pina si aici. Au avut dreptate cind m-au amenintat ca nu ma voi putea nicaieri ascunde de ei. Ce faci? De ce te-ai apropiat de fereastra? Nu o deschide, te implor!

Mihail: Nu o deschid. Dar spune-mi despre ce-i vorba? Despre ce indivizi vorbesti tu, Svetlana ?

Svetlana: Iti spun.

Mihail: Eu te ascult, Svetlana.

Svetlana: Tipii astia mi-au fost vecini de scara. Erau, aparent, niste indivizi de treaba cu care mergeam des la baute si chefuiam pina dimineata. Dar in perioada aia ajunsesem somera. Fara serviciu ramasese si sotul meu. O duceam rau cu banii. Ne-au promis ca ne vor ajuta sa plecam in Portugalia ca sa lucram in constructii. Ne-au ajutat sa ne facem actele intr-un timp record. Sotul meu era pur si simplu fericit. Apoi au venit cu o masina si ne-au luat de acasa. Trecusem deja frontiera romano-maghiara cind i-am auzit vorbind ca intr-o ora vom ajunge la o clinica din Praga unde imi vor scoate un rinichi. Credeau ca dorm sau poate nu se mai sinchiseau de mine si, de aceea, vorbeau cu voce tare. Sotul meu imi vindea un rinichi tipului care trebuia sa ne duca in Portugalia ca intr-un film. Parca eram intr-un film de groaza. Ei bine, sotul meu si individul respectiv care voia sa-mi cumpere rinichiul erau in cirdasie. Erau complici. Sotul meu negocia pretul si se zbatea sa ia banet cit mai mult pentru rinichiul meu. Cit mai mult. La un moment dat, au batut palma in privinta sumei. Cind am ajuns la Praga, i-am rugat sa ma lase sa merg la buda, si asa am reusit sa fug. Ei numarau banii si mi-au observat dintr-o data lipsa. Traversasem deja curtea si, dupa ce am sarit un zid de piatra, ma dosisem dupa niste tufe de macies. Tipii ma cautau cu masinile. Claxonau fara oprire. Erau, cred, vreo zece masini. Cel mai furios era sotul meu. Atunci insa nu m-au gasit.

Mihail: Si, in cele din urma, te-ai ascuns la Iosif?

Svetlana: Da, la el. Numai aici mi-am putut gasi linistea pentru ca tipii aia, in frunte cu sotul meu, m-ar fi gasit, pina la urma, oriunde m-as fi dus. Ei au prieteni peste tot. La un moment dat, aveam impresia ca toata lumea pe care o vedeam prin oras e traficanta de rinichi. Mi se parea ca toti oamenii care treceau pe strada se gindesc doar cum sa-ti scoata rinichii din tine si sa ti-i vinda mai avantajos altcuiva. Mi se parea ca cei care stau prin cafenele, picior peste picior, se ocupa anume cu vindutul rinichilor. Mi se parea ca se gindesc numai si numai cum sa-ti scoata un rinichi si sa ti-l vinda intr-o clinica din Praga. Mi se parea ca pina si cei care intrau in alimentare, luau taxiul sau calatoreau cu autobuzul se gindeau la asta. Mi se parea ca altceva nu mai aveau in cap. Nu aveau. Numai ajungind aici, unde il ingrijesc pe Iosif, am reusit sa scap de gindurile astea care nu ma lasau sa dorm noaptea.

Scena 9

Vladimir vorbeste in somn.

Vladimir: Au venit tipii carora le datorez bani. Bat cu picioarele in usa, cu toata puterea. Dar nu am de unde sa va intorc banii. Credeti-ma, nu am.

Serghei vorbeste in somn.

Serghei: A venit politia sa ma ia. M-au gasit pina si aici. Nu, eu nu am ucis pe nimeni, domnilor politisti, pe nimeni.

Vladimir vorbeste in somn.

Vladimir: Forteaza usa. Sa ne baricadam. Sa impingem mobila in fata usii ca sa nu poata intra. Impingeti mobila in fata usii.

Serghei vorbeste in somn.

Serghei: Politia a venit sa ma salte. Doamne, sint pierdut. M-au gasit pina si aici. Doamne, sunt pierdut!

Vladimir vorbeste in somn.

Vladimir: Puteti sa ma omoriti, puteti sa-mi faceti orice vreti, dar nu va pot intoarce banii. Nu va pot intoarce banii.

Serghei vorbeste in somn.

Serghei: Domnilor politisti, eu nu am ucis pe nimeni. Eu nu vreau sa merg la zdup. M-ati confundat cu altcineva. Eu sint o persoana onorabila. Eu nu am facut nici o crima. Eu nu am ucis pe nimeni. Pe nimeni!

Vladimir vorbeste in somn.

Vladimir: Dar nu va pot intoarce acum banii, asteptati-ma inca o zi, doar o zi, miine am sa vi-i dau neaparat.

Serghei vorbeste in somn.

Serghei: Eu nu am omorit pe nimeni.

Vladimir vorbeste in somn.

Vladimir: Mai dati-mi o sansa.

Serghei vorbeste in somn.

Serghei: Nu am de ce sa va mint. Eu nu mint, domnilor.

Vladimir vorbeste in somn.

Vladimir: Voi incerca sa imprumut urgent bani de la socru-meu. Va promit, miine vi-i dau neaparat inapoi.

Serghei vorbeste in somn.

Serghei: Nu, eu nu am omorit pe nimeni. Nu-mi puneti catusele la miini. Nu mi le puneti! M-ati confundat cu altcineva. Eu nu am omorit pe nimeni.

Vladimir vorbeste in somn.

Vladimir: Sint un om pierdut. Nu mai am unde ma ascunde. Va implor, nu trageti in mine cu picioarele!

Serghei vorbeste in somn.

Serghei: Aveti si probe? Aveti si martori? Aveti si dovezi? Sint pierdut! Sunt pierdut, doamne!

Vladimir vorbeste in somn.

Vladimir: Ajutor!

Serghei: Ajutor!

Vladimir: Va rog, nu-mi trageti cu picoarele in cap.

Iosif: Aprindeti lumina. Veniti la mine. Ba nu, duceti-va inapoi. Veniti la mine! Duceti-va inapoi! Veniti la mine! Duceti-va inapoi! Liniste, va rog, liniste!

Scena 9

Dimineata.

Mihail: Abia am atipit si s-a facut dimineata. Ce se intimpla aici?

Vladimir: Nimic deosebit.

Mihail: Da ce-i cu Svetlana?

Vladimir: Svetlana a incercat sa se sinucida.

Serghei: Nu te mai intinde atita la vorba si hai sa ne facem cafeaua.

Mihail: Scoateti-i esarfa de la git. Respira?

Vladimir: Habar n-am.

Mihail: Da, respira.

Serghei: Las-o dracului in pace si haide mai bine sa bem o cafea.

Vladimir: Pe cine a vrut sa impresioneze?

Serghei: Pe noi?

Vladimir: Cred ca a gresit adresa.

Mihail: Dati-mi apa ca s-o stropesc peste fata.

Vladimir: Sa ti-o dea ea insusi.

Serghei: Sa se stropeasca si singura.

Mihail: Ajutati-ma s-o stropesc cu apa! Da-mi sticla de pe masa.

Serghei: Apa aceasta?

Mihail: Da, apa aceasta. Si mai repede!

Serghei: Apa aceasta am cumparat-o de la Iosif azi dimineata.

Mihail: Si ce vrei sa spui cu asta?

Serghei: Daca vrei s-o cumperi, ti-o dau.

Mihail: Da, o cumpar. Da-mi-o mai repede.

Serghei: Ce afacere avantajoasa este astazi apa. Cine ar fi crezut? Mai intii da-mi banii si apoi ai sa vezi apa.

Mihail: Cit vrei?

Serghei: Peste noapte a crescut dolarul.

Mihail: Zi cit vrei.

Serghei: 5 dolari.

Mihail: Tine 5 de dolari.

Serghei: Sint cam mototoliti. Nu o sa mi-i primeasca la Banca.

Mihail: Ia-i pe astia.

Serghei: Astia sint buni.

Mihail: Tine-i capul ca s-o stropesc cu apa.

Serghei: Nu am timp. Eu imi beau ceaiul.

Mihail o stropeste cu apa pe Svetlana sub privirile impasibile ale lui Vladimir si Serghei.

Mihail: Cum te simti, Svetlana?

Svetlana: Nu pot sa-mi dau seama.

Mihail: Ajuta-ma s-o intind in pat.

Vladimir: Patul asta deja e al meu: azi dimineata l-am cumparat de la Iosif. Daca platesti, o poti intinde in pat.

Mihail: Cit vrei?

Vladimir: Tot cinci dolari.

Mihail: Tine cinci dolari.

Vladimir: Dar sa nu stea mai mult de o ora.

Mihail: Ne-am inteles.

Vladimir: Cronometrez timpul. Fii atent, acum e 1 si 15.

Iosif: Svetlana, vino imediat la mine! Acum! Chiar acum!

Mihail: Ce s-a intimplat?

Iosif: De ce nu a venit Svetlana?

Mihail: Am venit eu in locul ei.

Iosif: Tu?

Mihail: Da, eu.

Iosif: Atunci incalta-mi ciorapii!

Mihail: E bine asa ?

Iosif: Nu. Serghei, Vladimir, incaltati-mi voi ciorapii!

Serghei: Asa e bine?

Iosif: Nu-i bine. Sinteti cu totii niste pramatii. Nu vreau sa va mai vad in ochi. Plecati de aici. Nu va pricepeti la nimic. Plecati mai repede.

Vladimir, Serghei si Mihail pleaca in cealalta camera.

Vladimir: Da-o jos din pat.

Mihail: De ce ?

Vladimir: A trecut o ora.

Mihail: Nu o voi da jos din pat.

Vladimir: Atunci mai plateste-mi 5 dolari. Ba nu, de data asta, va trebui sa-mi dai 6 dolari deoarece cursul a crescut din nou.

Mihail: Tine 6 dolari.

Vladimir: Sint sifonati rau. Nu-i primesc.

Mihail: Altii nu am.

Valdimir: Bine, da-mi-i asa. Cronometrez timpul. E ora 2 si 15 minute.

Iosif: Svetlana, vino la mine!

Mihail: Ce s-a intimplat?

Iosif: Vreau sa-mi dea sa maninc cu lingura

Mihail: Va pot hrani eu.

Iosif: M-am razgindit, nu mai vreau sa maninc acum. Nu mai vreau.

Mihail: E in regula.

Iosif: Ba nu, vreau sa maninc. Serghei si Vladimir, mi-e foame!

Serghei si Vladimir stau in dreptul lui cu o lingura in mina..

Iosif: Serghei si Vladimir, dati-mi sa maninc o felie de brinza, iar acum o felie de salam. Pe rind, Serghei. Vladimir, nu te grabi. Serghei, da-mi piine. Vladimir, niste masline! Serghei, vreau cartofii prajiti. Pe rind, Serghei. Mai repede,Vladimir, da-mi masline! Serghei, unde sunt cartofii prajiti? Mihail, de ce nu-mi spui pofta buna?

Mihail: Pofta buna, colega!

Scena 10

Serghei, Vladimir ii dau de mincare omului in carucior.

Mihail: Acum cit ii dau sa manince, haide sa fugim de aici.

Svetlana: Usa insa e inchisa.

Mihail: Daca plecam acum, intr-un sfert de ora o sa fim in oras. Vino si tu cu mine. Hai sa plecam de aici. Sa traim asa nu se mai poate. Nu se mai poate. Aici e insuportabil. Intr-un sfert de ora o sa fim in oras.

Svetlana: Eu nu am sa plec nicaieri.

Mihail: Nu te inteleg, Svetlana. Cum mai poti ramine aici?

Svetlana: Eu nu am sa plec nicaieri. Tu insa pleaca. Grabeste-te! Grabeste-te, cit inca nu au terminat sa manince. Ce? Nu pleci?

Mihail:Usa e incuiata.

Svetlana: Sparge-o!

Mihail: Nu stiu cu ce!

Svetlana: Cu scaunul asta!

Mihail: Nu se sparge.

Svetlana: Atunci sari pe fereastra!

Mihail: Fereastra are gratii.

Svetlana: Mai forteaza iarasi usa.

Mihail: E o idee buna. S-a deschis! Adio!

Svetlana: Tu vrei sa pleci, dar ai uitat ca ai leucemie? Ai uitat oare ca ai leucemie?

Mihail: Nu, n-am uitat.

Svetlana: Si atunci?

Mihail: Intr-adevar, am leucemie?!

Svetlana: Tu ai leucemie si ai putea muri in orice clipa.

Mihail: Dumnezeule, eu am leucemie?! Numai in ultima luna am slabit cu douazeci de kilograme. Dumnezeule, cum am putut sa uit lucrul asta?

Iosif: Toata lumea sa vina la mine! Vreau sa va spun ceva.

Mihail : Te ascultam!

Serghei: Te ascultam!

Svetlana: Te ascultam!

Vladimir: Te ascultam!

Iosif: Serghei, deschide usa!

Serghei: Sa deschid usa?

Iosif: Da, usa. Si mai repede!

Serghei: Bine!

Iosif: Si acum deschide fereastra.

Serghei: Sa deschid fereastra?

Iosif: Da. Deschide-o, ce n-ai auzit?

Serghei: Am deschis-o.

Iosif: Mai larg. De tot. Vraiste.

Serghei: Am deschis-o...de tot...vraiste.

Iosif: Si acum vreau sa va spun ceva. Sunteti atenti?

Mihail, Serghei, Vladimir, Svetlana: Te ascultam!

Iosif: Vreau sa va anunt ca oricine vrea sa o taie de la mine, o poate face in orice clipa. Chiar si acum. Chiar si in clipa aceasta. Eu nu am sa ma supar si nu am sa va pun nici un fel de piedici. Svetlana, daca vrei sa te duci naibii de aici, te rog, usa e deschisa!

Svetlana: Dar eu nu vreau sa plec nicaieri, maestre.

Iosif: Serghei, dar tu?

Serghei: Nici eu nu vreau sa plec, sefu. Niciodata nu m-am gindit la asta. Sefu, ma jigniti, sefu!

Iosif: Si tu, Vladimir?

Vladimir: Nici eu nu m-am gindit vreodata la asta. Mie imi place la dumneavoastra, maestre.

Iosif: Si tu, Mihail? Usa e deschisa! Ia-ti geanta si cara-te, daca vrei asta. Usa e deschisa! Nimeni nu te tine cu forta!

Mihail: Dar niciodata nu m-am gindit sa plec de la tine, Iosif. Niciodata nu m-am gindit la asa ceva. Niciodata nu mi-a trecut una ca asta prin minte. Si apoi, unde m-as putea duce? In acest oras ingrozitor? Unde? Niciodata nu m-am gindit sa plec de la tine, Iosif.

Iosif: Bine, daca nu vreti sa ma parasiti, atunci ramineti. Serghei!

Serghei: Va ascult!

Iosif: Inchide usa!

Serghei inchide usa.

Iosif: Si acum incuie-o!

Serghei incuie usa.

Serghei: Am incuiat-o.

Iosif: Cheia da-mi-o mie!

Serghei: Poftim, cheia.

Iosif ia cheia.

Iosif: Iar acum, cine dintre voi ar vrea sa ma stearga, de cacat, caci iarasi m-am cacat pe mine?

Mihail: Eu vreau.

Serghei: Eu vreau.

Svetlana: Maestre, imi permiteti!

Vladimir: Sefu, imi dati voie!

Mihail: Iosif, pot incepe.

Serghei: Eu am zis primul.

Svetlana: Ba, eu am zis primul.

Vladimir: Ba, eu.

Mihail: Ba, eu am zis primul. Domnilor, eu am zis primul.

Cortina