PE MINE MA CHEAMA ALEXANDRA

Am sase anisori. Tata spune ca sunt frumusica. Mama spune ca sunt obraznica. Tata are intotdeauna dreptate. De aceea il iubesc atat de mult. Si pe mama o iubesc, dar nu la fel de mult. Ea ma mai cearta, spune ca s-a saturat de mine, ca i-am mancat zilele, ca naiba a pus-o sa vrea copii. Cate nu spune mama. Apoi ma saruta. Uneori imi cumpara ciocolata.
Tata nu ma cearta. Nu m-a certat niciodata. Ba da, o singura data mi-a dat o palma peste obrajori atunci cand am intrat in camera lor, intr-o noapte. Tata statea peste mama si parea obosit. Mama statea dedesubt si parea la fel de obosita. Si erau transpirati. Tata s-a intins peste patura si mi-a dat o palma. Am iesit afara plangand. Mie, de fapt, imi era frica de intuneric. A doua zi tata m-a dus la cofetarie si mi-a cumparat cel mai mare tort din vitrina. Nu l-am mancat pe tot, dar l-am pupat pe tata pe obraz si l-am murdarit. Am ras amandoi cu gura pana la urechi. Vedeti, de aia il iubesc eu pe tata.
Apoi m-a dus la Zoo unde, pentru prima oara, am vazut un babuin. "Seamana cu bunicul", i-am spus taticutului (asa ii spun eu, dar numai cand suntem amandoi; nu vreau sa ma auda mami, cateodata se supara) si taticutul meu a spus "asa e". Cand tata spune asa e, asa e. De atunci, cand mergem la Zoo, spun ca il vizitam pe bunicul. Bunicul nu a aflat pana astazi ca este babuin. Si nici nu o sa mai afle, pentru ca a murit.
De la Zoo, tata m-a adus acasa, m-a lasat si a plecat. Nu a venit nici a doua zi, nici a treia zi. Am intrebat-o pe mama unde este tata. Mi-a spus sa o las in pace, ca nu e treaba mea. Dupa aceea a spus ca va veni din cand in cand sa ma vada. Si tata a venit intr-o sambata dupa-amiaza. A batut la usa, a intrat, a zis "buna seara, ce faci?" apoi m-a luat in brate si m-a strans. Ce tare m-a strans tati atunci. Dar nu am strigat "au!" pentru ca stiu ca m-a strans asa pentru ca ma iubea si pentru ca nu ma vazuse demult. Era nebarbierit si avea ochii putin rosii. Mama l-a intrebat "ce faci?" si tata a spus "bine". "Sa nu intarzii" i-a mai spus mama si mi-am dat seama ca niciodata nu o sa mai fie ca inainte.
Tata m-a dus acasa la el. Nu fusesem niciodata acolo. Acasa la el era mizerie si mirosea a tutun. Mi-a facut loc pe canapea, s-a asezat langa mine si a dat drumul la televizor. Am vrut sa vad desene animate. Eu ma uitam la desene animate, iar tata se uita la mine. Stiam ca se uita la mine, dar nu i-am spus nimic; avea o fata asa de... asa de... imi era mila de el. El era taticutul meu drag. Asa i-am spus, "Tu esti taticutul meu drag, orice s-ar intampla". Si taticutul meu drag m-a luat in brate si a inceput sa planga. Plangea cu hohote mari si avea lacrimile sarate. Si pentru ca tata era bun si lacrimile lui erau bune. Am inceput sa plang si eu. Nu stiu de ce. Mi-a venit si mie sa plang si sa-l strang in brate pe tati. Plangeam amandoi. "Tati?", l-am intrebat dupa aceea, "noi de ce plangem?". A inceput sa rada. Ce frumos e tata cand rade. Nimeni nu este mai frumos ca el. Am ras si eu. De cate ori face tata ceva si mie imi vine sa fac la fel. A tacut tata, am tacut si eu.
A sunat telefonul si tata l-a ridicat. "Da, draga…" a spus si parca ii era frica. "De ce te grabesti?" incerca tata sa explice ceva. Parca vorbea cu mama. De cate ori vorbea cu mama, nu reusea decat sa spuna "da, draga" si " de ce te grabesti". Aceasta nu era mama. Si mi-a fost iar mila de tata. El este asa de bun.
Dupa ce a inchis telefonul, a stat un pic cu ochii in pamant, apoi m-a imbracat si m-a dus acasa la noi. "Sa o asculti pe mama si sa fii cuminte", mi-a spus inainte sa apese pe buton. Mama a deschis, s-a uitat un pic la tata, m-a tras de mana si a inchis usa. Nu era frumos ce a facut, dar eu am tacut din gura; imi era foame.
De atunci, tata vine in fiecare sambata, ma duce la Zoo sa-l vedem pe bunicul, apoi ma duce la el acasa unde este mizerie si miroase a tutun, ne uitam la desene animate, ii spune lui tanti de la telefon, "da, draga" si "de ce te grabesti", ma aduce inapoi acasa si imi aminteste sa o ascult pe mama si sa fiu cuminte.
Aseara, inainte sa inchida usa, mama i-a spus in soapta ca sa nu aud si eu, "uite ca s-a obisnuit si cu asta, ce credeai?". Eu am auzit. Tata a spus, " da, draga" si a plecat. Eu am fugit la mine in camera si am inceput sa urlu. De parca tata ar fi plecat pentru totdeauna.