Mihai Vakulovski: Draga Cristian Cosma, ai devenit mai cunoscut ca "UN Cristian". Sper ca ai inteles intrebarea…
Cristian Cosma: Hai sa trecem peste ea… sau alege un raspuns dintre urmatoarele doua: Sa mai asteptam.

M.V.: Pina cind, vorba cintecului…
C.C.: E deja un capriciu periculos pentru Anul Caragiale, nu crezi?

M.V.: Sa vedem a doua varianta de raspuns.
C.C.: Numarul doi, da. Pentru ca - fara acordul meu, dar cu un tupeu incredibil - cineva's - nu spui cine - a semnat cu acest nume citeva articole printr-un supliment cultural din Bucuresti.

M.V.: Prin care se "ataca" singur si-si mai facea nitica reclama… "Nu-i ase?"
C.C.: Putintica rabdare, te rog.

M.V.: Da, dar rabdarea, ca si textele, inclusiv ale "tale", sint (psih)analizabile, se interpreteaza…
C.C.: Da, inclusiv intr-un articol din Vatra, in care Al. Matei, nestiind "dedesubturile" si "strategia" persoanei in cestiune, ma situeaza pe o anumita pozitie… in fine, sa nu anticipam.

M.V.: Primul tau proiect important, de care stie sau macar a auzit mai multa lume, fireste ca realizat, e, la fel, o biblioteca, de Poezie
C.C.: Pentru mine a fost foarte important acest proiect. Si nu ca un proiect oarecare, cit ca o alternativa la sistemul falimentar al bibliotecii traditionale romanesti. De auzit, nu cred ca au auzit prea multi. Site-ul, actualmente scos, a fost deschis de 370 de ori, desi - nu era parerea mea - se dovedea unul dintre cele mai atractive, prietenul meu Lucian Baltatescu, cel care ma ajutase si la "Hartie igienica", facindu-l animat, sonor si cu suficiente link-uri (evenimente, calendar, afise, arhiva foto, interviuri, etc.). De altfel, prin facultate, desi peretii au fost "tapetati" cu afise, interesul n-a spart un barem acceptabil-limitativ specific studentului roman. Cit despre realizare… concepind (cu limite, carente si erori) un sistem facut sa traga un semnal de alarma (cind vor fi bani, va fi dezvoltat) nu ma puteam astepta decit la un esec. Ca sa pot invata ceva.
M.V.: Ce ai in vedere prin "baremul acceptabil-limitativ specific studentului roman"?
C.C.: A studentului de la Litere Bucuresti. Pe scurt. Daca nu ai carti (sau le ai defrisate) la biblioteca, ce te impiedica sa protestezi, sa faci o greva a cititorului (doar platesti)? Cind vezi "mafia cazarilor"(administratori sugativa, repartizari suspecte si cu ajutorul reprezentantilor studentilor), ce te opreste sa protestezi? Cind vezi absentele profesorilor de la cursuri sau - mai grav -, cind intilnesti la catedre incompetenti, ce te opreste sa protestezi? Cind stai 7 h la facultate pentru un amarit de examen (scris si oral in aceeasi zi), ce te opreste sa protestezi? Cind vezi ce foi nule, colorate si lucioase scot reprezentantii tai cu acces la fonduri, ce te impiedica sa protestezi? Cind… dar acestea sint problemele lor de organizare si de reprezentare. Ce rost mai are sa le amintim.

M.V.: Cum a aparut, cind, unde, in ce a constat, ce inseamna si ce inseamna pentru tine, autorul "proiectului", cum zici, "Biblioteca de Poezie", si cum ti-a venit in cap sa infiintezi aceasta biblioteca, atit de altfel?
C.C.: Am trisat putin, "Biblioteca de Poezie" a constituit disertatia mea la masterul de Bibliologie. Dar ceea ce nu-mi pot explica - nici acum - este cum de o asemenea idee - in fond foarte simpla (care institutie in afara unei biblioteci stabilizeaza obiectiv valorile?) nu au avut-o cei …cu forta de decizie (in literatura - cazul Uniunii Scriitorilor - sau al bibliotecilor de stat). Cum a aparut? Nu-mi aduc aminte, cred ca din greseala. Cind? Prin 1998, odata cu ideea editiilor sonore de carte de poezie - alta nelamurire, alta poveste. Am facut un proiect pentru Uniunea Scriitorilor, am cerut doua audiente la domnul L.Ulici, dar am lasat timpul sa treaca…si rau am facut. Unde? In Facultatea de Litere a Universitatii Bucuresti, mai exact, in sala 305 ( mai corect 44?26'02'' latitudine nordica, 26?06'05'' longitudine estica)…… Ca parti …mai mult sau mai putin atractive, aceasta aberatie (pentru ca a fost un experiment, ceva care tine de latura neconventionala a unei meserii destul de functionaresti aici - prost vazuta si mai prost sustinuta si inteleasa in Romania) a propus ora de lectura, editiile sonore de carte (editii underground,… la reportofon), recitaluri (probabil elementul de maxima atractie), standuri de edituri si periodice literare, editii de carte pirat si editii second-hand (scoase la copiator). De ce? Pentru ca multi din acesti autori nu sunt cunoscuti nici macar in mediul specific al filologiei bucurestene (ce pretentii sa mai ai cind intr-o ancheta premergatoare, cei mai cunoscuti poeti contemporani erau indicati a fi Paunescu si Ana Blandiana, iar Mariana Marin si Ioan Es. Pop pareau nume de pe alta planeta). Pentru ca multe din cartile de poezie valabile nu exista in librarii sau biblioteci. Si pentru ca literatura romana TREBUIE sa revina acasa, intr-o facultate in care sectii marginale (deloc lipsite de importanta lor) precum Comunicarea sau Birotica fac legea (au laboratoare, procura fonduri, organizeaza manifestari care nu prea "prind" si literatura romana).

M.V.: Ce ai in vedere cind zici ca lit. rom. trebuie sa revina acasa?
C.C.: Am auzit de Cenaclul de Luni si de Junimea, am fost la Cenaclul Litere al lui Mircea.Cartarescu, am vazut cum se organizau - periodic - intilniri cu scriitorii romani pana in 1996 in Facultatea de Litere. Dar se vede clar cum administratia pune stapinire pe aceasta facultate (unde afisele cu Manolescu…si chiar afisele tale de la Biblioteca, sunt confundate cu cele pentru tehnoredactare si rupte "fara mila". Tot aici se vede absenta scriitorilor din mediul cel mai important (pentru ei ca obiectiv si pentru studenti ca factor formativ). Ce sa mai spun despre faptul ca in barul unde altadata se confesau scriitori de valoare, barul de la Litere, se asculta "Parazitzii"… E bine ca acum s-a inchis. Pe scurt, acasa inseamna in mediul natural de manifestare. Dar cind unui poet important ca Ianus, care e ceva in facultate (dincolo de scandaluri), si nu numai, i se refuza premiul pentru debut si o oarecare studenta care se-ntreaba in anul III daca Ezra Pound era barbat sau femeie beneficiaza de o bursa in afara, e clar ca ceva scirtiie nu doar aici. Ce anume? Indiferenta, probabil.

M.V.: Fiindca ai amintit de Marius Ianus, pe linga intrebarea ce are Facultatea de Litere cu premiul pentru debut, aveai si o editura, la fel de underground ca si Biblioteca de Poezie, pre numele ei "etc"…
C.C.: Am amintit de Ianus pentru ca el a generat o stare in aceasta facultate - sa nu uitam ca ducea mai departe cenaclul preluat de la Cartarescu, promoveaza literatura tinerilor autori de aici, are o revista. Pe linga "viciile de procedura", "strategiile de grup" si "tendintele razboinice", chiar se zbate. Pentru el sau pentru o "lista" oarecare, ce mai conteaza? Cit despre legatura dintre premiul pentru debut si facultatea de litere... aici s-a primit cu ingrijorare decizia cel putin dubioasa pentru debutul 2000. Sa nu mai vorbesc despre cele 4(!) premii pentru debut acordate de A.S.B., fir(e)-ar romanu cit de poet, dar parca… Da poate ca fac eu o legatura prea mare... Cit despre Etc, el s-a stins odata cu editia Hirtie igienica a lui Ianus. Din pacate, cei care au promis sa scrie despre acest subiect fie au uitat, fie le-a fost prea greu sa recunoasca faptul ca pentru acele timpuri (1999) proiectul propunea prea multe: teritoriul mobil, editia sonora, editia de lux, toate fara finantari sau contracte suspecte… Ianus, pe care il pot acuza de multe - tu, ca "bodyguard", stii destule - mi-a dat sansa sa aberez. "Si n-am sa i-o iert". Iata de ce l-am sustinut - asta pentru ca sa evit o intrebare pe care o banuiesc.

M.V.: O intrebare pe care o banuiesti tu…
C.C.: De ce tot linga Ianus la inceput de an?

M.V.: Suna ca un afis electoral
C.C.: Ce-ar fi sa fie un afis electoral?

M.V.: Ce stii tu si nu stie Uricariu…
C.C.: Nu pot sti ce nu stie d-l Uricariu, dar stiu ca scriitorii pot trai din cartile lor (carte sonora, site-uri, recitaluri organizate), ca trebuie initiata o Bursa a proiectelor literare, ca multe din "festivalurile" finantate sunt porcarii pe cinste, ca nu carnetul de scriitor te recomanda in literatura. Si mai stiu ca premiile din Topul national al cartii de poezie pe care l-a initiat in "Observator cultural" Biblioteca de Poezie - acum "moarta", dar cu numerosi urmasi - vor fi "pe bune".

M.V.: Cum poate sa premieze un "mort"?
C.C.: Prin testament.

M.V.: Am inteles, ca Arghezi (premiul - Mitzura!)
C.C.: Deadeva.

M.V.: "dar ce va zice tata?"
C.C.: Time out.

M.V.: Cine a citit la BdP si cum au fost primiti de publicul, care - din cine era compus, de obicei?
C.C.: De regula veneau cei de la Cenaclul Litere. De citit…vrei o lista? O s-o iau invers alfabetic…Romulus Vulpescu (recital), Elena Vladareanu (recital), Mihai Vakulovski (recital), L.I.Stoiciu (scurt recital la ...priveghi)… ordine aleatoare Silviu Gherman (recital), Razvan Tupa (caseta-debut sonor, recital), M. Cartarescu (interviu), Dan Mircea Cipariu (recital), Saviana Stanescu (recital), Zvera Ion (caseta-editie sonora, recital), Mariana Marin (caseta), Nina Vasile (recital), Al. Musina (recital), M. Ianus (caseta-nedifuzata), Ruxandra Novac (recital), Denisa Mirena Piscu (recital), Ioan Es. Pop (recital si caseta-editie sonora), Sorin Ghergut (recital), Lidija Dimkovska (Macedonia-recital), Adela Greceanu (caseta), Octavian Soviany (recital). Tuturor acestora le multumesc, dupa cum le multumesc colaboratorilor permanenti (Lucian Baltatescu - web-master-ul site-ului si Cristina Filip - fotograful oficial, consilieri si ajutoare indispensabile), dar si celorlalti care m-au ajutat (mamei, in primul rand). Sper ca in scurt timp sa scot pliantele de rigoare.

M.V.: Cum vezi tu, ca bibliotecar, literatura contemporana, incepind de la "optzecisti"?
C.C.: Nu gresesc spunand fascinanta. Dar si plina de frustrari si complexe. Pe partea cu "vazutul" = cunoastere, mai am de lucrat. De fapt, toate aceste biblioteci care vor forma la un moment dat Biblioteca Literaturii Romane, imi dau sansa de a citi literatura romana - iata un motiv pentru care Biblioteca Romanului Romanesc imi ia ceva timp pentru selectie (a nu se intelege ca selectia imi apartine numai mie). Intr-un fel imi "salvez" frustrarile: n-am gasit cartile "de care ai nevoie", faci o biblioteca asa cum ti-ai dorit, nu ai un radio la care sa asculti teatru, muzica si poezie, faci un radio literar pirat, etc. Despre partea cealalta a problemei, scriitorul roman trebuie sa-si dea seama ca nu mai este - si din cauza lui - EXEMPLUL. Credibilitatea lui a scazut. Nu mai este suficient sa spui ca esti scriitor ca sa inspiri incredere. Un pusti care a trecut prin "generatia pro" si variatiile ei, X, playback, etc. nu mai tremura pe scarile facultatii cand il saluta pe N. Manolescu, el nici nu stie de ce Ianus face scandal, unde are dreptate si unde "sare calul", pur si simplu nu-l intereseaza literatura. Aici trebuie lucrat. Si nu prin autoritatea scolii (ma ingrozesc cand vad ignoranta multor profesori de liceu), cat prin atractivitate, diversitate si dinamism. Suna patetic, dar literatura romana e in cadere libera. N-am s-o salvez eu sau tu sau mai stiu eu cine, e nevoie de timp si - mai ales - de spatii, de impresari adevarati (de ce crezi ca s-au impus - exemplu la intamplare - manelele? Pentru ca a avut cine si cum sa le promoveze - aspect destul de important) si de "regasirea autorului".

M.V.: Dar lit-ra scrisa de tineri?
C.C.: Cred in tinerii autori pe care-i cunosc tocmai pentru ca ei au nevoie de exercitiul literaturii si pentru ca nu sunt dispusi - cel putin deocamdata - compromisurilor. Pe cei in care cred voi incerca sa-i promovez - deocamdata in "regim" underground… Sunt mai liberi, mai indrazneti - si asta se vede din modul cum "se misca" in literatura. Asta nu inseamna neaparat ca sunt si mai buni, se va vedea...

M.V.: Colectia de poezie "carmen"…
C.C.: Cele zece numere scoase in acest an universitar sint un raspuns. Cred in autorii acestia, si nu numai pentru ca multi au fost, intr-un fel sau altul, prezenti la aventura Bdp.

M.V.: Care sint "mizele" colectiei?
C.C.: Continuarea promovarii tinerilor autori, underground-ul veritabil (atractivitate, coerenta manageriala, gratuitate, creativitate), realizarea parteneriatelor (co-productiile cu autorii si parteneriatul cu tiuk!, de care esti primul "vinovat") si a "dublului tiraj" In rest, il consider si pe acest proiect in zona esecurilor normale, constient asumate.

M.V.: Si colectia de teatru,"Putintica Rabdare"?
C.C: Un an Caragiale fara teatru?

M.V.: Preferinte?
C.C.: Am mers - si nu-mi pare rau - in aceasta "stagiune" pe trei autori: Eva Negru, Alexandru Vakulovski si Dumitru Crudu. Daca piesele aparute underground vor fi apreciate si - mai ales - jucate, consider ca nu am avut decit de cistigat. Cu o asemenea "distributie" nu mi-e frica, indiferent de ce zice "galeria".

M.V.: Ce planuri culturale tintesti, findca esti mereu plin de planuri, de intentii si de ginduri?
C.C.: ...cultural e mult spus. Dar cred ca ti-am spus cateva pana acum. De adaugat, as adauga turneele de lectura (teatru - Vecinul de deasupra si turneul improvizat de lectura cu Fetis-ul lui Razvan Tupa). Restul, sa mai traim...

M.V.: Cum iti par revistele literare? Ce fel de revista ai face si cam ce ai vrea de la redactorii ei?
C.C.: Citesc Contrafort si Vatra, cand mi le imprumuta cineva. Mai cumpar Romania literara si Observator cultural. Nu am bani pentru revistele literare de azi, dar le consult periodic pentru ca vreau sa fac o revista literara "adevarata". Ca Tiuk! Ce vreau de la redactori iti voi spune doar tie, pentru ca esti "vizat" pentru caseta redactionala. Dar - daca va fi - va fi o revista culturala "pe cinste", nu cea mai buna, totusi suficient de buna ca sa nu fie a unui grup sau a unei orientari oarecare. Din toate punctele de vedere -colaboratori, materiale, grafica, difuzare.

M.V.: Ce parere ai despre editorii romani "de azi"?
C.C.: Impartita. Cred ca "speculeaza" lipsa unei "burse editoriale" si obtin profituri suspecte (finantari, "retete" preluate, etc) - unii. Ceilalti, se zbat. Apreciez in mod particular Humanitas-ul (mai ales in primii ani) si Paralela 45 (pentru colectii). Am obiectii in privinta promovarii autorilor si difuzarii (ce-i opreste sa faca - exemplu oarecare - o biblioteca a editurii). Cred ca editori in adevaratul sens al cuvintului sunt putini, comparativ cu puzderia de edituri. Dar asta e problema tranzitiei. Daca voi avea o editura oficiala ("Ridicat de Ia Insusi" e o "joaca" deocamdata), voi sti sa evit greselile deja facute - asta nu le exclude pe altele....Nu cred ca e suficient sa scoti zeci de titluri si sa nu ai o strategie de promovare, nu mi se pare normal ca autorul sa fie subordonat operei pe care a dat-o si cred sincer ca editorii-speculanti nu vor mai tine capul de afis. Pentru binele scriitorului, in primul rind.

M.V.: Care este "viitorul" real al bibliotecii?
C.C.: Unul profitabil pentru "imaginea" ei si util pentru utilizatori, departamentalizarea. Depinde foarte mult de cum este sustinuta - si strategiile politice au ceva de zis. Biblioteca n-o sa dispara, chiar daca aceasta "disparitie" se tot anunta prin studiile "de piata" sau cele de "specialitate"

M.V.: Chiar daca ai scris vreodata ceva - n-a prea aflat despre asta nimeni. Crezi ca un om ca tine care ajuta si promoveaza scriitorii, mai ales pe cei tineri, e mai bine sa nu faca si ei literatura?
C.C.: Mi-au trecut "fumurile". Pur si simplu nu eram bun. Tin sa-i multumesc pentru acest lucru lui Angelo Mitchievici, care - fara sa vrea - m-a ajutat enorm sa scap de "tentatie". Si poate ca si asta e o "dorinta ascunsa": daca nu pot fi eu un scriitor, de ce sa nu-i ajut pe adevaratii scriitori? Dar a nu se intelege ca lumea literara - capricioasa si captivanta - e totul. Miza mea e mult mai mare. Eu vreau sa fac film. Cred ca pot face si ceva pentru promovarea literaturii romane, desi altii... mai avizati ar fi putut-o face cu mult inaintea mea. Cum provocarea a fost facuta, incerc sa ma tin de ea. Din inclinatie. Pur si simplu. Totusi, nu uita ca am debutat editorial, fie si underground, cu Eva Negru-prima monografie, o carte cu pagini albe (dupa ce am vizionat, cam la o luna dupa "debut", Elogiul iubirii si am vazut pe ecran ca "opera" mea se afla in acest film, m-am cam bosumflat), carte cu "tenta" si "tinta". Nu vreau sa obtin un premiu pentru debut cu acest "joc", nici nu vreau sa acced intr-o uniune de creatie cu aceasta "carte" (desi ar fi haios si… ,cred, posibil). Vreau doar sa atrag atentia ca trebuie schimbat ceva. Daca prima mea "carte" nu va trezi interes, banuiesc ca cealalta, "cartea invizibila" nu va trece neobservata.

(mai 2002, Bucuresti)