- Mihai Vakulovski: Viorele, esti cunoscut ca si cel mai neinfricat fotograf de ursi salbatici, care ies in cartierul brasovean Racadau. Cum ai dat de ursi si cum si cind ai inceput sa faci fotografii?

- Viorel Cucoranu: Imi placeau, de cind eram mic, fotografiile si, dupa ce-am reusit sa-mi cumpar primul aparat, un "Fuji", am inceput sa fotografiez aproape tot, in general natura. Am adunat in decurs de 7 ani peste 400 de imagini cu peisaje, marea majoritate din Romania. Acum 8 ani, cind familia mea s-a mutat in cartierul Racadau, unde, vara, ies ursii, seara de seara, mi-a placut sa vin sa-i privesc, sa-i observ si mi-am dat seama ca-s foarte inteligenti, dupa felul cum isi hranesc puii, cum impart hrana, ducind pungile, pe care le scot, cu indeminare, din containere, in padure… Pe toate astea am incercat sa le surprind si am reusit o colectie de fotografii numai cu ursi, foarte diferite. Pe o parte dintre ele le puteti vedea in numarul 3, numarul de vara al revistei electronice "Tiuk!" (www.freewebz.com/tiuk!), rubrica CenaKLU-lui KLU, "FotoKLU". Un urs cu un bax de bere "Tuborg" in gura, o ursoaica cu un pahar de iaurt "Sanlacta", o alta ursoaica cu o lada la subrat, ursoaice cu 2, 3 pui, ursi de toate virstele si gradele de periculozitate, ursi pe care i-am invatat sa manince din mina si altfel de ursi.

- Cum i-ai invatat sa manince din mina, ce prefera si ti s-au intimplat cazuri cind ursilor nu le-a prea placut blitzul?

- Desi i-am urmarit citiva ani de zile inainte de a-i fotografia, cind in sfirsit m-am hotarit sa risc si sa-i fotografiez, mi-au trebuit citeva luni ca sa reusesc ceva fotografii de care sa fiu multumit. Primele filme au fost ratate, iesind doar niste pete negre (ursii). Apoi mi-am dat seama ca trebuie sa te apropii cit mai mult. Mi-am asumat riscurile profesiei si m-am apropiat de ei cit sa poata iesi o fotografie reusita si sa ma pot si eu salva in caz de nevoie. In afara faptului ca-i fotografiam, le duceam mincare pe care o asezam deasupra containerelor, iar ei veneau si-si luau punga. La un moment dat ursii au devenit mai prietenosi si au inceput sa nu se mai teama de mine, asa ca nici eu nu ma mai temeam asa tare de ei si pe cei mai mici am reusit sa-i hranesc din mina. De exemplu, daca le duceam diferite feluri de mincare, cei mari nu prea alegeau, iar cei mici intotdeauna alegeau dulciurile. Nici unu' n-a ajuns cu diabet la Spitalul Judetean. La inceput blitzul ii cam deranja, dar s-au obisnuit si cu el. Acum unora chiar le place. Din mina, momentan, maninca numai doi pui, de restul te apropii numai cu blitzul.

- Sa inteleg ca ii deosebesti, ii deosebesti si in fotografii? Te cunosc si ei pe tine?

- Da, urmarindu-i de atita timp, pot spune ca ii stiu foarte bine si pe unii ii si cunosc. Venind seara de seara sa-i privesc si sa le dau de mincare, mai ales celor mici, care prefera napolitanele, eugeniile si ciocolata, am inceput sa ne cunoastem destul de bine. Cum ma vad - asteapta dulciurile cu care s-au obisnuit. Ii cunosc si-n fotografii, tin minte cum am facut fiecare fotografie, unii chiar s-au dat la mine, altii nici nu m-au bagat in seama, dar trebuie totusi sa ai grija, caci ursii sint pina la urma animale salbatice periculoase, agresive si imprevizibile.

- Se stie ca vin foarte multi oameni sa-i vada, dintre care multi straini. Au fost oameni de televiziune, etc?

- In decursul verii, caci ursii ies numai vara, vin seara de seara multi straini care-i filmeaza, ii fotografiaza. Au fost mai multe televizuni, de la televiziunea locala la "Discovery" si "Animal Planet". Fiind "abonat" acolo, am mai dat pe ici-colo interviuri, m-am vazut pe la "Stirile PRO TV", "Antena 1" si altele. Sint ca un fel de ghid pentru tot felul de straini carora le explic ce vor sa afle despre ursii de la mine din cartier, le dau sfaturi si, daca vor, fotografii. Daca vrea cineva din cititorii revistei fotografii de-ale mele, care nu sint scumpe deloc, ma pot contacta la adresa de E-mail handycvb@yahoo.com

- In afara ciclului fotografic cu ursi, ce teme te-au mai interesat?

- Dupa cum ti-am mai spus, am urmarit si am colindat, cu fotoaparatul in mina, natura in lung si-n lat. Am fotografiat cadre ale naturii mai ciudate si, ce e mai important, frumoase. In afara naturii, am grupaje fotografice cu monumente istorice, biserici, cetati… Cum se intimpla si-n alte domenii cu tinerii, am avut discutii cu unii oameni de afaceri pentru lansarea unor expozitii, deocamdata eu continui sa-mi imbogatesc exponatele si insist sa transform hobby-ul in profesie.

(iulie 2002, Brasov)