|
Proza scurta din volumul cu acelasi
nume, aparut recent la editura "Paralela 45" (il puteti gasi
in toate librariile respectabile), cu o prefata a traducatorilor, volum
pe care-l recomandam tuturor prietenilor (l-am tradus - practic - pentru
voi), pentru ceilalti - promitem ca n-ati mai citit asa ceva, SOROKIN
fiind un scriitor absolut original, un stil personal inconfundabil
DIMINEATA LUNETISTULUI
Pe la orele 8.00, cind lunetistul isi bea ceaiul la bucatarie, a inceput
sa cada o zapada moale si abundenta. Fulgii pufosi au acoperit repede
peisajul gri de dupa fereastra si s-au lipit de galeria ferestrei. Lunetistul
si-a terminat de baut ceaiul, a clatit paharul si, deschizind oberlihtul,
s-a uitat in strada. Acoperisurile blocurilor si copacii erau deja inalbiti,
iar asfaltul ud se incapatina sa fie mereu deasupra zapezii.
Lunetistul a scuipat, a trintit oberlihtul si a inceput sa se pregateasca.
Si-a tras pe el puloverul rosu, pantalonii grei de vata si cusma, a imbracat
salopeta sa alba, si-a aruncat pe umeri rucsacul de pinza, a luat din
mers carabina invelita intr-o pinza asemanatoare cu cea din care e facut
si rucsacul si a deschis usa.
Afara era umiditate mare.
Zapada cadea continuu, pe linga containerele de gunoi doi oameni isi plimbau
ciinii, la magazin intorcea un autocamion.
Lunetistul a pus carabina invelita cu pinza in spate, si-a imbracat manusile
albe si a pasit pe asfalt. Trecind pe linga aia cu ciinii, l-a salutat
pe unul dintre ei. Ala i-a raspuns bucuros cu o miscare a capului.
In ciuda faptului ca era duminica, tramvaiul era plin.
Lunetistul s-a strecurat cu greu pina la casa de bilete, a aruncat trei
copeici si a rupt un bilet. Intrind in salon, l-a atins cu rucsacul pe-un
barbat.
- Ai putea sa-ti dai jos cocoasa macar cind circuli cu tramvaiul, a zis
malitios barbatul, indreptindu-si sapca.
Lunetistul a trecut, tacut, mai departe si s-a asezat pe-un loc care tocmai
se eliberase.
Dupa sase statii, linga magazinul universal, au coborit aproape toti calatorii
si lunetistul, zimbind, a privit vagonul golit, asezindu-se mai comod.
Dupa trei statii a coborit si el.
- Strada Malenkovski, blocul 8, scara 3, a bolmojit, uitindu-se la o bucatica
de hirtie. E undeva pe-aproape…
Lunetistul si-a indreptat invelitoarea carabinei si a mers mai departe.
In jur erau blocuri de locuit.
- Blocul 8? i-a raspuns cu intrebare o batrinica, ridicindu-se de la taraba.
Pai uite-acela este blocul acesta!
Ea a facut un semn cu capul spre un sir de blocuri din imediata apropiere.
- Care dintre aceste blocuri? a mijit ochii lunetistul.
- Uite-acela, acela din stinga. Ala e blocul numarul opt.
- Multumesc.
- Pai n-ai pentru ce.
Lunetistul a sarit peste un sant si s-a indreptat spre sirul de blocuri.
A gasit repede apartamentul administratorului blocului. A sunat la usa
si a iesit un barbat scund si chel, imbracat intr-un maiou si, molfaind,
a dat din cap intrebator:
- De mine aveti nevoie? Intrati.
- Nu, multumesc, a raspuns lunetistul. Eu am venit in legatura cu mansarda…
eu… iata adeverinta mea… Si a inceput sa se caute la reverul
salopetei.
- Dar va rog sa intrati, a zimbit administratorul. De ce sa discutam peste
prag…
Lunetistul a intrat fara nici un chef si i-a intins certificatul.
Administratorul s-a uitat peste certificat din avion si a zis:
- 'Nteles, 'nteles… Asteptati o clipa…
A disparut, dar s-a intors foarte repede cu o legatura de chei.
- Cind veti incerca sa deschideti, acolo, sus, sa bruscati usa, ca s-a
cam umflat, povestea administratorul, scotind din legatura cheia cu pricina.
Si sa fiti mai atent, ca acolo sus e multa sticla sparta pe jos…
Lunetistul a dat din cap afirmativ, bagind cheia in manusa.
Usa mansardei nu s-a lasat deschisa deloc usor. Lunetistul a zgiltiit-o,
a tot intors cheia, dar a deschis usa abia cind a fortat-o cu genunchiul.
In mansarda era intuneric si umed. Mirosea a ciment si a pisica.
Lunetistul a scuipat, a incuiat usa si s-a apropiat incet de ferestruica.
Zgura de carbune a scirtiit sub picioare, iar geamul s-a cutremurat.
Lunetistul a deschis ferestruica, si-a dat jos din spate rucsacul si l-a
lasat la picioarele sale. Apoi a scos carabina din invelitoarea de pinza
si a asezat-o cu atentie pe acoperis. De pe ardezia inzapezita a zburat
un porumbel care, dind iute si des din aripi, a disparut in jos.
Lunetistul a dezlegat rucsacul, a scos din el cartea de imobil si-un saculet
de pinza cu gloante.
A pus saculetul linga carabina si a deschis cartea de imobil la pagina
necesara:
- Asa… Malenkovski trei, blocul… opt, noua, noua "a"…
aha.. treizeci.
A scos din rucsac un pix, l-a pus ca semnisor la pagina cu pricina si,
luind cartea cu el, a iesit pe acoperis.
Ningea in continuare, doar ca ningea mai incet, iar fulgii erau mai maruntei.
Ardezia inzapezita scirtiia uscat sub picioare. Lunetistul si-a strins
carabina de mina stinga cu o curea si, tinind si cartea de imobil si saculetul,
a coborit cu atentie mai departe, pina la marginea acoperisului. Aici,
chiar pe linga capatul tubului de scurgere a apei, trecea o mica ingraditura
din sirme si cuie ruginite.
Lunetistul s-a intins pe tubul de scurgere, paralel cu bariera, a scos
din saculet un incarcator care mirosea a ulei si l-a introdus in carabina.
Apoi a extras de dupa curelusa ceasornicului o cirpa din piele de antilopa
si a curatat cu multa minutiozitate lentila optica a lunetei.
- Opt, noua, noua "a"…
El s-a uitat la curtea interioara inconjurata de blocurile numarul 8,
9 si 9 "a", si-a ascutit buzele si incet a expirat.
Era o curte interioara larga.
In centrul curtii era un patinoar incercuit de un gard de lemn, alaturi
se intindeau umbrelute pentru copii acoperite cu un strat subtire de zapada,
nu departe de ele se vedea un lung sir de garaje.
Lunetistul a tras spre el cartea de imobil, a deschis-o.
Strada Malenkovski, scara a 3-a, blocul numarul 8, numarul 9, numarul
9 "a" erau pe partea de sus a paginii, iar dedesubt era un patrulater
ingust compus din treizeci de patratele.
Lunetistul a anulat siguranta, a tras inchizatorul si, sprijinind patul
armei in umar, a indreptat in jos teava neagra cu maciulia timpa a innabusitorului
de zgomot din capatul tevii.
In curte deja aparusera oamenii, pe patinoar, pe platforma, in fata scarilor
blocurilor si linga garaje. El a trecut lent cu luneta peste garaje, un
garaj e larg deschis, in capatul garajului un om s-a bagat sub un "Zaporojet".
Linga alt garaj stau trei.
Lunetistul s-a oprit la cei trei, dar prin fata lentilei a trecut o femeie.
El a miscat teava dupa ea. Femeia, plinuta, imbracata intr-un palton verde,
mergea tinind in miini un bidon si o plasa cu alimente. Lunetistul a prins
in punctul din centrul obiectivului basmaua ei cafenie, si-a oprit rasuflarea
si, fara a opri miscarea tevii lunetei, a apasat pe tragaci.
S-a auzit cunoscutul sunet inabusit: pdum! Carabina a impins umarul.
Trei barbati au alergat spre femeie.
Lunetistul a asteptat ca acestia sa se aplece deasupra ei, apoi i-a plasat
unuia un glont in ceafa. Tovarasii lui l-au luat in brate si au vrut sa-l
care spre garaj, dar degeaba - peste citiva pasi unul s-a crispat si a
cazut cu fata la pamint, celalalt s-a apucat de burta si, ghemuindu-se,
a cazut alaturi.
Acela care sta intins sub "Zaporojet" si i se vedeau doar picioarele
a iesit si, stergindu-si din fuga miinile de sort, a alergat spre cei
trei. El era inalt si roscat.
Lunetistul a prins in centrul obiectivului lunetei mijlocul capului roscatului
si a tras. Roscatul a cazut ca lovit de-un baros invizibil, dar deodata
s-a ridicat, tinindu-se cu miinile de piept, a fugit citiva pasi, s-a
aruncat pe-o banca si a cazut peste ea, cu capul intr-un troian de zapada.
Lunetistul a schimbat incarcatorul, a scuturat picaturile fulgilor topiti
de pe teava si, aplecindu-se deasupra cartii de imobil, a desenat caligrafic
cruciulite in dreptul a cinci patratele.
Intre timp ninsoarea aproape ca incetase, putinii fulgi cadeau pe cartea
deschisa, se invirteau in jurul lunetistului, dispareau la capatul acoperisului.
Din scara blocului de vizavi au iesit un barbat si o femeie. Lunetistul
i-a prins in obiectiv. Barbatul era imbracat intr-un cojoc scurt si avea
pe cap o sapca alba si pufoasa. El o tinea pe femeie de brat si-i vorbea
ceva foarte repede, zimbind si gesticulind cu mina ce-i ramasese libera.
Ea il asculta cu interes, ascunzindu-si boticul zimbitor intr-un guler
de vulpe albastra.
Lunetistul a prins in centrul obiectivului sapca de proportii mari a barbatului
si a apasat pe tragaci.
Pdum!
El s-a clatinat si s-a prabusit cu fata de ciment.
Femeia s-a oprit incremenita, dar deodata si-a lasat geanta din miini
si tipatul ei a ajuns la lunetist cu intirziere.
Centrul obiectivului a alunecat pe coloana vertebrala a femeii.
Pdum!
Ea s-a asezat in drum si, incet, a cazut intr-o rina.
De la taraba din apropiere s-au ridicat doua batrinele care, mirate, se
holbau la cei de jos. Centrul obiectivului s-a oprit pe baticul gri al
uneia dintre ele.
Pdum!
Deschizind larg miinile, batrinica a cazut pe spate. Cealalta batrinica
a tipat si, intorcindu-se stingaci, a luat-o la fuga spre blocul de alaturi.
Pdum!
Batrinica s-a impiedicat, a facut un pas intr-o parte. Picioarele ei scurte
s-au taiat si ea a cazut la pamint.
In curte a intrat un "Moskvici" rosu. Indreptindu-se spre garaje,
masina s-a oprit linga morti. S-a deschis o usa si din "Moskvici"
a iesit greoi un om gras in pulover albastru, a alergat spre cei care
zaceau si, observind baltoacele de singe, si-a lipit palmele de fata lui
inalbita.
Pdum!
Grasanul a deschis gura, capul lui a cazut aiurea, din gaurica din mijlocul
pieptului a izbucnit o fintina arteziana de singe. Grasanul s-a intins
incet pe spate, de parca ar fi vrut sa faca "podul", miinile
i s-au lipit de barbie. Intr-o clipita el a amutit si s-a prabusit pe
spate. Picioarele i-au tremurat anemic, ochii i s-au belit spre cer.
Lunetistul a schimbat incarcatorul si a mai desenat cinci cruciulite.
Undeva pe-aproape, chiar sub el, s-a auzit o pocnitura inabusita, probabil
ca la etajul cel mai de sus cineva a deschis ferestruica. S-a auzit imediat
radioul. Judecind dupa vocea ascutita si mistocareasca si hohotele de
ris care izbucneau din cind in cind, la radio era transmisa reprezentarea
lui Raikin*.
Lunetistul a adunat o mina de zapada proaspata si-a bagat-o in gura.
Spre batrinul mort si batrina moarta alergau doi: un mosneag imbracat
in maiou si in pantaloni largi de pijama si o femeie in virsta imbracata
intr-un halat deschis.
Mosneagul a ajuns primul, s-a aruncat la femeie, a intors fata ei incremenita
spre el, a inceput sa tremure:
- Sasa! Sasenica! Sasa!
Lunetistul a auzit vocea lui ragusita.
A ajuns si femeia in virsta, l-a impins pe batrin, a inceput sa umble
isteric cu miinile pe suba ucisei. Mosneagul a cazut in genunchi, s-a
apucat cu palmele de cap.
Pdum!
Capul mosneagului s-a clatinat, pe ceafa lui a aparut o pata rosietic-inchisa.
El s-a intors si, fara a putea sa-si ridice capul, a cazut pe-o parte.
Pdum!
Insotitoarea lui s-a apucat de fata, printre degetele de la miinile ei
pline de riduri imediat a inceput sa curga singe. Ea a cazut cu fata la
pamint - pe pieptul cadavrului femeii moarte.
Lunetistul a alunecat cu obiectivul pe ferestre.
Tragindu-si perdeaua de tul, o fata tinara se uita in jos ingrozita.
Pdum!
Ea a cazut. In geam s-a prefigurat o gaurica.
Alta femeie de la alta fereastra a deschis iute oberlihtul, si-a scos
capul afara si a strigat ceva in jos, tragindu-si miinile la buzele vopsite
strident.
Pdum!
De la oberliht a zburat un ciob, tipatul a impietrit pe buzele femeii.
Ea s-a tirit in fata, de parca s-ar fi pregatit sa sara, ochii i s-au
rotunjit. Capul femeii a cazut pe miini, s-a ridicat si a cazut iarasi.
Din gura a iesit singe care a curs pe miini.
Din spate alerga din fundul camerei spre femeie un barbat inalt, care,
strigind, a luat-o de umeri.
Pdum!
Barbatul a disparut.
Raikin a trintit o fraza lunga, lunga si a inceput sa rida - mult si cu
sughituri. Apoi, deodata, a pus o intrebare in soapta. In sala s-a auzit
galagie. Raikin a intrebat din nou, dar mai tare. In sala s-a facut o
galagie si mai mare. El a facut o pauza lunga si a inceput sa vorbeasca
- linistit si serios. Sala a inceput sa bubuie.
Lunetistul a desenat cruciulite, a schimbat incarcatorul, a tras inchizatorul.
Trei oameni au ridicat-o pe batrinica ucisa si o duceau spre scara blocului.
Alti patru oameni o ridicau pe a doua batrinica. Dintre acestia lunetistul
l-a ales pe-un tinar inalt, lat in spete si imbracat intr-un cojoc scurt
si i-a trimis un glont intre omoplati. Tinarul s-a lasat in zapada, a
dat un pic iute din miini, dar deodata a demarat si a inceput sa fuga.
Peste vreo zece pasi i s-au taiat picioarele si el s-a prabusit la pamint.
Ceilalti trei, care au ramas in viata, au rupt-o la fuga, fiecare in alta
directie.
Raikin vorbea repede, repede, sala galagioasa nu reusea sa-i tina isonul,
sa reactioneze.
Lunetistul l-a ochit pe-un baiat, a apasat pe tragaci. Glontele a trecut
pe linga capul sau si l-a lovit intr-un picior pe alt baiat.
- Gagauta…, a bolmojit lunetistul si a ispravit cu ranitul.
Raikin a izbucnit iarasi in ris, a icnit si a strigat ultimul cuvint.
Ultima ovatie a fost intrerupta de cintecul "Buna dimineata".
Vocea inflacarata a prezentatoarei isi lua ramas bun de la radioascultatori.
Pe batrina o bagau deja in scara blocului, femeia in palton albastru tinea
usa, doi barbati duceau femeia moarta clatinindu-se.
Pdum!
Barbatul care tinea batrinica de picioare s-a rasturnat molatec pe spate.
Pdum!
Celalalt a cazut peste batrina. Femeia in palton albastru s-a ascuns in
scara blocului, dar peste o clipa a aparut si l-a luat de mina pe muribund.
Pdum!
Ea s-a clatinat si a cazut peste barbat.
Lunetistul a desenat cruciulite. Au mai ramas de indeplinit cinci patratele.
El a cautat fara sa se uite in saculet, calupul-incarcator, dar incarcatorul
i-a alunecat printre degete, s-a lovit de scurgatoarea pentru apa si-a
disparut dupa marginea acoperisului.
Lunetistul s-a ridicat brusc, s-a uitat peste balustrada.
- Asta-mi lipsea…
Incarcatorul zacea linga butic - un punct negru si mic. Lunetistul a indreptat
spre punct obiectivul - asa e, el e. S-a intins din nou linga balustrada,
si-a inmagazinat un nou incarcator si s-a uitat in jos.
Curtea interioara era goala.
Vreo douazeci de cadavre intunecau zapada.
Pe linga sirul de cadavre alerga un ciine, adulmecind aerul si latrind
nebuneste, temindu-se sa se apropie de morti.
Lunetistul a inceput sa studieze ferestrele.
Aproape toate erau acoperite de perdelele si de jaluzelele trase.
Cercul obiectivului se tira incet peste ferestre. La o fereastra s-a miscat
perdeaua. Lunetistul a amutit.
Perdeaua s-a dat un pic la o parte si prin crapatura intunecoasa s-a aratat
o fata batrina cu ochelari. Obiectivul s-a asezat pe ea.
Pdum!
Perdeaua a cazut, fata a disparut.
Obiectivul a alunecat din nou peste ferestre. De jos s-a auzit un zgomot.
De dupa coltul blocului de alaturi a intrat in curte o "Volga"
sura. Linga un baiat ucis ea s-a oprit, s-au deschis usile si din masina
au sarit doi oameni - un barbat intr-o geaca de sport rosie si o femeie
imbracata intr-un cojoc scurt.
Barbatul a sarit sa-l intoarca pe baiatul plin de singe, femeia s-a apropiat
de ei infricosata, si-a acoperit gura cu miinile, a inceput sa clatine
din cap.
Pdum!
Ea a tipat scurt si a cazut in drum.
Pdum!
Barbatul a cazut ghemuit linga ea.
Lunetistul a gramadit zapada, a aruncat-o in gura.
Barbatul si-a tras picioarele spre stomac si s-a intors pe spate.
De deasupra s-au auzit batai de aripi. Un porumbel albastru s-a asezat
pe bariera blocului, nu departe de lunetist si si-a holbat spre el un
ochi prost. Lunetistul a aruncat un bulgare de zapada spre porumbel. Porumbelul
si-a luat zborul.
Departe in jos s-a trintit o usa si peste putina vreme pe drum s-a aratat
o figura. Lunetistul l-a prins in obiectiv.
Pe trotuar mergea administratorul.
Ajungind la cele trei cadavre alaturate, el s-a oprit, a oftat si s-a
holbat spre ferestre. Barbatul cu geaca de sport sta in continuare intins
pe spate, usile "Volgai" erau larg deschise, motorul masinii
era pornit.
Administratorul s-a aplecat peste cadavru, apoi si-a indreptat spatele
si a dat din cap.
Lunetistul a prins capul administratorului in centrul obiectivului, ar
fi tras, dar si-a amintit de cheie si nu l-a impuscat.
Administratorul s-a dus mai departe si la capatul blocului s-a intilnit
cu un batrinel cu o sacosa, care a iesit plin de viata de dupa colt. Batrinelul
i-a intins mina bucuros administratorului, dar acesta i-a spus ceva serios,
facindu-i din cap spre curtea interioara.
Batrinelul a holbat ochii. Administratorul a mai spus ceva. Batrinul il
asculta ingrozit, uitindu-se din cind in cind spre curtea interioara peste
umarul administratorului.
Lunetistul a prins in centrul obiectivului capul batrinului si a apasat
pe tragaci.
Pdum!
Cusma veche a batrinului a zburat de pe capul sau, el s-a asezat speriat,
dar deodata si-a cules cusma cu dibacie si a luat-o la fuga.
Pdum!
Glontele a trecut pe deasupra umarului sau. Batrinul a disparut dupa colt.
Dupa el, aparindu-se si privind in parti, s-a ascuns si administratorul.
Lunetistul a scuipat, a pus un nou incarcator.
Curtea interioara era in continuare goala. Ciinele mirosea picioarele
baiatului ucis.
Jos transmiteau noutatile si se auzea cum o fata-i povestea ceva tatalui
sau si ridea.
In curte au intrat un baietel si o fetita. Lunetistul i-a prins in punctul
de ochire. Ei se duceau la patinoar, picioarele li se indepartau, fetita
il tinea pe baiat de mina. El ii povestea ceva, ea ridea, tremura din
cositele care-i iesisera din bereta. Traversind aleea de plopi, ei au
sarit peste bordura si au inceput sa patineze - baiatul cu multa siguranta,
fetita - cu frica.
Lunetistul l-a tintit pe baietel.
Pdum!
Baietelul a cazut, s-a asezat, si-a strins picioarele sub el. Din gura
sa curgea singe. El s-a leganat si s-a prabusit pe-o parte.
Fetita a venit la el.
Pdum!
Ea a fluturat din miini si a cazut pe gheata. Bereta a zburat de pe capul
ei.
Lunetistul a desenat ultimele doua cruciulite, a insemnat data si, semnind,
a inchis cartea. Apoi a descarcat carabina, a facut treaba mica pe o gramada
de vata de sticla aruncata si s-a indreptat spre iesire.
A lasat cheia de la mansarda sotiei administratorului, s-a intimplat ca
administratorul sa nu fie acasa.
In curte lunetistul s-a ciocnit de doi oameni care stateau linga o pereche
ucisa.
Usile "Volgai" erau tot deschise, motorul masinii era in functiune
si cinta incet si radioul.
- Ce cosmar…, a bolmojit un barbat inalt si palid si s-a uitat increzator
in ochii lunetistului. Ce inseamna asta? A?! Unde-i militia noastra atit
de laudata? Joaca table sau cum?!
Lunetistul a dat din cap compatimitor si a pasit mai departe.
Ajungind la al treilea butic el s-a aplecat repede, a luat incarcatorul,
l-a strecurat in buzunar.
Dupa blocul dintr-o parte era un magazin. Lunetistul s-a pus in rind,
observind ca pentru sine ca sta exact dupa batrinelul pe care nu l-a nimerit.
Dupa jumatate de ora rindul a ajuns la acel batrin. El a umplut sacosa
cu crenvursti, i-a strecurat vinzatoarei trei ruble si sase copeici maruntis.
Vinzatoarea a aruncat monedele intr-o cratita indoita si s-a intors catre
lunetist:
- Cit doriti?
- Un kilogram, a bolmojit lunetistul si a intins rucsacul pregatit dinainte.
* Raikin - unul dintre primii umoristi sovietici, poate cel mai popular
comic din perioada sovietica
|
